ICCJ. Decizia nr. 418/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 418/2014
Dosar nr. 31164/4/2013
Şedinţa publică din 6 februarie 2014
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin cererea formulată de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.G., L.G. şi M.P., s-a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului C.D., în baza titlului executoriu – contract de credit bancar din 20 noiembrie 2007 încheiat cu Banca B. SA Bucureşti.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 3711 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 4012 din 28 noiembrie 2013, Judecătoria Tulcea a declinat competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite, în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Tulcea a reţinut că, soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite este de competenţa instanţei de executare, art. 650 alin. (1) din Noul C. proc. civ. stabilind competenţa teritorială în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, în speţă Judecătoria Sector 4 Bucureşti.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 13074 din 6 decembrie 2013, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Tulcea şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a apreciat că acţiunea este sub incidenţa vechiului C. proc. civ. şi potrivit art. 373 alin. (2) din acest din act normativ, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Potrivit precizării exprese formulate de executorul judecătoresc în cererea introductivă de instanţă, executarea silită urmează să aibă loc prin poprire la sediul angajatorului debitorului, care se află situat în oraşul Tulcea, judeţul Tulcea, astfel că Judecătoria Tulcea este instanţa competentă să soluţioneze cauza.
Investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte, constată că, în speţă, competenţa soluţionării cererii revine Judecătoriei Tulcea, pentru considerentele ce succed:
În temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar din 20 noiembrie 2007 încheiat cu Banca B. SA Bucureşti, creditoarea SC S.C. SRL a formulat cerere de declanşare a procedurii executării silite împotriva debitorului, cerere înregistrată din 31 octombrie 2011, urmare căreia s-a constituit Dosarul de executare nr. 2291/2011.
În cadrul acestui dosar de executare, executorul a solicitat Judecătoriei Tulcea încuviinţarea executării silite.
Litigiul este guvernat de dispoziţiile vechiului C. proc. civ., având în vedere prevederile art. 25 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit cu care „procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche, rămân supuse acelei legi”.
Prin urmare, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite revine instanţei de executare, respectiv judecătoriei în circumscripţia căreia se va face executarea.
În cuprinsul cererii s-a arătat că executarea silită se va realiza prin poprirea conturilor debitorului C.D., la terţul poprit K. SRL cu sediul în Tulcea, str. P. Judeţul Tulcea.
Potrivit art. 3731 alin. (1) din C. proc. civ. „Cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit art. 3731 alin. (2) „instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea”.
Or, în speţă, instanţa de executare este judecătoria de la sediul domiciliul terţului poprit şi cum terţul poprit este societatea K. SRL cu sediul în Tulcea, str. P., Judeţul Tulcea, instanţa competentă a soluţiona cererea de poprire asupra veniturilor obţinute de la angajator este Judecătoria Tulcea.
Faţă de aceste considerente, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 433/2014. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 41/2014. Civil → |
|---|
