ICCJ. Decizia nr. 5497/2013. Civil
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5497/2013
Dosar nr. 2748/284/2009/a1
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată la 17 noiembrie 2005 pe rolul Judecătoriei Răcari, reclamanta C.C. în contradictoriu cu pârâţii C.P., Comisia Locală a primăriei Comunei Conteşti, Comisia judeţeană pentru aplicarea legii fondului funciar, a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea titlului de proprietate a pârâtului C.P. pentru imobilul teren situat în sat Boteni, comuna Conţeşti, judeţul Dâmboviţa.
Prin Sentinţa civilă nr. 311 din 22 februarie 2006, Judecătoria Răcari a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C.C. şi a constatat nulitatea absolută parţială a Titlului de proprietate nr. 45810 din 25 iulie 1994 emis pârâtului, ca moştenitor al defunctei C.C.D. pentru suprafaţa de 1.643 mp teren intravilan, tarlaua 11, parcela 11 şi 111 situat în sat Boteni, comuna Conţeşti, judeţul Dâmboviţa.
Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 57 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.P. împotriva sentinţei mai sus menţionate.
Prin Decizia civilă nr. 3161 din 23 octombrie 2008, Judecătoria Răcari a respins cererea de revizuire formulată de pârâtul C.P.
În motivare, instanţa a reţinut că în raport de motivele cererii de revizuire şi de prevederile Codului de procedură civilă, calea de atac este inadmisibilă.
Tribunalul Dâmboviţa, prin Decizia civilă nr. 363 din 10 martie 2009, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.P. şi a menţinut Sentinţa civilă nr. 3161 din 23 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria Răcari.
La data de 4 august 2009, Judecătoria Răcari prin Sentinţa civilă nr. 2424 a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul C.P. împotriva Sentinţei civile nr. 3161 din 23 octombrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 893/284/2008 al Judecătoriei Răcari.
Tribunalul Dâmboviţa, prin Decizia civilă nr. 409 din 13 aprilie 2010, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.P. împotriva Sentinţei civile nr. 2424 din 4 august 2009, pronunţată de Judecătoria Răcari.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 635 din 15 septembrie 2010, a respins ca inadmisibil recursul formulat împotriva deciziei mai sus menţionate.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia civilă nr. 1443 din 23 mai 2013, irevocabilă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de pârâtul C.P. împotriva Deciziei civile nr. 635 din 15 septembrie 2010 pronunţată de aceeaşi curte de apel.
Împotriva deciziei civile sus-menţionate a declarat recurs pârâtul C.P.
La termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2013, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului, excepţie ce se impune a fi analizată cu prioritate în raport cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Cu privire la recursul exercitat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Căile de atac, respectiv condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt de ordine publică întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod definitiv, judecata unui proces.
Ca atare, nici uneia dintre părţi nu îi este îngăduit să formuleze şi nici să învestească în mod legal instanţa cu judecarea unei căi de atac, exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.
Totodată, una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unică şi se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce presupune că nimănui nu îi este permis de a uza de două sau mai multe ori de una şi aceeaşi cale de atac.
În temeiul dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Totodată, dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumeră categoriile de hotărâri irevocabile ca fiind hotărâri date în recurs precum şi orice alte hotărâri care, potrivit legii, numai pot fi atacate cu recurs. Împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicităţii căii de atac.
Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul la acces liber la justiţie, aşa cum acesta este prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reţinute de art. 16 din Constituţia României.
În speţă, prin Decizia civilă nr. 1443 din 23 mai 2013, irevocabilă, Curtea de Apel Ploieşti a soluţionat cererea de revizuire formulată de revizuentul C.P. împotriva Deciziei civile nr. 635 din 15 septembrie 2010 pronunţate de aceeaşi instanţă.
Prin urmare, în cauză, nu poate fi admisibil recursul declarat de recurentul revizuentul împotriva deciziei civile irevocabile a Curţii de Apel Ploieşti, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs atât timp cât unul din principiile de drept procesual civil priveşte unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.
Drept urmare, cum împotriva unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs, recursul declarat în cauză de recurentul revizuent C.P. este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul C.P. împotriva Deciziei nr. 1443 din 23 mai 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 5490/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5498/2013. Civil. Fond funciar. Recurs → |
---|