ICCJ. Decizia nr. 385/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 385/2014
Dosar nr. 32438/3/2009
Şedinţa publică de la 5 februarie 2014
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 august 2009, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, sub număr de Dosar nr. 32438/3/2009, reclamanta SC L.D.S. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC E.Y. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta la plata sumei de 130.936,18 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de recrutare desfăşurate de reclamantă şi a sumei de 16.455,14 lei, reprezentând dobânda legală aferentă sumei care formează obiectul primului capăt de cerere, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 10050 din 26 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, în Dosarul nr. 32438/3/2009, a fost respinsă acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, şi a fost obligată reclamanta la plata sumei de 25.347,69 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamanta SC L.D.S. SRL împotriva acestei sentinţe, a fost admis prin Decizia comercială nr. 219 pronunţată la 21 aprilie 2011 în Dosarul nr. 32438/3/2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, cu consecinţa desfiinţării sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC E.Y. SRL a declarat recurs, care, prin Decizia nr. 4082 din 13 decembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a fost admis, a fost casată decizia atacată şi a fost trimisă cauza aceleiaşi instanţe, în vederea rejudecării apelului, motivat de faptul că, greşita calificare a naturii obligaţiilor asumate de apelantă nu echivalează cu o judecare a fondului, făcându-se, astfel, o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
În rejudecarea, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, sub număr de Dosar nr. 32438/3/2009.
Prin Decizia civilă nr. 500 din 13 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 32438/3/2009, a fost admis apelul declarat de reclamanta SC L.D.S. SRL, împotriva sentinţei comerciale nr. 10050 din 26 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 32428/3/2009, în contradictoriu cu intimata SC E.Y. SRL. A fost schimbată, în tot, sentinţa atacată, în sensul că, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 130.235,18 lei reprezentând contravaloarea neachitată a serviciilor de recrutare, precum şi a sumei de 16.455,14 lei, reprezentând dobânda legală calculată până la data de 03 august 2009.
Prin aceeaşi hotărâre a fost obligată intimata la plata către apelantă a sumei de 103.377,83 lei, cheltuieli de judecată în fond şi în apel.
în termen legal, împotriva acestei decizii, pârâta SC E.Y. SRL Bucureşti a declarat recurs, nemotivat, precizând că motivele vor fi depuse în termen legal după comunicarea hotărârii atacate, conform art. 301 C. proc. civ.
La data de 25 februarie 2013, pârâta SC E.Y. SRL Bucureşti, a depus la dosar declaraţie notarială, prin care a menţionat că renunţă la dreptul de a formula calea de atac a recursului şi la recursul declarat la data de 20 decembrie 2012 împotriva deciziei civile pronunţate în data de 13 decembrie 2012 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 32438/3/2009.
La aceeaşi dată, reclamanta SC L.D.S. SRL a depus declaraţie notarială, prin care a menţionat că renunţă la dreptul de a formula calea de atac a recursului împotriva deciziei civile pronunţate în data de 13 decembrie 2012 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 32438/3/2009.
Cum problema timbrajului este prioritară oricăror excepţii, cereri sau motive de casare, înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată, şi la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut:
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate, atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii", iar conform dispoziţiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar „cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. în cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru".
Recurenta - pârâtă SC E.Y. SRL Bucureşti a fost legal citată pentru termenul de astăzi, 5 februarie 2014, cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2657 lei şi 5 lei timbru judiciar (fila 10 dosar recurs), dar aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală a timbrării recursului.
Constatând că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 5 februarie 2014, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi va anula recursul declarat de pârâta SC E.Y.G. SRL Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 500 din 13 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC E.Y. SRL Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 500 din 13 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 384/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 388/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
