ICCJ. Decizia nr. 625/2014. Civil. Expropriere. Recurs

Decizii civile ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 625/2014

Dosar nr. 605/117/2010

Şedinţa publică din 21 februarie 2014

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele,

Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 05/117 din 26 ianuarie 2010 la Tribunalul Cluj, reclamanţii C.G. şi C.D.F., i-au chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti, R.M.E., M.A., S.E., L.V., C.S., C.G. şi SC V.R. SA Bucureşti solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea parţială a Hotărârii nr. 4 din 29 septembrie 2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 cu privire la includerea pârâţilor de rândul 2-7 între persoanele îndreptăţite la despăgubiri pentru terenul expropriat şi cu privire la cuantumul despăgubirilor; stabilirea dreptului la despăgubiri pentru terenul care face obiectul hotărârii atacate, parcelele, în suprafaţă totală de 8.700 mp, suprafaţa reală fiind de 9.237 mp exclusiv în favoarea reclamanţilor proprietari tabulari ai imobilului; obligarea expropriatorului în baza art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2004 la exproprierea totală a terenului proprietatea reclamanţilor; stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat sau, în subsidiar, pentru terenul expropriat şi pierderea totală de valoare a terenului rămas în proprietate la suma de 609.000 euro în echivalent în lei, conform valorii de circulaţie a întregii suprafeţe afectate; obligarea pârâtei de rândul 1 să emită o hotărâre de stabilire a despăgubirii exclusiv în favoarea reclamanţilor, la valoarea reală a pagubei suferite de aceştia care va fi stabilită în cursul procesului; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 613 din 13 septembrie 2012 a Tribunalului Cluj s-a respins excepţia inadmisibilităţii. S-a admis în parte acţiunea intentată de reclamanţii C.G. şi C.D.F. împotriva pârâţilor Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti, R.M.E., M.A., S.E., L.V., C.S., C.G. şi SC V.R. SA Bucureşti şi în consecinţă, s-a anulat în parte Hotărârea nr. 4 din 29 septembrie 2009 emisă de SC C.N.A.D.N.R. SA prin Comisia comunală Gilău de aplicare a Legii nr. 198/2004 în ceea ce priveşte persoanele îndreptăţite la despăgubiri şi cuantumul acestora şi s-a stabilit că reclamanţii C.G. şi C.D.F. sunt persoane îndreptăţite la despăgubiri pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 4.068 mp situat în comuna Gilău, arabil intravilan. S-a respins cererea de obligare a expropriatorului la exproprierea întregii suprafeţe de 8.700 mp. S-a stabilit cuantumul despăgubirilor datoate reclamanţilor pentru terenul expropriat, la suma de 1.079.804 lei. S-a respins cererea de obligare a pârâtului la emiterea unei hotărâri cuprinzând persoanele îndreptăţite la valoarea despăgubirilor. A fost obligat pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA, să le plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 3.000 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin Hotărârea nr. 4 din 29 septembrie 2009 emisă de Comisia comunală Gilău de aplicare a Legii nr. 198/2004, s-a stabilit că numiţii R.M.I.E., M.A., S.Ş.E., C.Ş.S., L.B., C.G.G., C.G., C.D.F., SC V.R. SA sunt persoane îndreptăţite la despăgubiri pentru exproprierea terenului, în suprafaţă totală de 4.068 mp, identificat prin număr cadastral şi s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru acest teren, în cuantum de 503.461,17 lei, reprezentând echivalentul a 120.006 euro, raportat la cursul B.N.R. din 28 septembrie 2009 de 4,1953 lei/1 euro.

Pentru evaluarea despăgubirilor reale cuvenite reclamanţilor, s-a încuviinţat efectuarea unui raport de expertiză de către experţii D.D.M., L.S.N., şi T.M. Dintre aceştia, experţii D.M. şi L.S.N. au arătat că deprecierea valorii terenului expropriat este de 532.952 lei adică 11,40 euro/mp; deprecierea terenului neexpropriat în suprafaţă de 5.169 mp este de 677.192 lei; terenurile cu suprafeţele de 3405 mp, 1.588 mp şi 176 mp, nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi construibile, întrucât sunt compuse din două fâşii paralele, străbătute de conducte pentru utilităţi, cu restricţiile impuse prin certificatul de urbanism; în situaţia în care se admite şi cererea reclamanţilor de expropriere a parcelei de 5.169 mp, valoarea totală a despăgubirii este de 707.932 lei, echivalentul a 162.102 euro.

Din opinia experţilor evaluatori, a expertului topograf şi din certificatului de urbanism din 5 iunie 2008 emis de Primăria comunei Gilău, a rezultat că terenurile rămase după expropriere în proprietatea reclamanţilor, nu mai îndeplinesc caracteristicile unui teren construibil.

În opinia expertului T.M., însuşită de prima instanţă, raportat la suprafaţa terenului de 5.169 mp, valoarea deprecierii este de 504.461,17 lei la un curs de 4,46 lei/1 euro.

Excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât a fost respinsă ca neîntemeiată, art. 24 din Legea nr. 33/1994 permiţând persoanei expropriate să solicite exproprierea întregului teren.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamanţii C.G. şi C.D.F., pârâta SC C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti, precum şi pârâta SC SC V.R. SA Bucureşti.

În apelul declarat de reclamanţii C.G. şi C.D.F. s-a solicitat modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii în varianta principală sau în cea subsidiară şi în consecinţă, obligarea exproprietarului în baza art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 la exproprierea totală a terenului proprietatea reclamanţilor; stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat la suma de 675.402 euro în echivalent în lei, sau în subsidiar, pentru terenul expropriat şi pierderea de valoare a terenului rămas în proprietate la 669.300 euro în echivalent în lei; cu cheltuieli de judecată integral atât la fond cât şi în apel.

În motivarea apelului, reclamanţii au susţinut că în ceea ce priveşte modul în care exproprierea afectează terenul proprietatea acestora, cele 3 parcele de teren achiziţionate şi intabulate în perioada 2000-2002, ele au fost cumpărate pentru a forma o singură parcelă cu destinaţia de teren pentru construcţii industriale şi comerciale, sens în care au întocmit o înregistrare cadastrală unică pentru întreaga parcelă în urma comasării: nr. cadastral 1964, situată la limita dintre localităţile Gilău şi Floreşti, învecinată la nord cu drumul european Cluj-N, Napoca - Oradea, situată între reprezentanţele D.A.F. şi V., astfel că datorită valorii lui economice deosebite, SC B.V. SA i-a acordat în anul 2007 un împrumut ipotecar în sumă de 609.000 euro.

Reclamanţii au mai criticat sentinţa şi pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., solicitând obligarea pârâtului de rândul 1 care s-a opus admiterii acţiunii, la plata integrală a cheltuielilor de judecată în sumă de 10.075 lei, plus onorariul expertului G.T. În mod greşit prima instanţă a acordat „cheltuielile de judecată” proporţional cu pretenţiile admise”, deoarece efectuarea raportului de expertiză a fost necesar din cauza culpei pârâtei SC C.N.A.D.N.R. SA care nu a stabilit corect proprietarii; pentru capătul de cerere având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru pierderea de valoare a terenului rămas neexpropriat, a necesitat efectuarea expertizei de evaluare, iar capetele de cerere respinse, nu determină reducerea cheltuielilor de judecată.

În apelul declarat de pârâta SC C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti, s-a solicitat schimbarea sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de anulare a hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, ca neîntemeiată; respingerea cererii de majorare a cuantumului despăgubirii ca neîntemeiată şi nedovedită; admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de expropriere totală; cenzurarea parţială a onorariului de avocat pretins la prima instanţă; obligarea reclamanţilor-intimaţi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului, pârâta a susţinut că sentinţa apelată este netemeinică şi nelegală. În privinţa soluţiei de anulare parţială a Hotărârii nr. 4/2009 de stabilire a cuantumului despăgubirilor, care este un act unilateral emis în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 198/2004 şi art. 6 din Normele metodologice, în care reclamanţii nu sunt părţi.

Pârâta-apelantă a susţinut că exproprierea totală a terenului este inadmisibilă, raportat la prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, legiuitorul limitând aplicabilitatea Legii nr. 33/1994, la modalitatea stabilirii cuantumului despăgubirii.

Referitor la cheltuielile de judecată, pârâta-apelantă a solicitat în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ., cenzurarea parţială a onorariului de avocat pretins, în raport de faptul admiterii parţiale a cererii de chemare în judecată, de volumul muncii reprezentantului legal şi nu în ultimul rând, de dificultatea speţei.

În apelul declarat de pârâta SC SC V.R. SA Bucureşti, s-a solicitat schimbarea în parte a sentinţei apelante, rejudecarea cauzei, admiterea acţiunii reclamanţilor şi obligarea expropriatorului să exproprieze întreaga suprafaţă de 8.700 mp proprietatea reclamanţilor; stabilirea dreptului la despăgubiri pentru terenul expropriat exclusiv în favoarea reclamanţilor; stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat sau în subsidiar terenul expropriat precum şi pierderea de valoare a terenului rămas în proprietatea reclamanţilor aflat în garanţia apelantei la valoarea de piaţă a întregii suprafeţe afectate; obligarea intimatei să emită o hotărâre de stabilire a despăgubirilor exclusiv în favoarea reclamanţilor la valoarea reală a pagubei suferite de aceştia inclusiv prin privarea lor de folosinţa terenului. În subsidiar, a solicitat obligarea reclamanţilor la încasarea întregului cuantum al despăgubirilor care li se vor cuveni, în conturile SC V.R. SA, cu destinaţia specială de rambursare anticipată parţială a creditului şi constituirea unei alte garanţii, cu cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea apelului, pârâta a susţinut că le-a acordat în anul 2008 reclamanţilor un credit cu o ipotecă în valoare de 1.095.000 euro, suprafaţa de 8.700 mp fiind evaluată la valoarea de 609.000 euro.

Având în vedere ponderea acestor imobile în garanţia imobiliară a băncii şi faptul că la data acordării creditului, banca nu ar fi acordat o sumă atât de mare dacă reclamanţii nu garantau creditul şi cu aceste imobile, soluţia primei instanţe cu privire la pârâta-apelantă este de neînţeles, fiind pur şi simplu ignorată.

Examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, Curtea a reţinut următoarele:

Prin Hotărârea nr. 4 din 29 septembrie 2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului local al comunei Gilău, s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum de 503.461,17 lei reprezentând echivalentul a 120.006 euro la cursul B.N.R. din 28 septembrie 2009 de 4,1953/euro, pentru terenul expropriat, situat în comuna Gilău categoria de folosinţă arabil intravilan cu ieşire la D.N.1, parcelele, identificate prin nr. cadastral, în suprafaţă de 4.068 mp.

Din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat de expertul G.T. filele 242-264, a rezultat că terenul ce a făcut obiectul exproprierii prin Hotărârea nr. 4/2009 în suprafaţă de 4.068 mp, nr. cad.4909, se suprapune în întregime peste terenurile proprietatea reclamanţilor, înscrise în C.F. Gilău, în suprafaţă totală de 8.700 mp, suprafaţa reală fiind de 9.237 mp ce nu se suprapune peste terenurile pârâţilor persoane fizice din parcelele neexpropriate, parcela cu nr. cad. 4910 în suprafaţă de 3.405 mp are ieşire la D.E.60 şi la drumul spre localitatea Luna de Sus, parcela cu nr. cad. 4911 în suprafaţă de 176 mp constituie o enclavă fără acces la drum şi nu poate fi utilizată pentru construcţii, iar parcela suprafaţă de 1.588 mp are o formă geometrică neregulată, este situată foarte aproape de noile trasee realocate ale conductelor de utilităţi, are ieşire la drumul spre Luna de Sus, are front mare şi poate fi utilizată pentru construcţii.

În cauză s-a efectuat şi un raport de expertiză judiciară de către o comisie constituită din 3 experţi, din care 2 experţi L.S.N. şi D.M.D. filel 12-41 vol. II dosar tribunal, au concluzionat că valoarea de piaţă a terenului expropriat, în suprafaţă de 4068 mp la data efectuării expertizei 15 martie 2012, era de 11,4 euro/mp, ceea ce reprezintă 46.375 euro, echivalentul sumei de 202.530 lei; valoarea terenului neexpropriat în suprafaţă de 5.169 mp la data efectuării raportului de expertiză 15 martie 2012 era de 11,4 euro/mp, reprezentând 58.927 euro, echivalentul sumei de 257.346 lei; de asemenea, au apreciat că suprafeţele de teren rămase neexpropriate compuse din două fâşii paralele în suprafaţă de 3.405 mp şi 1.588 mp străbătute şi de conducte de utilităţi, cu restricţii impuse prin certificatul de urbanism din anul 2006, între care se intercalează fâşia de teren expropriată la care se adaugă parcela de 176 mp ce constituie o enclavă, nu îndeplinesc condiţiile obiective impuse de lege pentru a fi construibile. Aceşti doi experţi au utilizat ca şi comparabile trei contracte autentice de vânzare-cumpărare privind terenuri aflate în localităţile Gilău şi Floreşti, reprezentând caracteristici apropiate terenului în litigiu.

Pârâta-apelantă SC C.N.A.D.N.R. SA a invocat excepţia lipsei de interes a reclamanţilor în formularea cererii de chemare în judecată, respectiv de anulare a Hotărârii nr. 4/2009, în contextul procedurilor speciale reglementate de legile speciale în materia exproprierii; de asemenea a mai invocat şi excepţia inadmisibilităţii cererii de expropriere totală.

Aşa fiind, cum pentru terenul expropriat în suprafaţă de 4.068 mp, prin Hotărârea nr. 4 din 29 septembrie 2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului local al comunei Gilău s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum de 503.461,17 lei reprezentând echivalentul a 120.00 euro la cursul B.N.R. din 28 septembrie 2009 de 4,1953/1 euro, ceea ce reprezintă 29,5 euro/1 mp, iar experţii L.S.N. şi D.M.D. la data efectuării raportului de expertiză 15 martie 2012 au stabilit că valoarea unui mp de teren expropriat era de 11,4 euro/mp (chiar şi expertul T.M. în opinia minoritară a stabilit că valoarea unui metru pătrat de teren expropriat este de 25 euro, aşadar şi aceasta inferioară celei stabilite prin hotărârea de expropriere), nu s-a încuviinţat solicitarea reclamanţilor-apelanţi de majorare a preţului pentru terenul expropriat, în suprafaţă de 4.068 mp.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor-apelanţi de expropriere totală a terenului proprietatea acestora, aceasta nu este posibilă în actualul cadru procesual, întrucât, dispoziţiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, nu sunt aplicabile în cazul terenurilor expropriate în temeiul Legii nr. 198/2004, aşa cum este în speţă.

Dacă la data efectuării raportului de expertiză, 15 martie 2013, terenul rămas neexpropriat, în suprafaţă de 4.632 mp valorează 52.804,8 euro (la o valoare a 1 mp=11,4 euro), reclamanţilor-apelanţi nu li s-ar putea acorda în actualul litigiu suma de 52.804,8 euro, sumă ce reprezintă în prezent valoarea terenului rămas neexpropriat aşa cum rezultă din actele de proprietate, dar totodată aceiaşi reclamanţi-apelanţi să rămână şi cu terenul în proprietate.

În instanţă, evaluarea terenului expropriat se face potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 la data efectuării raportului de expertiză, în speţă la data de 15 martie 2012.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ., s-a respins ca nefondat apelul reclamanţilor împotriva sentinţei tribunalului.

Apelul pârâtului Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA a fost apreciat ca fondat în parte, în privinţa despăgubirilor acordate de prima instanţă reclamanţilor în sumă de 1.079.804 lei, deoarece pentru terenul expropriat în suprafaţă de 4.068 mp rămân despăgubirile în sumă de 120.000 euro acordate prin hotărârea comisiei de expropriere, pentru parcelele neexpropriate în suprafaţă de 3.405 mp şi în suprafaţă de 1.588 mp care pot fi utilizate în continuare nu s-au acordat despăgubiri reclamanţilor, dar s-a acordat despăgubiri în sumă de 2.006,4 euro în echivalent în lei pentru parcela în suprafaţă de 176 mp la care reclamanţii-apelanţi nu au acces, reprezentând valoarea de circulaţie a acestei suprafeţe de teren, la data efectuării raportului de expertiză.

Prin urmare, în baza art. 296 C. proc. civ. s-a admis în parte apelul declarat de pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinţei tribunalului, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate reclamanţilor pentru terenul în suprafaţă de 176 mp având nr. cadastral, la suma de 2.006,4 euro în echivalent în lei din ziua plăţii.

Faţă de schimbarea parţială a sentinţei, proporţional cu admiterea apelului, pârâtul a fost obligat să le plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată parţiale la prima instanţă în sumă de 1.000 lei, în loc de 3.000 lei.

În apel, deşi SC C.N.A.D.N.R. SA a solicitat cheltuielile de judecată, nu a făcut dovada ocazionării lor, astfel că nu au fost acordate.

Solicitarea pârâtului-apelant de respingere a capătului de cerere din acţiunea introductivă de instanţă având ca obiect anularea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii a fost apreciată ca neîntemeiată, deoarece prima instanţă nu a făcut altceva decât să lămurească aspectul că numai reclamanţii sunt îndreptăţiţi la despăgubirile pentru terenul expropriat în suprafaţă de 4.068 mp, iar nu şi celelalte persoane menţionate greşit în hotărârea de expropriere.

În instanţă, ca urmare a soluţiei ce s-a pronunţat în apel, nu a avut loc o majorare a cuantumului despăgubirilor, nu s-a dispus exproprierea totală a terenului, iar onorariul avocatului reclamanţilor, dimpreună cu onorariul experţilor au fost reduse ca urmare a micşorării cheltuielilor de judecată la prima instanţă datorate de pârât reclamanţilor, de la suma de 3.000 lei la suma de 1.000 lei.

Apelul pârâtei SC SC V.R. SA Bucureşti a fost respins în baza art. 296 C. proc. civ., constatându-se că litigiul în speţă este purtat între reclamanţii C.G. şi C.D.F. în calitate de expropriaţi, şi Statul Român prin SC C.N.D.N.R. SA în calitate de expropriator.

Pentru raţiunile expuse în cazul analizării apelului reclamanţilor, nu a fost admisă solicitarea principală a acestei apelante de schimbare a sentinţei în sensul admiterii acţiunii şi obligării statului la exproprierea întregii suprafeţe de 8.700 mp, stabilirea dreptului acestora la despăgubiri pentru terenul expropriat, sau în subsidiar să fie stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat precum şi pierderea de valoare a terenului rămas în proprietatea reclamanţilor, la valoarea de piaţă a întregii suprafeţe afectate şi nici cel de-al doilea subsidiar privind obligarea reclamanţilor la încasarea întregului cuantum al despăgubirilor ce li se vor cuveni, în conturile deschise la SC V.R. SA, cu destinaţia specială de rambursare anticipată parţială a creditului şi constituirea unei alte garanţii.

Împotriva Deciziei nr. 44/A din 26 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, au declarat recurs reclamanţii C.G. şi C.D.F., precum şi pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA şi pârâta SC SC V.R. SA.

I. Reclamanţii C.G. şi C.D.F. au criticat decizia recurată invocând următoarele motive de nelegalitate:

Din analiza considerentelor sentinţei rezultă că suma de 1.079.804 lei se compune din suma stabilită iniţial cu titlu de despăgubiri, pierderea de valoare pentru terenul rămas neexpropriat.

Prin urmare, modificarea sentinţei de fond, conform dispozitivului deciziei atacate vizează doar pierderea de valoare cu privire la terenul în suprafaţă de 176 mp, sentinţa fiind menţinută cu privire la celelalte aspecte, şi anume suma stabilită iniţial cu titlu de despăgubiri precum şi pierderea de valoare pentru terenul rămas neexpropriat.

Din considerentele deciziei atacate ar rezulta că instanţa de apel a apreciat că nu se impunea acordarea de despăgubiri nici pentru celelalte două parcele de teren rămase neexpropriate, în contradicţie cu cele statuate prin dispozitiv.

O altă critică vizează faptul că instanţa de apel a pronunţat decizia cu încălcarea dreptului la apărare al reclamanţilor, motiv de recurs ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ..

Privitor la chestiunea despăgubirilor acordate pentru pierderea de valoare a terenului rămas neexpropriat, instanţa de apel a reţinut în considerente faptul că terenul rămas în proprietatea reclamanţilor, ar fi utilizabil pentru construcţii, acesta fiind singurul argument pentru neacordarea de despăgubiri cu privire la aceste două parcele de teren rămase neexpropriate.

Se critică decizia atacată prin prisma faptului că această chestiune de fapt esenţială pentru soluţia adoptată în apel aceea dacă terenul rămas în proprietatea reclamanţilor este sau nu construibil, nu a fost pusă în discuţia părţilor, nu a făcut obiectul apelului şi prin aceasta au fost privaţi de posibilitatea de a pune concluzii şi eventual a completa probatoriul cu privire la acest aspect, ceea ce ar constitui un motiv de recurs prin prisma art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

O altă critică vizează motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece motivarea instanţei de apel ar cuprinde motive contradictorii şi nu ar cuprinde acele considerente cu privire la respingerea unor solicitări din cuprinsul apelului reclamanţilor.

Se mai învederează greşita aplicare a legii de către instanţa de recurs, (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) şi anume a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce priveşte daunele aduse proprietarului.

Din această perspectivă se apreciază că nelegală înlăturarea concluziilor comisiei de experţi, pe motiv că valoarea pagubei suferite de către reclamanţii ar fi mai mare decât valoarea terenului la data efectuării expertizei, pentru că prejudiciul s-a produs la data exproprierii.

Din moment ce exproprierea a avut loc în luna septembrie 2009, iar terenul nu a mai putut fi valorificat încă din momentul de început al anului 2008, deoarece zona era propusă pentru expropriere, acela este momentul faţă de care trebuie să se raporteze orice justă evaluare.

Se mai constată că terenul expropriat precum şi cel rămas în proprietate erau obiectul unei ipoteci în cuantum de 1.095.000 euro, ca urmare a evaluării imobilului la valoarea de 800.000 euro. Practic, prin exproprierea terenului, reclamanţii au fost lipsiţi de şansa de a înstrăina imobilul din anul 2008 (anunţul de expropriere şi blocarea vânzărilor a avut loc în anul 2008) precum şi de şansa de a păstra în proprietate un teren apt pentru construcţii, care să poată fi valorificat la o valoare mai bună prin exploatare sau prin înstrăinare cândva în viitor, de o manieră să acopere creditul contractat.

În opinia reclamanţilor, instanţa de apel a aplicat greşit în speţă art. 18 din Legea nr. 198/2004 (forma în vigoare la data exproprierii), care prevede completarea legii speciale cu dispoziţiile Legii nr. 33/2004.

În aceste circumstanţe, se apreciază că se impune aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2004, deoarece în măsura în care paguba reală se apropie de valoarea întregului teren este în favoarea expropriatorului să preia întreaga suprafaţă de teren, mai ales că pe terenul adiacent drumului european trec şi utilităţi şi alte conducte de interes public, iar terenul va fi probabil necesar a fi expropriat în viitor.

O altă critică vizează faptul că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată datorate reclamanţilor în speţă.

II. Recurenta SC C.N.A.D.N.R. SA - S.A. a invocat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate:

Se consideră că sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., deoarece instanţa de apel a menţinut în mod eronat şi nelegal soluţia Tribunalului Cluj cu privire la anularea parţială a Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii. S-a învederat instanţei de control judiciar că dispoziţia cuprinsă în sentinţa civilă nr. 612/2012 nu este în acord cu dispoziţiile Legii nr. 198/2004, că instanţa de apel nu a motivat soluţia şi nu a precizat temeiul de drept pentru care a respins cererea.

Se arată că hotărârea Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 este un act unilateral, care a fost emis în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 198/2004 şi art. 6 din Normele metodologice de aplicare a legii.

Atât instanţa de fond cât şi cea de apel au interpretat greşit dispoziţiile Legii nr. 198/2004, în condiţiile în care din prevederile art. 9 ale acestui act normativ se desprinde cu claritate concluzia că persoana expropriată nu poate decât să conteste cuantumul despăgubirii acordate de către expropriator (fără a exista posibilitatea de a solicita şi anularea hotărârii de expropriere).

O a doua critică vizează încălcarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică ce reglementează cazurile în care instanţa de judecată poate dispune exproprierea în întregime sau parţială a unui imobil.

Instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 24, alin. (4) cu privire la terenul în suprafaţă de 176 mp rămas în proprietatea reclamanţilor, atunci când i-a obligat să achite despăgubiri pentru acesta (în atare condiţii soluţia instanţei echivalând cu obligarea la expropriere a suprafeţei suplimentare având nr. cadastral), soluţie de neînţeles în opinia recurentei în condiţiile în care însăşi Curtea de Apel a reţinut în două rânduri că dispoziţiile art. 24. alin. (4) din Legea nr. 33/1994 nu au incidenţă în cauză.

O altă critică vizează faptul că instanţa a pronunţat o hotărâre care conţine motive vădit contradictorii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).

Cu privire la prevederile art. 24, alin. (4) din Legea nr. 33/1994, se consideră că instanţa de control judiciar a făcut aplicarea acestora atunci când a decis acordarea unei sume de 2.006,4 euro pentru un teren neexpropriat. Cu toate acestea, aceeaşi instanţă a arătat în mod foarte clar în Decizia civilă nr. 44/A/2013 că dispoziţiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 nu pot fi aplicate în cazul imobilelor expropriate în temeiul Legii nr. 198/2004.

O altă contradicţie evidenţiată în cuprinsul memoriului de recurs ar fi aceea referitoare la eliberarea sumei de 503.461,17 lei (despăgubirea consemnată în temeiul Hotărârii nr. 4/2009 pentru imobilul expropriat având număr cadastral Gilău) şi în plus a echivalentului în lei de la data plăţii a sumei de 2.006.4 euro (stabilită pentru terenul neexpropriat de 176 mp, având număr cadastral Gilău) către reclamanţi.

Este evident astfel că instanţa de control judiciar a majorat cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanţilor cu suma de 2.006,4 euro, în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Ultimul motiv de recurs vizează aplicarea art. 274 C. proc. civ. alin. (3), cu referire la cheltuielile de judecată ocazionate la fondul cauzei (onorariu de avocat), considerându-se că suma de 1.000 lei acordată intimaţilor-reclamanţi cu titlu de cheltuieli de judecată este mult prea mare în raport cu gradul de dificultate al speţei şi activitatea efectivă prestată de către avocat.

III. Recurenta SC SC V.R. SA a invocat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate:

SC SC V.R. SA a acordat reclamanţilor C.G. şi C.D.F. prin convenţia de credit din 26 octombrie 2008 un credit în scopul finanţării cheltuielilor personale curente, acesta fiind garantat cu mai multe imobile proprietatea garanţilor printre care şi terenurile în litigiu asupra cărora s-a înscris în favoarea băncii o ipoteca de rang I în valoare de 1.095.000 euro.

Se arată că hotărârea instanţei de apel este nelegală sub aspectul motivelor reglementate de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.

Se susţine că motivarea instanţei de apel este deosebit de sumară şi contradictorie atunci când analizează motivele de apel, fără a indica concret motivele de fapt şi de drept în baza cărora şi-a format convingerea, precum şi cele prin care s-a respins apelul, precum şi apărările din întâmpinare şi concluziile scrise.

Se mai susţine că, instanţele nu s-au pronunţat asupra solicitărilor părţilor pe care le-a ignorat complet, iar instanţa de apel a respins apelul ca nefondat fără sa motiveze această respingere în drept şi în fapt.

Se conchide că în caz de expropriere, bunul intră în proprietatea statului liber de orice sarcini, iar eventualele sarcini care îl grevau se strămută de drept asupra despăgubirilor ce se cuvin fostului proprietar, conform art. 28 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică.

Asupra excepţiei lipsei de interes a recursului pârâtei SC V.R. SA invocată de SC C.N.A.D.N.R. SA, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta nu poate fi primită pentru considerentele ce succed:

Interesul, ca şi condiţie de exercitare a acţiunii civile reprezintă folosul practic urmărit,el trebuie să fie legitim, personal şi direct, adică să-l vizeze pe cel care recurge la respectiva formă procedurală, să fie născut şi actual, impunându-se condiţia existenţei acestuia la data formulării acţiunii.

Recurenta-pârâtă SC SC V.R. SA are calitatea de creditor ipotecar asupra imobilelor aparţinând reclamantei în baza contractului de credit încheiat la data de 26 octombrie 2008, imobilele având înscrise o ipotecă şi interdicţiile aferente asupra acestora.

Interesul legitim al pârâtei rezidă tocmai în posibilitatea oferită de lege creditorului ipotecar de a urmări bunul în mâna oricui s-ar afla şi de a fi plătit cu prioritate din preţul acelui bun. Astfel, excepţia lipsei de interes a pârâtei SC SC V.R. SA invocată de pârâta SC C.N.A.D.N.R. SA se impune a fi respinsă.

Analizând recursurile declarate de reclamanţi şi de pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că acestea sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine ca situaţie de fapt că, anterior începerii lucrărilor de expropriere, terenul reclamanţilor cu nr. cadastral Gilău a fost dezmembrat în 4 parcele Gilău, din care parcela în suprafaţă de 4.068 mp a fost afectată de lucrări necesare pentru autostrada A 3, respectiv pentru construcţia unor conducte de utilităţi.

Prin Hotărârea nr. 4 din 29 septembrie 2009 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local al comunei Gilău s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum de 503.461,17 lei reprezentând echivalentul a 120.006 euro pentru terenul expropriat în suprafaţă de 4068 mp. Prin sentinţa civilă 613 din 13 septembrie 2012 a Tribunalului Cluj s-a anulat în parte hotărârea nr. 4/2009 a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 198/2004, s-a constatat că reclamanţii C.G. şi C.D.F. sunt persoane îndreptăţite la despăgubiri pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 4.068 mp, fiind respinsă cererea de obligare a expropriatorului la exproprierea întregii suprafeţe de 8.700 mp.

S-a stabilit cuantumul despăgubirii acordate reclamanţilor pentru terenul expropriat la suma de 1.079.804 lei.

Prin Decizia civilă nr. 44/A din 26 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, s-a admis în parte apelul declarat de Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 612/2012 a Tribunalului Cluj pe care a schimbat-o în parte în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul în suprafaţă de 176 mp la suma de 2.006,4 euro, fiind respinse celelalte apeluri declarate de reclamanţii C.G. şi C.D.F. şi de pârâta SC SC V.R. SA. Instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei că se impun a fi acordate despăgubiri pentru terenul expropriat, reţinute în mod just de instanţa de fond, precum şi despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 176 mp la care reclamanţii nu au acces, despăgubiri reprezentând valoarea de circulaţie a acestei suprafeţe de teren, la data efectuării raportului de expertiză, în sumă de 2.006,4 euro.

I. În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenţii reclamanţi, o primă critică vizează terenul de 5.169 mp, învederându-se contradicţia dintre considerente şi dispozitiv exclusiv pentru terenurile identificate.

Această critică nu se circumscrie motivului de nelegalitate invocat de recurenţii reclamanţi şi anume art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ci motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. conform căruia se poate solicita casarea unei hotărâri când instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Susţinerea recurenţilor reclamanţi sub acest aspect este fondată deoarece instanţa de apel a admis apelul şi a schimbat sentinţa civilă apelată doar în privinţa terenului identificat prin nr. cadastral 4911 sub aspectul cuantumului despăgubirilor calculate la valoarea de 11,4 euro, în loc de 25 euro, menţinând soluţia de acordare a despăgubirilor de către prima instanţă pentru terenurile identificate. Or, în considerentele deciziei, instanţa de apel în mod eronat a arătat că nu se vor acorda deloc despăgubiri pentru terenurile identificate prin nr. cadastrale în suprafaţă de 3.405 mp şi respectiv 1.588 mp.

Critica recurenţilor reclamanţi privind neverificarea situaţiei juridice a terenului neexpropriat identificat este fondată, concluzia instanţei de apel privind categoria de terenuri construibile rămase în proprietatea reclamanţilor, nu a fost motivată, instanţa nu a indicat probele pe care se sprijină şi în baza cărora a ajuns la această concluzie şi este infirmată chiar prin raportul de expertiză pe care instanţa l-a avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor ( efectuat de experţii D.M. şi L.S.N. la instanţa de fond) experţii arătând că aceste parcele de teren nu sunt construibile.

Pentru aceste considerente se impune admiterea recursului declarat de recurenţii reclamanţi, casarea deciziei civile recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel pentru stabilirea situaţiei de fapt şi anume verificarea situaţiei juridice a terenurilor identificate, instanţa putând dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare, în condiţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Cu privire la momentul calculării despăgubirilor pentru terenul neexpropriat, critica formulată de reclamanţi este nefondată, dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 fiind aplicabile şi în această privinţă.

Nu sunt fondate criticile recurenţilor reclamanţi privind obligarea expropriatorului la exproprierea totală a suprafeţei de teren de 5.169 mp. Aceste susţineri ale reclamanţilor nu se justifică cu privire la suprafeţele de teren neexpropriate, cu excepţia suprafeţei de teren de 176 mp pentru care nu se justifică interesul de a se solicita exproprierea, reclamanţii obţinând despăgubiri la valoarea terenului respectiv.

Prin art. 2 din Legea nr. 198/2004 aplicabilă în cauză se declară lucrări de utilitate publică toate lucrările de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, expropriator fiind, potrivit legii, Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA.

În ceea ce priveşte procedura de expropriere, legea prevede că expropriatorul întocmeşte o documentaţie tehnico-economică pentru fiecare lucrare, pe baza căreia Guvernul aprobă, prin hotărâre, amplasamentul lucrării, declanşarea procedurii de expropriere a imobilelor care constituie amplasamentul, suma globală estimată a despăgubirilor.

Potrivit art. 6 din lege, în termen de 5 zile de la data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului, expropriatorul numeşte o comisie care verifică dreptul de proprietate sau orice alt drept real în temeiul căruia cererea a fost formulată şi se pronunţă asupra actului despăgubirii, de comun acord cu proprietarul sau cu titularii altor drepturi reale.

Sesizarea instanţei de către expropriat se poate face exclusiv în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate, astfel cum în mod expres prevede art. 9 din lege.

Prin urmare, nicio dispoziţie a legii nu permite instanţei de judecată ca, la cererea unei persoane ce pretinde că terenul ce-i aparţine ar trebui expropriat, să se substituie autorităţii executive şi să efectueze sau să înlocuiască prin hotărâre judecătorească, procedura exproprierii, astfel cum aceasta este reglementată de normele legale citate.

În această materie, competenţele instanţei de judecată sunt limitate, în ipoteza în care este sesizată de persoana expropriată, exclusiv la cenzurarea cuantumului despăgubirilor acordate pentru imobilul ce-i aparţine.

Trimiterea pe care art. 9 din Legea nr. 198/2004 o face la prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 vizează exclusiv, astfel cum în mod expres rezultă din conţinutul său, stabilirea despăgubirilor.

Asupra motivului de recurs invocat de recurenţii-reclamanţi privind aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce priveşte acordarea despăgubirilor pentru terenul expropriat, precum şi a momentului de la care se calculează aceste despăgubiri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că numai respectarea criteriilor prevăzute de art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994 poate face obiect al unei critici de nelegalitate. În speţă, se contestă momentul de la care se calculează despăgubirile, această critică punând în discuţie o problemă de încălcare a legii ce poate fi circumscrisă motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. Astfel, se susţine că data de la care trebuiau calculate despăgubirile era data exproprierii, şi nu data efectuării raportului de expertiză, susţinere ce nu poate fi primită. Din interpretarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 rezultă că, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz altor persoane îndreptăţite.

Acest moment a fost apreciat în mod just de instanţa de fond şi de apel ca fiind data efectuării raportului de expertiză, neprezentând relevanţă fluctuaţiile preţului imobilului respectiv, motiv pentru care acest motiv de recurs nu poate fi primit.

II. În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul pârât Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA, critica acestui recurent privind anularea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 4/2009 este a lipsită de interes.

Prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate, excepţie ce viza aplicarea art. 24 din Legea nr. 33/1994, însă Statul Român nu contestă finalitatea cererii formulate în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004 şi anume aceea a stabilirii de către instanţă a cuantumului final al despăgubirilor, caz în care hotărârea judecătorească reprezintă titlu executoriu pentru plata despăgubirilor, deci ar fi obligatorie modificarea cuantumului despăgubirilor din hotărârea expropriatorului, deoarece nu pot rămâne două titluri pentru aceeaşi creanţă. Este lipsit de relevanţă dacă instanţa dispune modificarea sau anularea hotărârii Comisiei de Aplicare a Legii nr. 198/2004, ca în speţa dedusă judecăţii.

De altfel, prima instanţă a dispus anularea hotărârii emise de expropriator şi sub aspectul persoanelor îndreptăţite la despăgubire, iar Statul Român- prin SC C.N.A.D.N. SA nu a contestat în faza procesuală a apelului acest aspect. Faţă de lipsa de finalitate a susţinerilor Statului Român pe această critică nu mai prezintă relevanţă nemotivarea deciziei instanţei de apel care nu a răspuns motivului de apel formulat de apelantul Statul Român privind anularea de către prima instanţă a hotărârii emise de expropriator.

Este fondată însă critica recurentului Statul Român - prin SC C.N.A.D.N. SA în ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de teren de 176 mp identificată prin nr. cadastral 4911.

Pentru suprafaţa de teren de 176 mp nu s-a dispus şi nu se poate dispune exproprierea, obiect al Hotărârii nr. 4 din 29 septembrie 2009 emise de Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 a Judeţului Cluj, Consiliul Local Gilău îl constituie doar suprafaţa de 4.068 mp (expropriată) identificat prin nr. cadastral. Soluţia instanţei de apel de a acorda despăgubiri în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 33/1994 pentru acest teren echivalează cu obligarea pârâtului la exproprierea suprafeţei suplimentare de 176 mp.

Deoarece instanţa de apel a obligat pârâtul Statul Român la plata despăgubirilor de 2.006,4 euro pentru un teren ce nu a fost expropriat în temeiul Legii nr. 198/2004, se impune casarea în parte a deciziei civile şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Cu ocazia rejudecării, pentru stabilirea prejudiciului rezultând din deprecierea valorii terenului de 176 mp, instanţa de apel va dispune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate prin care se va proceda la cuantificarea contravalorii acestui prejudiciu pe baza criteriilor privind prejudiciul (cert şi actual).

Pe de altă parte, aprecierea asupra momentului exproprierii nu se regăseşte în niciunul din mijloacele de probă, instanţei de trimitere revenindu-i şi obligaţia de a stabili momentul de la care trebuie calculat prejudiciul rezultând din deprecierea valorii terenului respectiv.

Faţă de aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., împrejurarea că elementele de fapt ale pricinii nu au fost pe deplin stabilite, se va dispune casarea cu trimitere spre rejudecarea apelurilor declarate de reclamanţi şi de pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA, reluarea judecăţii urmând a se realiza în limitele în care criticile au fost găsite ca întemeiate.

Motivele de recurs referitoare la cheltuielile de judecată şi aplicabilitatea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., faţă de soluţia de casare cu trimitere adoptată vor fi avute în vedere la momentul judecării de către Curtea de Apel Cluj.

III. Recursul declarat de SC V.R. SA se priveşte a fi nefondat, motivele invocate de recurenta -pârâtă neputând conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate.

Obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie anularea parţială a Hotărârii nr. 4 din 29 septembrie 2009 a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 198/2004, stabilirea dreptului la despăgubiri pentru terenul care face obiectul hotărârii atacate, în suprafaţă de 8700 mp, obligarea expropriatorului la exproprierea totală a terenului proprietatea reclamanţilor, stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat şi pierderea totală de valoare a terenului rămas în proprietatea reclamanţilor.

Solicitarea principală a acestei recurente, de modificare a deciziei şi a sentinţei atacate în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţi nu poate fi admisă pentru motivele expuse în cadrul analizei criticilor de nelegalitate formulate de reclamanţi întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi care au fost considerate ca neîntemeiate.

De asemenea, criticile recurentei pârâte SC SC V.R. SA privind alte aspecte de fapt ce au fost supuse controlului instanţei de apel nu mai pot fi reanalizate, recurenta SC SC V.R. SA nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, instanţa de control judiciar fiind chemată să cerceteze doar aspectele de nelegalitate a hotărârii recurate.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de pârâta SC V.R. SA va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepţia lipsei de interes a recursului pârâtei SC V.R. SA.

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC V.R. SA împotriva Deciziei nr. 44/A din 26 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Admite recursurile declarate de reclamanţii C.G. şi C.D.F. şi de pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva aceleiaşi decizii.

Casează în parte decizia recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelurilor formulate de reclamanţii C.G. şi C.D.F. şi de pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinţei nr. 613 din 13 septembrie 2012 a Tribunalului Cluj, secţia civilă.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 603/2014. Civil  ICCJ. Decizia nr. 627/2014. Civil →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 625/2014. Civil. Expropriere. Recurs