ICCJ. Decizia nr. 5498/2013. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5498/2013
Dosar nr. 226/87/2013
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Judecătoria Videle a înregistrat sub nr. 11130/30/2010 cererea de chemare în judecată formulată de reclamantului P.Gh.C., în contradictoriu cu intimatele Comisia locală de fond funciar Botoroaga prin primar C.M. şi Comisia Judeţeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, având ca obiect fond funciar pentru imobil teren în suprafaţă de 1.250 mp situat în intravilan şi 7.500 mp teren situat în extravilan, judeţul Teleorman.
Prin Sentinţa civilă nr. 1634 din 12 decembrie 2012, Judecătoria Videle a admis excepţia perimării şi a constatat perimată acţiunea formulată de reclamantul P.Gh.C.
Prin Decizia civilă nr. 45 din 1 februarie 2013 Tribunalul Teleorman, secţia civilă a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 513 din 20 martie 2013 a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de reclamant în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivare, instanţa a reţinut că nu există contrarietate de hotărâri între Decizia civilă nr. 45 din 1 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Teleorman şi Decizia civilă nr. 135 din 7 martie 2008 a aceluiaşi tribunal, întrucât cele două hotărâri nu au nicio legătură între ele pentru a putea fi invocată excepţia autorităţii de lucru judecat.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat recurs reclamantul, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat următoarele:
Instanţele de judecată din Teleorman au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite dar având acelaşi obiect, respectiv Decizia civilă nr. 135 din 8 martie 2008 a Tribunalului Teleorman şi Decizia civilă nr. 314 din 8 mai 2009 pronunţată de acelaşi tribunal.
Instanţele nu au judecat cauza în fond şi nu au ţinut cont de actul juridic dedus judecăţii şi nu au răspuns la niciun capăt de cerere formulat.
Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate şi la temeiurile de drept incidente cauzei reţine caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.
Prin Decizia civilă nr. 513 din 20 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca nefondată, cererea de revizuire formulată de reclamant în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Cu privire la incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa reţine că în mod corect instanţa de revizuire a soluţionat cererea, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile contrarietăţii de hotărâri între deciziile menţionate de reclamant.
Astfel, prin Decizia civilă nr. 45 din 1 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Teleorman s-a reţinut că în mod corect au fost aplicate dispoziţiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ. şi art. 248 C. proc. civ. privind perimarea. Prin Decizia civilă nr. 135 din 7 martie 2008, pronunţată de acelaşi tribunal, a fost constatată aplicarea greşită de către instanţă a dispoziţiilor art. 242 pct. 1 C. proc. civ.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat şi care conduce în final la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
Având în vedere cele mai sus expuse, nu sunt îndeplinite condiţiile de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în prima Decizie nr. 135 din 7 martie 2008 fiind constatată aplicarea greşită a prevederilor art. 242 pct. 1 C. proc. civ., iar în cea de-a doua decizie acţiunea a fost soluţionată pe baza unei excepţii, respectiv a perimării.
În ceea ce priveşte celelalte motive de recurs indicate de recurent, instanţa constată că şi acestea sunt nefondate.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. priveşte neregularităţi procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cum ar fi nesemnarea minutei de către judecător, nerespectarea principiului oralităţii, încălcarea dreptului la apărare. Instanţa constată că faţă de condiţiile impuse de textul legal invocat, recurentul a indicat pur formal acest motiv de casare, fără indicarea concretă a neregularităţii procedurale ce ar fi incidentă cauzei.
Critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este impropriu invocată, instanţa constatând că în faza procesuală anterioară, curtea de apel şi-a motivat în mod temeinic soluţia, neconstatându-se existenţa unei motivări contradictorii sau străine de natura pricinii, aşa cum impune textul legal.
În ceea ce priveşte critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 8, instanţa constată că motivul de recurs indicat de recurent nu se circumscrie dispoziţiilor legale mai sus evocate. Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., partea ignoră conţinutul acestui motiv de recurs care vizează situaţia în care instanţa a denaturat conţinutul unui act juridic, în înţeles material de negotium iuris ale cărei clauze, clare, neîndoielnice au fost denaturate prin interpretarea dată în instanţă.
Faţă de textele legale anterior menţionate şi în raport de considerentele mai sus expuse, criticile sunt nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul P.Gh.C. împotriva Deciziei nr. 513 din 20 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5497/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5499/2013. Civil → |
|---|
