ICCJ. Decizia nr. 5487/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5487/2013
Dosar nr. 21679/212/2012*
Şedinţa din camera de consiliu de la 26 noiembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 23 august 2012, contestatoarea SC A. SRL a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, să dispună anularea Procesului-verbal de contravenţie seria R12 nr. 0089672 încheiat de intimată la data de 31 ianuarie 2012 şi exonerarea sa de plata amenzii aplicate. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că este netemeinic şi nelegal procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, din acesta rezultând că ar fi circulat fără rovinietă valabilă pe drumurile publice la data de 22 august 2011 pe DN 7 km 188 + 900 m, localitatea Seaca, judeţul Vâlcea, cu autovehiculul înmatriculat sub nr. X.
Prin Sentinţa civilă nr. 17886 din 16 noiembrie 2012, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Instanţa a reţinut că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se soluţionează de judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, această dispoziţie neputând fi înlăturată de părţi, având caracter de ordine publică.
În speţă, locul săvârşirii faptei contravenţionale se află în raza teritorială a localităţii Seaca, iar potrivit H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, aceasta intră în circumscripţia Judecătoriei Brezoi.
La data de 22 ianuarie 2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi care, prin Sentinţa civilă nr. 1610 din 28 martie 2013, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Instanţa a reţinut că potrivit art. 101 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 „plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.” Aceste dispoziţii fiind procedurale sunt de imediată aplicare.
După cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, contravenienta are sediul în localitatea Hârşova, Judeţul Constanţa, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Constanţa.
La data de 8 mai 2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa care, la termenul din 7 iunie 2013, a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială.
Prin Sentinţa civilă nr. 8336 din 7 iunie 2013, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Brezoi. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cauzei este „plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale” prin care a fost contestat Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria R12 nr. 0089672 încheiat de intimată la data de 31 ianuarie 2012.
Prin Procesul-verbal încheiat la data de 31 ianuarie 2012, la sediul agentului constatator, s-a reţinut că la data de 22 august 2011, pe DN 7 km 188 + 900 m Seaca, judeţul Vâlcea, vehiculul cu nr. de înmatriculare X, aparţinând SC A.L. SRL a circulat fără a deţine rovinieta valabilă, proba făcându-se cu imaginea foto.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării „plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale” aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (….) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.”
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.”
De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel” şi (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale.”
Drept urmare, din interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională.
Aşadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravenţiilor constituie dispoziţii de drept public şi nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reţinute, dispoziţiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravenţională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu şi celor în curs de soluţionare.
Or, în speţă, „plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale” a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 23 august 2012. Locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei a fost DN 7 km 188 + 900 m Seaca, judeţul Vâlcea, zonă situată în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, aşa încât această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională.
Faţă de cele ce preced, soluţionarea pricinii este de competenţa Judecătoriei Brezoi, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5486/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5489/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
