ICCJ. Decizia nr. 5490/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5490/2013
Dosar nr. 3234/337/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 26 noiembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti la data de 28 iunie 2012, contestatoarea SC A.F. SRL a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, să dispună anularea Proceselor-verbale de contravenţie seria R12 nr. 0346930 şi seria R12 nr. 0350846 încheiate de intimată la data de 12 iunie 2012 şi exonerarea sa de plata amenzii aplicate. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că procesele-verbale de contravenţie nu conţin semnătura agentului constatator, iar potrivit dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea absolută a procesului-verbal, nulitate ce poate fi constatată şi din oficiu de către instanţa de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 6699 din data de 23 august 2012, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a disjuns capătul de cerere referitor la plângerea împotriva Procesului-verbal de contravenţie seria R12 nr. 0350846 din 12 iunie 2012 şi formarea unui nou Dosar cu nr. 19322/303/2012, cu termen de judecată la data de 4 septembrie 2012.
Prin Sentinţa civilă nr. 7764 din 25 septembrie 2012, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, instanţa competentă să soluţioneze plângerea contravenţională este judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia şi că dispoziţia citată fiind derogatorie de la dreptul comun, în sensul că este o normă imperativă care stabileşte o competenţă absolută, este de imediată aplicare.
După cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, locul săvârşirii contravenţiei este Autostrada A2 km 12 + 450 m, localitatea Glina, Judeţul Ilfov.
La data de 4 octombrie 2012, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu care, la termenul din 22 aprilie 2013, a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială.
Prin Sentinţa civilă nr. 2886 din 22 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Zalău.
Instanţa a reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, considerându-le edificatoare, întrucât prin interpretarea literală a textului normativ se observă că acesta face trimitere, pe de o parte, la „procesele în primă instanţă”, în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, iar, pe de altă parte, la căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite, ambele teze conformându-se, însă, regulii potrivit căreia ele „se judecă de instanţele devenite competente să le judece”, legiuitorul dorind astfel să asigure un mecanism prin care să se realizeze degrevarea instanţelor de judecată atât pe orizontală, cât şi, implicit, pe verticală.
După cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul instanţelor la data de 28 iunie 2012, cauza aflându-se în curs de judecată la data schimbării competenţei (inclusiv cele aflate pe rolul instanţelor anterior datei de referinţă, respectiv 15 februarie 2013) situaţie în care instanţa a aplicat dispoziţiile legale citate, procedând la trimiterea cauzei, pe cale administrativă, instanţei devenite competente în soluţionarea cauzei.
La data de 17 septembrie 2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău care, prin Sentinţa civilă nr. 2244 de la aceeaşi dată, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cauzei este „plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale” prin care a fost contestat Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria R12 nr. 0350846 încheiat de intimată la data de 12 iunie 2012.
Prin Procesul-verbal încheiat la data de 12 iunie 2012, la sediul agentului constatator, s-a reţinut că la data de 25 mai 2012, pe Autostrada A2 km 12 + 450 m, localitatea Glina, judeţul Ilfov, vehiculul cu nr. de înmatriculare X, aparţinând SC A.F. SRL a circulat fără a deţine rovinieta valabilă, proba făcându-se cu imaginea foto.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării „plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale” aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (….) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.”
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.”
De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel” şi (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale.”
Drept urmare, din interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională.
Aşadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravenţiilor constituie dispoziţii de drept public şi nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reţinute, dispoziţiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravenţională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu şi celor în curs de soluţionare.
Or, în speţă, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 28 iunie 2012. Locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei a fost Autostrada A2 km 12 + 450 m, localitatea Glina, judeţul Ilfov, zonă situată în circumscripţia Judecătoriei Cornetu, aşa încât această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională.
Faţă de cele ce preced, soluţionarea pricinii este de competenţa Judecătoriei Cornetu, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5489/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5497/2013. Civil → |
|---|
