ICCJ. Decizia nr. 55/2014. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 55/2014
Dosar nr. 7617/3/2012
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2014
Asupra conflictului de competenţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 18 aprilie 2011, reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere, Filiala 1 Târgu Jiu, în numele şi pentru membrii săi, indicaţi, a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, în principal, anularea deciziei de recalculare a pensiei, indicată în Tabelul nr. 1 la rubrica „Decizie contestată” şi menţinerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei, menţionată în Tabelul nr. 1 la rubrica „Decizie emisă în temeiul Legii nr. 164/2001, a Decretului nr. 214/1997 (după caz), plătită în luna decembrie 2010”, obligarea pârâtului la plata diferenţei de pensii, precum şi la plata dobânzii legale şi a indicelui de inflaţie, calculată până la data plăţii efective a pensiei iniţiale, iar în subsidiar, a contestat cuantumul pensiei stabilit în urma recalculării, urmare aplicării greşite a dispoziţiilor legale în vigoare.
Prin precizarea depusă la dosar, reclamantul sindicat a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a Ministerului Apărării Naţionale şi a Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naţionale.
Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr. 476 din 10 februarie 2012 a declinat, în favoarea Tribunalului Bucureşti, competenţa soluţionării acţiunii civile.
S-a reţinut că în cauză s-a formulat o contestaţie împotriva unor decizii de recalculare a pensiei, emise în baza Legii nr. 119/2010.
Pornind de la prevederile art. 7 din Legea nr. 119/2010, tribunalul a reţinut că instanţa competentă se stabileşte potrivit Legii nr. 19/2000, iar conform art. 156 din lege, observând că acţiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. pentru a atrage competenţa instanţei de la domiciliul reclamantului, a reţinut că instanţa competentă este cea de la sediul pârâţilor, respectiv Tribunalul Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 8274 din 26 septembrie 2013, a admis excepţia de necompetenţă teritorială. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj. A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea acestuia şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
S-a constatat că deşi deciziile contestate au fost emise în baza Legii nr. 119/2010, iar art. 7 alin. (1) face trimitere la procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000, care la art. 156 stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului, trebuie să se aibă în vedere că la data sesizării instanţei, Legea nr. 19/2000 era abrogată, normele de procedură fiind modificate începând cu data de 1 ianuarie 2011, în sensul că aceasta revine instanţei de la domiciliul reclamantului.
Ţinând cont şi de dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., s-a reţinut că norma de procedură este de imediată aplicare, fiind aplicabilă cea inserată în art. 154 din Legea nr. 263/2010 şi având în vedere că domiciliul reclamanţilor se află pe raza judeţului Gorj s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Gorj.
Regulatorul de competenţă urmează a fi pronunţat în favoarea Tribunalului Gorj, în considerarea argumentelor ce succed.
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispoziţiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcţie de succesiunea acestora.
Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Textul menţionat mai sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin dispoziţiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competenţa de soluţionare a c ererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.
Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispoziţiile alin. (2) al textului de lege menţionat, conform cărora „celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita accesul la instanţă al persoanelor îndreptăţite.
Trebuie precizat totodată că faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor (în prezent Ministerul Afacerilor Interne) şi Serviciului Român de Informaţii, structuri care au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acţiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care priveşte o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reţine că p otrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă) , dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul sindicat are sediul în judeţul Gorj, competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 56/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 54/2014. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
