ICCJ. Decizia nr. 388/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 388/2014
Dosar nr. 5977/97/2010
Şedinţa publică de la 5 februarie 2014
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub număr de Dosar nr. 5977/97/2010, şi precizată ulterior (filele 32-35), reclamantul B.l.T. a chemat în judecată pe pârâţii D.C., Cotidianul Regional Ziarul V.J. şi societatea care îl editează, respectiv SC Z.V.J. SRL Petroşani, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea în solidar la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de daune morale, precum şi obligarea pârâţilor să publice pe propria cheltuială hotărârea judecătorească, atât în propriu cotidian, cât şi într-un cotidian de largă răspândire.
Prin sentinţa civilă nr. 79 din 10 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, a fost admisă în parte acţiunea precizată, formulată de reclamantul B.l.T. împotriva pârâţilor D.C. şi SC Z.V.J. SRL Petroşani şi, în consecinţă, au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantului suma de 7.000 lei cu titlu de pretenţii, reprezentând daune morale şi suma de 1.000 lei cheltuieli parţiale de judecată. Au fost obligaţi pârâţii să publice hotărârea pe cheltuiala proprie, în Cotidianul Regional Ziarul V.J.. A fost respinsă în rest acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe, pârâtul D.C. a declarat apel, care, prin Decizia civilă nr. 77 din 20 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia I civilă, a fost admis. A fost anulată hotărârea atacată şi trimisă cauza pentru judecarea cauzei în fond la Judecătoria Petroşani, reţinându-se, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ., în raport de obiectul acţiunii, respectiv pretenţii care nu depăşesc pragul valoric de 500.000 lei.
În termen legal, împotriva deciziei instanţei de apel, pârâtul D.C. a declarat recurs, invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cum problema timbrajului este prioritară oricăror excepţii, cereri sau motive de casare, Înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată, şi la dispoziţiile art. 3021alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut:
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate, atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii", iar conform dispoziţiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar „cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru".
Recurentul - pârât D.C. a fost legal citat pentru termenul de astăzi, 5 februarie 2014, cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 şi 0,15 lei timbru judiciar (fila 6 dosar recurs), dar acesta, în mod nejustificat, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală a timbrării recursului.
Constatând că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 5 februarie 2014, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâtul D.C. împotriva Deciziei civile nr. 77 din 20 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul D.C. împotriva Deciziei civile nr. 77/2012 din 20 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 385/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 391/2014. Civil. Obligatia de a face.... → |
|---|
