ICCJ. Decizia nr. 753/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 753/2014
Dosar nr. 13859/86/2010/a2.1
Şedinţa publică din 05 martie 2014
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 9 mai 2013, revizuentul R.C. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1309 din 20 iunie 2011 a Tribunalului Suceava, Deciziei nr. 593 din 14 februarie 2012 şi Deciziei nr. 1243 din 24 aprilie 2013 ale Curţii de Apel Ploieşti.
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a susţinut că hotărârile menţionate sunt contradictorii cu Sentinţa civilă nr. 149/2007 a Tribunalului Suceava şi Decizia nr. 290/2007 a Curţii de Apel Suceava, hotărâri ce au fost pronunţate în litigiul de muncă având ca obiect reîncadrarea sa ca profesor titular la Şcoala nr. 3 Suceava şi plata drepturilor salariale cuvenite.
Revizuentul a precizat că măsura restrângerii activităţii şi desfiinţarea postului nu a fost una reală şi a invocat art. 65 alin. (2) C. muncii potrivit căruia desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă, să aibă o cauză reală şi serioasă, iar încetarea contratului de muncă trebuie să îmbrace forma scrisă.
Invocând dispoziţiile art. 322 pct. 7 şi art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a Hotărârilor nr. 593/2012 şi nr. 1243/2013 ale Curţii de Apel Ploieşti şi Decizia civilă nr. 1309/2011 a Tribunalului Suceava, reintegrarea sa pe postul de profesor titular specialitatea înot la Clubul Sportiv Şcoala nr. 3 Suceava, obligarea intimaţilor la plata salariilor restante, indexate, majorate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 1 septembrie 2010 până la data reluării activităţii.
Prin cererea formulată la data de 10 septembrie 2013 revizuentul a formulat precizări şi concluzii, invocând şi dispoziţiile art. 322 alin. (2) şi (6) C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 25 septembrie 2013, instanţa Curţii de Apel Ploieşti a pus în vedere revizuentului să precizeze care sunt deciziile a căror revizuire o cere în baza dispoziţiilor art. 322 pct. 2, 6 şi 7 C. proc. civ.
Revizuentul R.C. a precizat că în temeiul art. 322 pct. 2 şi 6 C. proc. civ. înţelege să solicite revizuirea Deciziilor nr. 1309/2011 a Tribunalului Suceava, nr. 593 din 14 februarie 2012 şi nr. 1243 din 24 aprilie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti.
În privinţa cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a precizat că înţelege să se refere numai la deciziile nr. 290 din 17 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava şi nr. 593 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti.
Prin Decizia nr. 2356 din 25 septembrie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de revizuentul R.C., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul R.C., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 6 C. proc. civ.
Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa Curţii de Apel Ploieşti a reţinut că, potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se îndreaptă la instanţa mai mare în grad faţă de instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice şi cum hotărârile potrivnice sunt pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti şi Curtea de Apel Suceava, competentă să soluţioneze cererea de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 4 octombrie 2014, fiind fixat termen pentru soluţionare la 5 martie 2014.
La data de 1 noiembrie 2013 revizuentul a formulat precizări şi concluzii, solicitând revizuirea Deciziei nr. 1243 din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, despre care a susţinut că este contradictorie cu Decizia nr. 290 din 17 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava.
La data de 22 ianuarie 2014, revizuentul a formulat concluzii noi, prin care a solicitat revizuirea Deciziei nr. 593 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, despre care a susţinut, de asemenea, că este contradictorie cu Decizia nr. 290 din 17 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava şi a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 593 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti şi în consecinţă, reintegrarea sa pe postul de profesor titular specialitatea înot la Clubul Sportiv Şcoala nr. 3 Suceava, obligarea intimaţilor la plata salariilor restante, indexate, majorate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 1 ianuarie 2010 până la data reluării activităţii şi cheltuieli de judecată.
La termenul din 5 martie 2014, Înalta Curte, în raport de art. 137 C. proc. civ., a invocat, din oficiu, excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii cererii de revizuire a Deciziei nr. 593 din 14 februarie 2012 şi, respectiv inadmisibilităţii cererii de revizuire a Deciziei nr. 1243 din 24 aprilie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, pe care le va admite, cererea de revizuire urmând a fi respinsă, pentru considerentele care succed.
Referitor la Decizia nr. 593 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la data pronunţării.
Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea părţii din dreptul de a mai exercita respectiva cale de atac, afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În speţă, revizuentul a solicitat - în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. - revizuirea Deciziei nr. 593 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, (prin care s-a respins recursul declarat de contestatorul R.C. împotriva Sentinţei nr. 1309 din 20 iunie 2011 a Tribunalului Suceava şi care, astfel fiind, nici nu evocă fondul) susţinând că este contradictorie cu Decizia nr. 290 din 17 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava.
Raportat la data pronunţării deciziei ce se cere revizuită, respectiv 14 februarie 2012 şi la modul de calcul prescris de art. 101 alin. (3) C. proc. civ., termenul de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a împlinit, în cauză, la 14 martie 2012.
Cererea de revizuire a fost formulată la data de 9 mai 2013, astfel cum reiese din ştampila de înregistrare a acestei căi de atac la Curtea de Apel Ploieşti.
Prin urmare, data formulării cererii de revizuire se situează peste termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să dispună respingerea cererii de revizuire a Deciziei nr. 593 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, ca tardivă, făcând astfel aplicarea sancţiunii decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a acestei căi de atac, context în care, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire a acestei decizii nu se mai impune a fi analizată.
Prin calea de atac întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată la 9 mai 2013, revizuentul a solicitat şi revizuirea Deciziei nr. 1243 din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, despre care a susţinut că este, de asemenea, contradictorie cu Decizia nr. 290 din 17 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava.
Prin Decizia nr. 1243 din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de R.C. împotriva Deciziei civile nr. 593 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti pronunţată în Dosarul nr. 13859/86/2010.
Deşi, cu privire la revizuirea acestei decizii, exercitarea căii de atac, la data de 9 mai 2013, s-a făcut cu respectarea termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ. "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".
Această dispoziţie legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, pentru motivele prevăzute la punctele 1 - 10 ale articolului de lege menţionat.
Pentru a se putea solicita revizuirea unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii. Nu pot forma obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deşi a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere şi nici hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a soluţionat doar o excepţie, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul.
Astfel, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., deoarece, în caz contrar, s-ar încălca principiul legalităţii căii de atac, conform căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile prevăzute de aceasta.
Legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii, în principal, împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care s-a rezolvat fondul cauzei, această concepţie fiind promovată constant în jurisprudenţă şi doctrină, nefiind susceptibile de revizuire acele hotărâri care nu întrunesc cerinţa evocării fondului, cum sunt hotărârile pronunţate în soluţionarea căilor extraordinare de atac a contestaţiei în anulare şi a revizuirii, când nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăţi anterioare, ci se trece la soluţionarea din nou a aceleiaşi pricini, ca urmare a introducerii unei cereri prin care se tinde la retractarea hotărârii pronunţate anterior.
Înalta Curte constată că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire a Deciziei nr. 1243 din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti.
Astfel, hotărârea atacată cu revizuirea nu este o hotărâre prin care instanţa de recurs să fi evocat fondul ci o hotărâre prin care a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de revizuentul din prezenta cauză.
Având în vedere considerentele expuse, se constată că hotărârea a cărei revizuire se cere nu este susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar pe calea revizuirii, deoarece nu este o hotărâre pronunţată de instanţa de recurs, prin care să fi fost evocat fondul, aşa încât Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă cererea de revizuire a Deciziei nr. 1243 din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire a Deciziilor nr. 1243 din 24 aprilie 2013 şi nr. 593 din 14 februarie 2012, ambele pronunţate de Curtea Apel Ploieşti, secţia I civilă, formulată de revizuentul R.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 martie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 751/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 756/2014. Civil. Completare/lămurire... → |
|---|
