ICCJ. Decizia nr. 5556/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5556/2013
Dosar nr. 16227/3/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 2 decembrie 2013
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22 octombrie 2012 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia civilă, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere, în numele şi pentru membrii săi, A.M.V., D.M.I., M.I.M., G.F.L.V., M.D.R., C.P.I., A.H.G., T.Gh.D., S.A.Gh., C.G.P., B.C.V., B.B.D., H.Gh.C., a solicitat anularea deciziei de revizuire a pensiei, emisă de Ministerul Apărării Naţionale - Casa de Pensii Sectorială, astfel: pentru reclamantul Colonel (r) A.M.V., Decizia de revizuire a pensiei nr. 48805 din 7 decembrie 2011 şi a Deciziei de revizuire nr. 48805 din 27 februarie 2012; pentru reclamantul Colonel (r) D.M.I., Decizia de revizuire a pensiei nr. 52586 din 7 decembrie 2011; pentru reclamantul Comandor (r) M.I.M., Decizia de revizuire a pensiei nr. 94774 din 7 decembrie 2011; pentru reclamantul Maior (r) G.F.L.V., Decizia de revizuire a pensiei nr. 92581 din 7 decembrie 2011 şi a Deciziei de revizuire nr. 92581 din 16 februarie 2012; pentru reclamantul Lt. Colonel (r) M.D.R., Decizia de revizuire a pensiei nr. 56504 din 7 decembrie 2011; pentru reclamantul Lt. colonel (r) C.P.I., Decizia de revizuire a pensiei nr. 80777 din 5 decembrie 2011 şi a Deciziei de revizuire nr. 80777 din 27 februarie 2012; pentru reclamantul Căpitan (r) A.H.G., Decizia de revizuire a pensiei nr. 17581 din 5 decembrie 2011; pentru reclamantul Maior (r) T.Gh.D., Decizia de revizuire a pensiei 58719 din 7 decembrie 2011; pentru reclamantul Maior (r) S.A.Gh., Decizia de revizuire a pensiei nr. 81109 din 15 decembrie 2011; pentru reclamantul Cpt. comandor (r) C.G.P., Decizia de revizuire a pensiei nr. 48793 din 5 decembrie 2011; pentru reclamantul Maior (r) B.C.V., Decizia de revizuire a pensiei nr. 80520 din 7 decembrie 2011; pentru reclamantul Lt. colonel (r) B.B.D., Decizia de revizuire a pensiei nr. 77500 din 15 decembrie 2011, a Deciziei de revizuire nr. 77500 din 30 ianuarie 2012 şi a Deciziei de revizuire nr. 77500 din 4 februarie 2012; pentru reclamantul Colonel (r) H.GH.C., Decizia de revizuire a pensiei nr. 93641 din 5 decembrie 2011.
S-a mai solicitat menţinerea pensiei de serviciu, cu consecinţa menţinerii deciziei de stabilire a cuantumului pensiei emisă în temeiul Legii nr. 164/2001, a Legii nr. 179/2004, a Decretului nr. 214/1977 (după caz), plătită în luna decembrie 2010, astfel: pentru reclamantul Colonel (r) A.M.V., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 094762 din 23 iunie 2003; pentru reclamantul Colonel (r) D.M.I., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 097839 din 3 decembrie 2010; pentru reclamantul Comandor (r) M.I.M., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 0120506 din 13 mai 2009; pentru reclamantul Maior (r) G.F.L.V., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 0118599/2008; pentru reclamantul Lt. Colonel (r) M.D.R., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 0101653 din 15 noiembrie 2002; pentru reclamantul Lt. colonel (r) C.P.I., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 0111348/2005; pentru reclamantul Căpitan (r) A.H.G., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 084420 din 8 septembrie 1999; pentru reclamantul Maior (r) T.Gh.D., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 0103754 din 16 decembrie 2003; pentru reclamantul Maior (r) S.A.Gh., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 0111484 din 17 ianuarie 2006; pentru reclamantul Cpt. comandor (r) C.G.P., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 093759 din 3 iulie 2003; pentru reclamantul Maior (r) B.C.V., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 0110946 din 14 noiembrie 2005; pentru reclamantul Lt. colonel (r) B.B.D., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 0108207 din 23 martie 2005; pentru reclamantul Colonel (r) H.Gh.C., Decizia privind calcularea pensiei de serviciu nr. 0119758 din 13 februarie 2009.
Prin Sentinţa nr. 377 din 13 februarie 2013 Tribunalul Galaţi, secţia Civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000.
Prin Sentinţa nr. 8391 din 1 octombrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Tribunalului Galaţi, în raport de dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speţă, determinarea instanţei competente se face în raport de dispoziţiile în materie ale legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Prin legea nouă, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi SRI) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii, exercitată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere, în numele şi pentru membrii săi, indicaţi în petitul cererii, are natura unei contestaţii împotriva deciziilor de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emise de o casă sectorială de pensii şi anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Sesizarea instanţei s-a făcut la data de 22 octombrie 2012.
Chiar dacă la data emiterii deciziilor contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, aceasta a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 22 octombrie 2012, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.”
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 61/2011 a dialogului social, publicată în M. Of. nr. 322 din 10 mai 2011, organizaţiile sindicale, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi 2 ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie, în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, au calitate procesuală activă.
Pornind de la această constatare, statuată şi prin decizia în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a ICCJ (dată în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, abrogată prin Legea nr. 62/2011 a dialogului social), şi în lipsa unui text expres, prin aceeaşi decizie în interesul legii s-a arătat şi care este instanţa competentă teritorial să soluţioneze acţiunile în justiţie formulate de sindicate, în numele membrilor lor, în materia conflictelor de muncă.
Anume, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) C. muncii, în vigoare şi după abrogarea Legii nr. 54/2003, prin aceeaşi decizie în interesul legii, nr. 1 din 21 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat în sensul că: „instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.”
În speţa supusă analizei, se constată că acţiunea este pornită de sindicat, care îşi păstrează calitatea de reclamant.
Or, faţă de această calitate, raportat la dispoziţiile art. 154 din Legea nr. 263/2010, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a litigiului dedus judecăţii în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie îşi are sediul sindicatul reclamant, respectiv Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5555/2013. Civil. îndreptare eroare... | ICCJ. Decizia nr. 5560/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
