ICCJ. Decizia nr. 5550/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5550/2013
Dosar nr. 11993/62/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 28 noiembrie 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 7 septembrie 2012, reclamantul Sindicatul Salariaţilor din Sucursala de Electrificare Braşov prin reprezentant legal, cu sediul în Braşov, str. A., în numele şi pentru cei 63 de salariaţi, nominalizaţi în tabel, a chemat în judecată pe pârâţii E. CFR SA prin reprezentant legal şi Sucursala de Electrificare Braşov prin reprezentant legal, solicitând plata unor drepturi salariale cuvenite salariaţilor pentru perioada august 2009 - decembrie 2010, şi toate drepturile salariale reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale încasate şi drepturile salariale cuvenite prin determinarea acestora pornind de la salariul de baza minim de 700 RON pentru perioada august 2009 - 31 decembrie 2010, actualizate la zi cu rata inflaţiei şi dobânda legală de la data la care trebuiau achitate şi plata lor efectivă.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. c), art. 269 alin. (2) C. muncii şi art. 28 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.
Prin Sentinţa civilă nr. 1736 din 19 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosar nr. 11993/62/2012 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Mureş.
Instanţa a reţinut că sindicatul nu are calitate procesuală activă ci membrii săi, şi cum aceştia au domiciliul în judeţul Mureş, Tribunalul Mureş este instanţa competentă să soluţioneze cauza.
Prin Sentinţa civilă nr. 1587 din 27 iunie 2013, Tribunalul Mureş a declinat în favoarea Tribunalului Braşov, competenţa soluţionării acţiunii civile formulată de reclamantul Sindicatul Salariaţilor din Sucursala de Electrificare Braşov, în numele membrilor de sindicat, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Instanţa a reţinut că art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 conferă legitimitate procesuală activă sindicatului, iar prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a instanţei supreme, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că sindicatele au calitate procesuală activă în procesele intentate de acestea în numele membrilor de sindicat în vederea soluţionării conflictelor de muncă.
Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Cererea de învestire a instanţei de judecată a fost formulată la 7 septembrie 2012 de către reclamantul Sindicatul Salariaţilor din Sucursala de Electrificare Braşov, în numele membrilor de sindicat, pentru valorificarea unor drepturi salariale aparţinând acestora.
Declinarea reciprocă de competenţă a fost determinată de interpretarea diferită făcută de tribunale în legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă această calitate trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca raportat la sediul sau domiciliul acestora să se stabilească şi competenţa teritorială, conform art. 284 alin. (2) C. muncii.
Această dispută jurisdicţională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se recunoştea organizaţiilor sindicale posibilitatea de a formula acţiuni în justiţie în numele şi interesul membrilor lor (în valorificarea aşadar, a drepturilor acestora), dar fără a avea nevoie de mandat expres din partea lor.
Norma legală conducea la o confuzie între calitatea de reprezentant şi aceea de reclamant, care a fost tranşată, însă, prin noua Lege a dialogului social nr. 62/2011 (care a abrogat printre altele, şi Legea nr. 54/2003).
Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, atribuţii în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acţiune în justiţie în numele membrilor lor.
De asemenea, se statuează expres (alin. (3) al art. 28) că în exercitarea acestor atribuţii, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.
Aşadar, în determinarea competenţei teritoriale în asemenea cauze în care sindicatului i se recunoaşte calitatea nu doar de a acţiona (de reprezentant), ci legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ţine seama, în sensul art. 284 alin. (2) C. muncii, de sediul sindicatului-reclamant.
Cum în speţă, sediul sindicatului se află în circumscripţia Tribunalului Braşov, în favoarea acestei instanţe va fi stabilită competenţa de soluţionare.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5549/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5551/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
