ICCJ. Decizia nr. 422/2014. Civil. Rectificare carte funciară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizie nr. 422/2014
Dosar nr. 2881/84/2009
Şedinţa publică din 10 februarie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă:
Prin sentinţa civilă nr. 6360 din 20 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 2881/84/2009, s-a respins, pentru autoritate de lucru judecat, acţiunea reclamantei Parohia Greco Catolică S.M. împotriva pârâtei Parohia Ortodoxă S.M., privind anularea încheierii de intabulare din 21 februarie 1967 în sensul rectificării C.F. cu lăcaş de cult construit de Parohia Greco Catolică S.M. şi privind revenirea la situaţia anterioară în acest C.F.
A fost obligată reclamanta la 992 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut în considerentele sentinţei sale, următoarele:
În Dosarul nr. 3145/337/2010 al Judecătoriei Zalău s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 4373 din 20 decembrie 2011, prin care s-a respins ca nefondată cererea precizată formulată de reclamanta Parohia Greco Catolică S.M. împotriva pârâtelor Parohia Ortodoxă Română S.M., Comisia Judeţeană Sălaj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor şi Comisia Locală de Fond Funciar B. - privind constatarea nulităţii absolute a Titlului de Proprietate eliberat la data de 11 decembrie 2008 pentru suprafaţa de 10 ha teren agricol şi rectificarea C.F. pentru suprafaţa de 705 m.p. cu biserică, în sensul anulării încheierii de întabulare pe numele pârâtei şi revenirii la situaţia anterioară.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea pârâtei Parohia Ortodoxă S.M., de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Faţă de dispoziţiile acestei sentinţe se constată că există autoritate de lucru judecat, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., care prevede că este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Prevederile art. 1201 C. civ. sunt întrunite în cauză, fiind prezente identităţile celor 3 elemente, între hotărârea dată şi cea care urmează şi anume, identitatea de obiect, de cauză şi de părţi.
Astfel în ceea ce priveşte identitatea de obiect, adică a pretenţiei formulate, se poate constata că în Dosarul nr. 3145/337/2010 al Judecătoriei Zalău s-a solicitat, prin acţiunea formulată şi pe urmă completată, anularea încheierii de intabulare din 21 februarie 1967 în sensul rectificării C.F. cu teren în suprafaţă de 705 m.p. şi lăcaş de cult construit de Parohia Greco Catolică S.M. şi revenirea la situaţia anterioară în C.F.; constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate pentru suprafaţa de 705 m.p. de la poziţia curţi construcţii ce au făcut obiectul înscrierii în C.F., conform art. III din Legea nr. 169/1996; rectificarea C.F. de sub număr cadastral pentru suprafaţa de 705 m.p. cu biserică în sensul revenirii la situaţia anterioară.
Instanţa s-a pronunţat asupra tuturor acestor aspecte.
În dosarul de faţă s-a solicitat anularea încheierii de intabulare din 21 februarie 1967 în sensul rectificării C.F. cu teren în suprafaţă totală de 705 m.p. şi lăcaş de cult construit de Parohia Greco Catolică S.M., revenirea la situaţia anterioară în C.F., cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 RON onorariu avocaţial şi, de asemenea, cheltuielile efectuate cu expertiza extrajudiciară şi judiciară după caz; constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate pentru suprafaţa de 705 m.p. de la poziţia curţi construcţii ce au făcut obiectul înscrierii în C..F, conform art. III din Legea nr. 169/1996; să se dispună rectificarea C.F. de sub număr cadastral pentru suprafaţa de 705 m.p. cu biserică în sensul revenirii la situaţia anterioară.
Petitele fiind identice în cele două dosare, există identitatea de obiect cerută de lege.
În ceea ce priveşte părţile, dacă în primul dosar reclamantă a fost Parohia Greco Catolică S.M., iar pârâtă Parohia Ortodoxă Română S.M., în prezentul dosar suntem în prezenţa aceloraşi părţi, deci a identităţii de părţi în aceeaşi calitate.
În ceea ce priveşte al treilea element, identitatea de cauză, acesta este de asemenea prezent, prin faptul că în ambele cauze se invocă aceleaşi temeiuri de drept, iar ambele cereri au aceeaşi raţiune şi justificare a obiectului cerut. Faptul juridic care constituie temeiul legal al dreptului pretins fiind acelaşi în ambele cauze, este întrunit şi elementul privind identitatea de cauză.
Toate cele trei elemente prevăzute de art. 1201 C. civ. fiind întrunite în cauză, instanţa a constatat autoritate de lucru judecat şi a respins acţiunea reclamantei pe acest considerent.
În baza art. 274 C. proc. civ., reclamanta a fost obligată la 992 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, reclamanta Parohia Greco Catolică S.M., solicitând recalificarea căii de atac, din recurs în apel, admiterea apelului aşa cum a fost formulat, cu consecinţa anulării hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, întrucât, soluţia s-a pronunţat fără cercetarea fondului, instanţa constatând, din eroare, că ar fi autoritate de lucru judecat. Cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 39 din 6 iunie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Parohia Greco-Catolică S.M., împotriva sentinţei civile nr. 6360 din 20 decembrie 2012 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în Dosarul nr. 2881/84/2009, pe care o menţine.
A obligat pe reclamanta apelantă să plătească intimatei pârâte Parohia Ortodoxă Română S.M. suma de 744 RON, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele:
Prin sentinţa primei instanţe, atacată prin prezenta cale de atac, s-a menţionat, în dispozitiv, că hotărârea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Reclamanta a declarat „apel” împotriva hotărârii tribunalului, solicitând prin memoriul de apel, să se dispună recalificarea căii de atac din recurs, aşa cum a fost indicată această cale de atac în dispozitivul sentinţei primei instanţe, în apel.
Întrucât, obiectul cauzei, constând în anularea unei încheieri de C.F. şi restabilirea situaţiei anterioare de C.F., cu privire la un imobil compus din teren în suprafaţă de 705 m.p. şi lăcaş de cult, este unul evaluabil în bani, se impunea a se stabili care este valoarea acestui obiect, prin raportare la valoarea imobilului cu privire la care s-a solicitat rectificarea cărţii funciare şi restabilirea situaţiei anterioare de C.F.
La dosarul instanţei de fond nu a fost depusă nicio dovadă care să ateste valoarea imobilului litigios, motiv pentru care, Curtea a dispus, la termenul de judecată din data de 9 mai 2013, ca părţile să indice valoarea de circulaţie a acestui imobil la data promovării cererii introductive de instanţă, 28 august 2009.
Prin adresa depusă la dosar la data de 4 iunie 2013, reclamanta a învederat instanţei faptul că, în opinia sa, valoarea de circulaţie a imobilului litigios este de cel puţin 200.000 RON, astfel încât, în prezenta cauză ar fi incidentă calea de atac a apelului.
Pârâta a depus şi ea o adresă la dosar, la data de 05 iunie 2013, prin care a arătat că nu poate preciza valoarea de circulaţie a imobilului litigios.
Faţă de împrejurarea că pârâta nu a contestat valoarea de 200.000 RON indicată de reclamantă, la termenul de judecată din 06 iunie 2013, Curtea a constatat că în prezenta cauză, în raport de dispoziţiile art. 282, art. 2821 şi art. 299 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac ce putea fi exercitată împotriva hotărârii fondului este aceea a apelului.
În examinarea apelului s-a reţinut că se critică modul eronat în care prima instanţă a soluţionat excepţia autorităţii de lucru judecat având în vedere că, în speţă, nu sunt întrunite elementele autorităţii de lucru judecat.
Potrivit art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Este necesar, pentru a fi în prezenţa autorităţii de lucru judecat, să fie prezentă tripla identitate, de părţi, de obiect şi de cauză.
Însă, nu este suficientă doar existenţa acestei triple identităţi, fiind necesar ca celor stabilite printr-o hotărâre judecătorească anterioară să nu li se aducă atingere printr-o hotărâre judecătorească ulterioară.
Este ştiut faptul că de esenţa autorităţii de lucru judecat ţine împrejurarea că, cele statuate în mod definitiv şi irevocabil printr-o hotărâre judecătorească să nu fie contrazise ulterior printr-o altă hotărâre judecătorească.
Cu alte cuvinte, excepţia autorităţii de lucru judecat întemeiată pe dispoziţiile art. 1201 C. civ. coroborat cu art. 166 C. proc. civ., presupune împiedicarea repetării judecăţii, adică, nu este posibil ca ceea ce s-a judecat deja în mod definitiv şi irevocabil să fie reluat într-o nouă judecată.
Pe cale de consecinţă, sunt incidente dispoziţiile art. 1201 C. civ., raportat la art. 166 C. proc. civ., când o a doua hotărâre judecătorească, definitivă şi irevocabilă, pronunţată într-o cauză între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, ar avea un caracter potrivnic unei hotărâi judecătoreşti anterioare, de asemenea definitivă şi irevocabilă, pronunţată între aceleaşi păţi, într-o cauză cu acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.
Practic este prezent acest caracter potrivnic al unor hotărâri definitive, în situaţia în care respectivele hotărâri au fost pronunţate în una şi aceeaşi pricină, adică acele pricini se caracterizează prin identitate de obiect şi cauză juridică, s-au purtat între aceleaşi părţi, respectivele persoane având în fiecare dintre pricini aceeaşi calitate.
Cerinţa triple identităţi, de părţi, având aceeaşi calitate, de obiect şi de cauză, şi care este susceptibilă să stabilească dacă într-adevăr este vorba despre una şi aceeaşi pricină, este justificată pe considerentul de a se proteja puterea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească, respectiv, de a nu se aduce atingere autorităţii de lucru judecat de care se bucură hotărârea judecătorească pronunţată într-o pricină concretă, printr-o altă hotărâre judecătorească pronunţată în una şi aceeaşi pricină, adică într-o pricină care are acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi în care figurează aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate, ca şi pricina soluţionată prin prima hotărâre.
În speţă, obiectul cererii introductive de instanţă, înregistrată la Tribunalul Salaj sub nr. 2881/84/2009, a fost următorul: anularea încheierii de intabulare din 21 februarie 1967, în sensul rectificării C.F., cu privire la imobilul constând din teren în suprafaţă totală de 705 m.p., cu lăcaş de cult, cu consecinţa revenirii la situaţia anterioară din această C.F., această cerere fiind întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 64/2004, ale art. 34 pct. 1 şi 3 din Decretul-lege nr. 115/1938, ale art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, modificat prin Legea nr. 182/2005, ale art. 13 din Decretul nr. 177/1948, ale Decretului nr. 358/1948.
Ulterior, reclamanta şi-a completat acţiunea introductivă, solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate emis pentru suprafaţa de 705 m.p. de la poziţia curţi construcţii, ce a făcut obiectul înscrierii în C.F., conform art. III din Legea nr. 169/1996; să dispună rectificarea C.F., de sub nr. cadastral, pentru suprafaţa de 705 m.p., cu biserică, în sensul revenirii la situaţia anterioară.
În C.F. B., asupra numărului cadastral, nr. ser. A + 1 şi nr. cad. – C1, nr. ser. A 1.1, sub B 1, este intabulat dreptul de proprietate, cu titlul de lege, în baza Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 1/2000 şi a Legii nr. 247/2005, în temeiul Titlului de Proprietate din 11 decembrie 2008, emis de Comisia Judeţeană Sălaj de Fond Funciar, în favoarea pârâtei Parohia Ortodoxă S.M., la baza acestei întabulări stând şi procesul-verbal de vecinătate, planul de amplasament şi delimitare a imobilului, aflat la fila 37 dosar fond, întabulare dispusă prin încheierea de C.F. din 28 septembrie 2009.
Prin această încheiere de C.F. s-a stabilit că imobilul în suprafaţă de 705 m.p., identificat, rezultate din transcrierea şi dezmembrarea parcelei din C.F. S.M., au primit, în urma recepţiei documentaţiei cadastrale, ca identificator unic nr. cadastral din C.F. U.A.T. B.
În C.F. S.M., figurează înscrise două numere topografice, constând din casă, curte şi grădină în suprafaţă de 396 m.p. şi grădină în suprafaţă de 565 m.p., proprietar fiind, sub B 1.5, Parohia Ortodoxă Română din S.M., Intabulare dispusă prin încheierea de C.F.
Practic, imobilul din C.F. B. este adus în această carte funciară din C.F. S.M.
La termenul de judecată din data de 16 aprilie 2010 s-a disjuns capătul de cerere privind constatarea nulităţii titlului de proprietate şi declinarea acestuia în favoarea Judecătoriei Zalău, şi suspendarea restului petitelor până la soluţionarea irevocabilă a cererii de constatare a nulităţii titlului de proprietate.
Ca urmare a disjungerii, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău sub nr. 3145/337/2010, iar la data de 03 noiembrie 2010, reclamanta a depus la dosar o precizare de acţiune, prin care a arătat că înţelege să cheme în judecată şi cele două comisii de fond funciar şi că solicită constatarea nulităţii absolute pentru întreaga suprafaţă de teren, precizând, totodată, „capătul 2 de petit rămânând neschimbat”.
Prin sentinţa civilă nr. 4373 din 20 decembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Zalău în Dosar nr. 3145/337/2010, s-a respins ca nefondată cererea precizată formulată de reclamanta Parohia Greco Catolică S.M. împotriva pârâtelor Parohia Ortodoxă Română S.M., Comisia Judeţeană Sălaj de Fond Funciar şi Comisia Locală B. de Fond Funciar, având ca obiect: constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate din 11 decembrie 2008, pentru suprafaţa de 10 hectare teren agricol; rectificarea C.F., pentru suprafaţa de 705 m.p. teren cu biserică, în sensul anulării încheierii de întabulare pe numele pârâtei şi a revenirii la situaţia anterioară de carte funciară.
Această sentinţă a rămas irevocabilă prin respingerea recursului reclamantei, prin decizia civilă nr. 422 din 15 mai 2012 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în Dosarul nr. 3145/337/2010.
Se poate, astfel, constata că în Dosarul nr. 3145/337/2010 al Judecătoriei Zalău părţile din prezenta cauză s-au judecat nu numai pentru anularea titlului de proprietate al pârâtei, dar şi pentru rectificarea C.F., anularea încheierii de intabulare şi restabilirea situaţiei anterioare de C.F., obiectul celor două acţiuni, cea din Dosar nr. 2881/84/2009 şi cea din Dosar nr. 3145/337/2010, fiind identic.
Este prezentă şi identitatea de cauză, dat fiind că prin precizarea de acţiune din dosarul acvirat, reclamanta a precizat că petitul 2 din cerere rămâne neschimbat, petitul 2 având ca obiect tocmai rectificarea cărţii funciare, pentru terenul de 705 m.p. cu biserică, şi restabilirea situaţiei anterioare de C.F., în sensul revenirii la situaţia anterioară de C.F., cauza juridică fiind cea indicată prin cererea introductivă de instanţă, şi pe care în dosarul acvirat, reclamanta nu a înţeles să şi-o modifice.
De altfel, nu numai că cererile au fost fundamentate pe aceleaşi temeiuri de drept, dar, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, faptul juridic care constituie temeiul legal al dreptului pretins este unul şi acelaşi în ambele cauze, ceea ce face ca identitatea de cauză să fie pe deplin prezentă.
Identitatea de părţi este de necontestat, având în vedere că în ambele dosare reclamanta este Parohia Greco Catolică S.M., iar pârâtă este Parohia Ortodoxă Română S.M.
Drept urmare, Curtea a constatat că este îndeplinită cerinţa triplei identităţi, de părţi, de obiect şi de cauză pretinsă de art. 1201 C. civ., ceea ce face ca în speţă să îşi găsească incidenţă excepţia autorităţii de lucru judecat, confirmând soluţia soluţia tribunalului.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., apelanta a fost obligată să îi plătească intimatei Parohia Ortodoxă Română S.M. suma de 744 RON, cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Parohia Greco Catolică S.M.
Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., s-a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului aşa cum a fost formulat, iar pe cale de consecinţă, anulând sentinţa apelată, să se trimită cauza spre rejudecare primei instanţe, întrucât soluţia s-a pronunţat fără cercetarea fondului, instanţa constatând din eroare că ar fi autoritate de lucru judecat.
Instanţa de apel, în considerentele deciziei atacate arată, în mod corect, care au fost capetele de cerere ale acţiunii introductive la Tribunalul Sălaj, reţinând de asemenea, corect, faptul că o parte din această acţiune s-a disjuns, judecându-se separat.
Capetele de petit faţă de care instanţa a stabilit că ar fi putere de lucru judecat sunt: constatarea nulităţii absolute a Titlului de Proprietate din 11 decembrie 2008 pentru suprafaţa de 10 ha teren agricol şi respectiv, pentru suprafaţa de 705 m.p. teren cu biserică.
În motivarea hotărârii se reţine, greşit, că în Dosarul nr. 3145/337/2010, prin decizia civilă nr. 422 din 15 mai 2012 a Tribunalului Sălaj, instanţa s-ar fi pronunţat şi asupra rectificării C.F. pentru suprafaţa de 705 m.p. teren cu biserică.
Astfel, motivarea instanţei de apel este contradictorie tocmai prin faptul că se constată disjungerea acelei cauze, în sensul judecării în prezentul dosar a capetelor de petit privind rectificarea C.F. şi, totuşi, în motivare se reţine că ar fi identitate de obiect în ce priveşte Dosarele nr. 2881/84/2009 şi nr. 3145/337/2010. Aceste două dosare, este adevărat că priveau, în esenţă, cel puţin parţial, acelaşi teren de 705 m.p. cu lăcaş de cult, însă, temeiurile juridice erau distincte, precum şi obiectul cauzei în sine, unul vizând rectificarea cărţii funciare vechi, iar cel de-al doilea, constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate şi respectiv, rectificarea cărţii funciare noi.
Rectificarea cărţii funciare vechi se grefa pe constatarea nulităţii titlului care a stat la baza înscrierii Bisericii Ortodoxe Române şi anume, cel prevăzut de art. 37 din Decretul nr. 177/1948 sau cel prevăzut de art. 2 din Decretul nr. 358/1948, pe când rectificarea celui de-al doilea C.F. este o consecinţă a constatării nulităţii absolute a titlului de proprietate emis în baza legilor funciare de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
De asemenea, rezultă cu claritate şi lipsa identităţii de cauză, întrucât cererile au fost fundamentate pe temeiuri de drept distincte, iar faptul juridic care constituie temeiul legal al dreptului pretins este totalmente diferit în cele două veritabile acţiuni distincte rezultate în urma disjungerii cauzei.
În recurs, intimata pârâtă Parohia Ortodoxă Română S.M. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, motivat de faptul că nu se încadrează în motivele de nelegalitate expres reglementate de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru considerentele pe larg expuse în conţinutul acestei cereri.
Luând în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata pârâtă, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs, formulate în termen legal, recurenta reclamantă a arătat, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de către instanţa de apel, care a confirmat soluţia respingerii acţiunii pentru autoritate de lucru judecat, acestea putând fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., precizate ca temei de drept al recursului declarat.
Faptul că recurenta reclamantă nu ar fi dezvoltat critici care să se încadreze în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., în opinia intimatei pârâte, nu atrage nulitatea recursului, criticile formulate fiind în strânsă legătură cu hotărârea atacată şi tinzând la a afirma nelegalitatea ei, de unde rezultă în mod clar, că permit încadrarea lor în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Drept consecinţă, va fi respinsă, ca nefondată excepţia nulităţii recursului.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte a constatat că nu este fondat, urmând să îl respingă pentru considerentele ce succed:
Instanţa de control judiciar constată că aspectele sesizate prin motivele de recurs vizează, în esenţă, motivarea contradictorie a hotărârii instanţei de apel, ipoteză ce se circumscrie sferei de incidenţă a motivului de nelegalitate privind nemotivarea hotărârii, reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cât şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale ce reglementează autoritatea de lucru judecat, în speţă nefiind îndeplinite condiţiile art. 1201 C. civ., raportat la art. 166 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte prima critică privind motivarea contradictorie din considerentele hotărârii instanţei de apel, Înalta Curte constată că nu este fondată, deoarece instanţa nu a făcut decât să constate că prin decizia civilă nr. 422 din 15 mai 2012 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în Dosarul nr. 3145/337/2010, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta Parohia Greco Catolică S.M. împotriva sentinţei civile nr. 4373 din 20 decembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Zalău în Dosarul nr. 3145/337/2010. Prin această sentinţă s-a respins, ca nefondată, cererea precizată formulată de reclamantă împotriva pârâtelor Parohia Ortodoxă Română S.M., Comisia Judeţeană Sălaj de Fond Funciar şi Comisia Locală B. de Fond Funciar, având ca obiect: constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate din 11 decembrie 2008, pentru suprafaţa de 10 hectare teren agricol; rectificarea C.F. pentru suprafaţa de 705 m.p. teren cu biserică, în sensul anulării încheierii de intabulare pe numele pârâtei şi a revenirii la situaţia anterioară de carte funciară.
Instanţa de apel a redat, practic, în considerentele deciziei pronunţate, dispoziţiile hotărârii definitive şi irevocabile, mai sus - menţionate, şi a constatat că părţile din prezenta cauză s-au judecat nu numai pentru anularea titlului de proprietate al pârâtei, aşa cum în mod eronat susţine recurenta reclamantă, dar şi pentru rectificarea C.F. pentru suprafaţa de 705 m.p. teren cu biserică, anularea încheierii de intabulare şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
În acest context a stabilit că obiectul celor două acţiuni, cea care face obiectul Dosarului nr. 2881/84/2009 al Tribunalului Sălaj, pendinte, şi cea care a făcut obiectul Dosarului nr. 3145/337/2010 al Judecătoriei Zalău, este identic, însăşi recurenta reclamantă susţinând, prin motivele de recurs, că, „este adevărat că aceste două dosare priveau, în esenţă, cel puţin parţial, acelaşi teren de 705 m.p. cu lăcaş de cult”.
Pentru acest bun - teren în suprafaţă de 705 m.p. cu lăcaş de cult - s-a solicitat în primul Dosar (nr. 2881/84/2009 al Tribunalului Sălaj) anularea încheierii de intabulare din 21 februarie 1967, în sensul rectificării C.F., cu consecinţa revenirii la situaţia anterioară din această C.F., iar în cel de-al doilea Dosar (nr. 3145/337/2010 al Judecătoriei Zalău), să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate emis pentru suprafaţa de 705 m.p. de la poziţia curţi construcţii, ce a făcut obiectul înscrierii în C.F., conform art. III din Legea nr. 169/1996; să dispună rectificarea C..F, pentru suprafaţa de 705 m.p., cu biserică, în sensul revenirii la situaţia anterioară.
În C.F. B., asupra numărului cadastral, nr. ser. A + 1 şi nr. cad.– C1, nr. ser. A 1.1, sub B 1, este intabulat dreptul de proprietate, cu titlul de lege, în baza Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 1/2000 şi a Legii nr. 247/2005, în temeiul Titlului de Proprietate din 11 decembrie 2008 emis de Comisia Judeţeană Sălaj de Fond Funciar, în favoarea intimatei pârâte Parohia Ortodoxă S.M., intabulare dispusă prin încheierea de C.F. din 28 septembrie 2009.
Prin această încheiere de C.F. s-a stabilit că imobilul în suprafaţă de 705 m.p., identificat, rezultate din transcrierea şi dezmembrarea parcelei din C.F. S.M., au primit, în urma recepţiei documentaţiei cadastrale, ca identificator unic nr. cadastral.
În C.F. S.M., figurează înscrise două numere topografice, constând din casă, curte şi grădină în suprafaţă de 396 m.p. şi din grădină în suprafaţă de 565 m.p., proprietar fiind Parohia Ortodoxă Română din S.M., intabulare dispusă prin încheierea de C.F. din 21 februarie 1967.
Practic, imobilul din C.F. B. a fost adus în această carte funciară din C.F. S.M.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că, practic, obiectul material al celor două dosare, referitor la bunul imobil mai sus-menţionat, este identic.
Identitatea de cauză este, de asemenea, prezentă, dat fiind că prin precizarea cererii disjunse şi declinate, ce a format obiectul dosarului Judecătoriei Zalău, acvirat, reclamanta a arătat în mod concret că „petitul 2 din cerere rămâne neschimbat”, petitul 2 având ca obiect tocmai rectificarea cărţii funciare, pentru terenul de 705 m.p. cu biserică, şi restabilirea situaţiei anterioare de C.F., în sensul revenirii la situaţia anterioară de C.F.
Cauza juridică a rămas, astfel, cea indicată prin cererea introductivă de instanţă, şi pe care în dosarul acvirat, reclamanta nu a înţeles să şi-o modifice.
Identitatea de părţi este de necontestat, având în vedere că în ambele dosare reclamanta este Parohia Greco Catolică S.M., iar pârâtă este Parohia Ortodoxă Română S.M., chiar dacă în cel de-al doilea dosar, reclamanta a depus la dosar o precizare prin care a arătat că înţelege să cheme în judecată şi cele două comisii de fond funciar.
Prin urmare, reţinând că în speţă s-a făcut dovada triplei identităţi de obiect, de cauză şi de părţi în cele două dosare, că prin ambele demersuri judiciare s-a urmărit aceeaşi finalitate juridică cu privire la bunul imobil - teren în suprafaţă de 705 m.p. cu lăcaş de cult, în mod corect s-a reţinut existenţa autorităţii de lucru judecat, în baza art. 1201 C. civ.
În consecinţă, nu sunt incidente în recurs motivele de modificare a hotărârii invocate de recurenta reclamantă, situaţie în care Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Parohia Greco Catolică S.M. împotriva deciziei civile nr. 39 A din 6 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Obligă recurenta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 744 RON către intimata-pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 420/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 423/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
