ICCJ. Decizia nr. 466/2014. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 466/2014
Dosar nr. 9335/99/2012
Şedinţa publică din 12 februarie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09 octombrie 2012 sub nr. 9335/99/2012 pe rolul Tribunalului laşi, secţia l civilă, reclamantul B.Ş. a solicitat, în contradictoriu cu Spitalul Clinic de Psihiatrie Iaşi, obligarea pârâtului Ia plata sumei de 1.000.000 RON daune morale, să îi livreze originalul biletului de trimitere al Casei Judeţene de Pensii Iaşi şi un prospect al produsului D.
Prin sentinţa nr. 229 din 25 ianuarie 2013, Tribunalul laşi, secţia l civilă, a respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că reclamantul îşi motivează cererea pe presupusa conduită terapeutică inadecvată recomandată de medic, însă sub acest aspect, spitalul nu poate impune anumite sarcini medicului întrucât, potrivii art. 75 din Legea nr. 95/2006 medicul este independent în exercitarea profesiei şi are deplină libertate în luarea deciziilor cu caracter medical, sens în care unitatea sanitară chemată în judecată nu are calitate procesuală pasivă.
Prin decizia nr. 66 din 17 iunie 2013, Curtea de Apel laşi, secţia civilă, a admis apelui reclamantului împotriva sentinţei sus-menţionate, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şî a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că în perioada 20 ianuarie 2010-23 ianuarie 2010 reclamantul B.Ş. a fost internat la Spitalul Clinic de Psihiatrie Iaşi, întocmindu-se foaia de observaţie nr. 1727/20 1 0, aspect recunoscut de pârât prin întâmpinarea depusă la fond.
Tribunalul a reţinut că spitalul nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu poate impune anumite sarcini medicului deoarece, potrivit art. 75 din Legea nr. 95/2006, medicul este independent în exercitarea profesiei şi are deplină libertate în luarea deciziilor cu caracter medical.
În sistemul sanitar din România, însă, legiuitorul recunoaşte în mod limitativ angajarea răspunderii civile a furnizorului de serviciu/spitalului, printr-o procedură specială prevăzută de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu toate modificările şi completările ulterioare, în cuprinsul Capitolul II intitulat: „Răspunderea civilă a furnizorilor de servicii medicale, materiale sanitare, aparatură, dispozitive medicale şi medicamente”.
Astfel, art. 644 alin. (1) stipulează expres că: „Unităţile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, în situaţia în care acestea sunt consecinţa uneia din faptele prevăzute la lit. a)-d).
În consecinţă, unitatea medicală poate răspunde civil doar dacă este îndeplinită una din condiţiile statuate de articolul mai sus amintit, aspect ce nu a constituit obiect de analiză în faţa primei instanţe.
Cum sfera persoanelor chemate în judecată în procesul civil este circumscrisă principiului disponibilităţii părţilor, instanţa avea obligaţia de a tranşa raportul juridic deferit exclusiv în aceste iimite, astfel încât, în mod neiegal a procedat tribunalul atunci când a analizat calitatea procesuală pasivă doar prin raportare la dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 95/2006, ce vizează medicul angajat într-o unitate spitalicească şi care este independent în exercitarea profesiei şi are deplină libertate în luarea deciziilor cu caracter medical.
În condiţiile în care reclamantul pretinde că a fost prejudiciat în urma unor acte medicale săvârşite cu ocazia internării la Spitalul Clinic de Psihiatrie laşi, instanţa are obligaţia de a tranşa cauza - în limitele învestirii - verificând dacă se probează întrunirea condiţiilor reglementate de Capitolul II al Legii nr. 95/2006 intitulat: „Răspunderea civilă a furnizorilor de servicii medicale, materiale sanitare, aparatură, dispozitive medicale şi medicamente”.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Spitalul Clinic de Psihiatrie Iaşi, reiterând consideraţiile legate de lipsa calităţii procesuale pasive a acestei entităţi în prezenta cauză, raportat la conţinutul cererii de chemare în judecată, prin care reclamantul susţine că i-au fost aduse prejudicii prin fapta unor persoane şi nicidecum datorită unui medicament expirat, a unui aparat medical defect sau alte asemenea, pentru a putea fi instituită răspunderea unităţii sanitare.
Examinând recursul în raport de excepţia de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte urmează a constata tardivitatea căii de atac, pentru următoarele considerente:
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Conform dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, termen care se calculează pe zile libere, potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că termenul de 15 zile, astfel cum este reglementat de dispoziţiile legale anterior citate, a fost depăşit. Astfel, decizia civilă nr. 66 din 17 iunie 2013 a Curţii de Apel laşi, secţia civilă, a fost comunicată recurentului-pârât, aşa cum rezultă din dovada de comunicare aflată Ia dosar apel, la data de 16 iulie 2013.
De la această dată a început să curgă termenul de recurs de 15 zile, care s-a împlinit la dala de 01 august 2013, într-o zi de joi.
Recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel laşi la data de 08 august 2013, conform ştampilei de primire aplicată de instanţă pe memoriul de recurs.
În atare situaţie, se constată că recurentul-pârât a încălcat prevederile art. 301 C. proc. civ., deoarece a formulat recursul cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de textul menţionat, împrejurare faţă de care, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac, nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia tardivităţii fiind o excepţie de procedură absolută şi peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.
Pentru aceste considerente, recursul urmează a fi respins, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic de Psihiatrie laşi, împotriva deciziei nr. 66 din 17 iunie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2014.
← ICCJ. Decizia nr. 437/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 467/2014. Civil → |
---|