ICCJ. Decizia nr. 423/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 423/2014
Dosar nr. 5385/111/2010
Şedinţa publică din 11 februarie 2014
Asupra recursului civil de ţaţă;
Prin sentinţa civilă nr. 352/C din data de 27 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bihor, în Dosar nr. 5385/111/2010, s-a respins excepţia lipsei competenţei materiale a Tribunalului Bihor. S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice. S-a respins excepţia prernaturităţii solicitării de plată a despăgubirilor. S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.C.S.D. S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. S-a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta B.E., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi, în consecinţă; A fost obligat pârâtul statul român prin Ministerui Finanţelor Publice la plata sumei de 1.717.528,60 RON despăgubiri, reprezentând valoarea de circulaţie a părţii de imobile nerestituite în natură, în temeiul Deciziei nr. 329 din 29 aprilie 2004 emisă de R.L. Braşov. S-au respins pretenţiile faţă de pârâta C.C.S.D.
La termenul de judecată din 25 octombrie 2012, instanţa a invocat excepţia privind perimarea apelului.
Prin decizia civilă nr. 56/A din 25 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. 5385/111/2010, s-a constatat ca fiind perimat apelul civil declarat de apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti reprezentat de D.G.F.P. Bihor, în contradictoriu cu intimata reclamantă B.E., intimata pârâtă C.C.S.D., împotriva sentinţei civile nr. 352/C din data de 27 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bihor, care a fost menţinută în întregime.
Prin cererea înregistrata la instanţă la data de 22 noiembrie 2012, revizuentul statul român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Bihor a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 56/A/2012 a Curţii de Apel Oradea, solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii excepţiei de perimare a apelului, iar în urma rejudecării acestuia s-a solicitat respingerea acţiunii faţă de statui român, urmare a reţinerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât.
Prin decizia civila nr. 33A din 12 iunie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta D.G.F.P. Bihor pentru Statul Român - Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimaţii B.E. şi C.C.S.D., împotriva deciziei civile nr. 56/A din data de 25 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, pe care a menţinut-o în întregime.
Curtea de Apel a constatat următoarele :
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Revizuentul statul român prin cererea de revizuire cu care a sesizat instanţa a invocat prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., care permite revizuirea hotărârii în situaţia în care instanţa nu s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Textul este o aplicare a principiului disponibilităţii şi vizează inadvertenţele dintre ceea ce s-a cerut şi ceea ce instanţa a pronunţat, ca o expresie a principiului disponibilităţii care presupune că ia judecata unei cereri judecătorii nu pot depăşi limitele obiectului, iar pe de altă parte că aceştia sunt obligaţi să se pronunţe asupra tuturor cererilor din proces.
Motivul de revizuire invocat nu are în vedere situaţia în care în urma unei greşeli materiale cu caracter procedural s-a constatat perimarea cererii (a apelului în speţă), împrejurare faţă de care revizuenta avea deschisă caiea recursului, cererea de revizuire întemeiată pe acest motiv fiind astfel inadmisibilă, urmând a fi respinsă în temeiul dispoziţiilor art. 322 şi următoarele C. proc. civ.
împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta D.G.F.P. Bihor, prin Ministerul Finanţelor, invocând în drept nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. coroborat cu art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
S-a invocat de către recurentă faptul că instanţa investită cu soluţionarea cererii de revizuire formulate retine eronat că o hotărâre este supusă revizuirii atunci când evocă fondul. Aşadar, revizuirea se poate exercita, nu numai împotriva unor hotărâri irevocabile, ci şi împotriva unor hotărâri definitive.
Spre deosebire de calea de atac a recursului, care are în vedere în primul rând erorile de drept, revizuirea vizează îndreptarea erorilor de fapt.
Cele două căi de atac pot fi promovate concomitent, exercitarea revizuirii, nefiind condiţionată de exercitarea prealabilă a recursului. Hotărârea atacată este definitivă, pronunţată de către instanţa de apel şi împotriva acestei hotărâri s-a formulat, atât calea de atac a recursului, cât şi cea a revizuirii.
S-a mai invocat de recurentă că instanţa consideră eronat că cererea de revizuire nu se încadrează în prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
În cuprinsul cererii de apel formulată de recurentă şi depusă la data de 18 noiembrie 2010, se regăseşte şi solicitarea judecării în lipsă, conform art,242 C. proc. civ. Ca atare, constatarea perimării apelului, precum şi dispunerea de către instanţa de apel a suspendării cauzei nu au nici un suport legal, atâta timp cât a fost îndeplinită obligaţia legală de a solicita judecarea în lipsă a apelului.
Un alt motiv vizează excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în conformitate cu prevederile art. 25 din Decretul nr. 31/1954. în acest caz rezultă că alte persoane au calitate procesuală pasivă, în reprezentarea statului român, şi anume Primarul Municipiului Oradea, A.N.R.P., respectiv C.C.S.D.
În fine, s-a mai invocat că, în ipoteza în care imobilul nu poate fi restituit în natură, analizând acţiunea prin prisma prevederilor Legii nr. 10/2001 aspectele invocate pe fond se rezolvă potrivit deciziilor nr. 33/2008 şi 27/2011, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interesul legii, precum şi excepţia inadmisibiîităţii acţiunii.
Recursul este nefondat.
Examinând susţinerile recurentul ui-re vizuent D.G.F.P. Bihor, Înalta Curte constată că acestea se subsumează dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din 1865, urmând a fi analizate din această perspectivă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Oradea a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentă, împotriva deciziei civile nr. 56 din 25 octombrie 2012, pronunţată de aceeaşi instanţă.
În raport de dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în materia revizuirii sunt limitate la condiţiile de admisibilitate, în speţă la hotărârile care pot face obiectul revizuirii.
Or, prin decizia atacată cu revizuire s-a constatat perimat apelul declarat de D.G.F.P. Bihor, arătându-se că nu s-a făcut niciun demers pentru continuarea judecăţii şî nici nu s-a cerut judecarea în lipsă.
O asemenea hotărâre vizează un aspect de procedură care nu antamează fondul cauzei, adică nu se pronunţă asupra elementelor raportului juridic dedus judecăţii şi nu tranşează cererile părţilor în raport de obiectul acestora.
În acest context, nu este aplicabil motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., care prevede că hotărârea este suspusă retractării dacă nu s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nu s~a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult de cât a cerut.
Cu alte cuvinte, motivul de revizuire invocat de recurentui-revizuent nu este incident în speţă pentru că, prin hotărârea atacată instanţa nu s-a pronunţat pe fond, deci nu poate face obiectul revizuirii.
Susţinerea recurentului că instanţa de apel nu a observat că s-a solicitat judecarea în lipsă şi a procedat, în mod eronat, la perimare, nu are relevanţă juridică, de vreme ce acest argument nu poate fi încadrat în vreunul din motivele de revizuire prevăzute de lege.
De asemenea, este nefbndată şi susţinerea că instanţa ar fi reţinut că revizuirea poate fi exercitată numai după exercitarea recursului, adăugând astfel la condiţiile legale de admisibilitate a revizuirii.
Instanţa care a pronunţat hotărârea a statuat că motivele cererii nu se încadrează în cazurile de revizuire, argumentând că cererea este inadmisibilă, deoarece instanţa nu s-a pronunţat pe fondul cauzei, iar motivul invocat putea constitui motiv de recurs.
Nu s-a instituit prin acest raţionament o ordine de exercitare a căilor extraordinare de atac, ci s-a arătat că motivul invocat în cererea de revizuire, s~ar fi putut încadra într-un eventual motiv de neîegaiitate în recurs. Aşadar, susţinerile revizuentului puteau fi valorificate, mai degrabă pe calea recursului, nu pe calea aleasă de parte.
Celelalte critici formulate de recurentă privind aplicarea deciziilor pronunţate în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, excepţia inadmisibilităţii şi a calităţii procesual pasive simt aspecte de fond care nu au fost analizate prin decizia atacată cu recurs.
Prin decizia recurată s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, astfel încât singurul aspect care poate fi criticat în recurs se referă la aspectul procedura! reţinut de instanţă.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta D.G.F.P. Bihor în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 33A din 12 iunie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 422/2014. Civil. Rectificare carte funciară.... | ICCJ. Decizia nr. 424/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
