ICCJ. Decizia nr. 751/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 751/2014
Dosar nr. 10108/99/2010*
Şedinţa publică de la 27 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Reclamantul N.V. prin acţiunea introductivă, a chemat în judecată pârâta SC M. SRL Iaşi, solicitând să se dispună rezilierea Contractului nr. 1.607 din 16 iulie 2007 încheiat de părţi, cu obiect de activitate construirea unei case de locuit, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 97.836,7 RON, reprezentând diferenţa de preţ dintre lucrările efectiv realizate de pârâtă şi lucrările din oferta de preţ, obligarea la predarea întregii documentaţii în baza căreia a ridicat casa până în faza actuală, precum şi a facturilor, chitanţelor în baza cărora a achiziţionat materialele.
În rejudecare, Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Sentinţa nr. 1.219 din 02 iunie 2011 a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul N.V. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S.R.L. Iaşi.
A dispus rezilierea Contractului nr. 1.607 din 16 iulie 2007 încheiat de părţi.
A obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 66.013,34 RON şi să-i predea întreaga documentaţie în baza căreia a început ridicarea construcţiei ce face obiectul contractului, precum şi facturile şi chitanţele de achiziţionare a materialelor aferente lucrărilor executate.
A respins cererea reconvenţională formulată de pârâta SC M. SRL Iaşi în contradictoriu cu reclamantul N.V.
A obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 4.090,77 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. A compensat restul cheltuielilor de judecată efectuate de părţi.
Prin Decizia nr. 221 din 3 decembrie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a respins apelul formulat de pârâta SC M. SRL Iaşi, împotriva Sentinţei nr. 1.219 din 2 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ.
A obligat pârâta SC M. SRL Iaşi să-i plătească intimatului N.V. suma de 1.700,7 RON, cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva Deciziei nr. 221 din 3 decembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a declarat recurs pârâta SC M.D.L. SRL Iaşi prin Lichidator Judiciar Acord S. Iaşi, întemeiat pe art. 304 pct. 6 şi pct. 7 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului său şi respingerii acţiunii reclamantului.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 şi 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare aspectul timbrării insuficiente a recursului, având în vedere că acesta primează înaintea oricăror alte cereri, excepţii, motive de recurs formulate în faţa instanţelor de judecată şi a reţinut următoarele:
Pentru termenul de astăzi, recurenta a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.778 RON şi a timbrului judiciar în valoare de 4,7 RON, conform dovezii de comunicare a citaţiei, obligaţie pe care aceasta în mod nejustificat nu şi-a îndeplinit-o.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi Normelor de aplicare a legii şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificate, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea va fi anulată ca netimbrată.
În raport de dispoziţiile legale evocate, se constată că, cererea de recurs formulată de pârâta SC M. SRL a fost însoţită de dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 RON şi a timbrului judiciar în valoare de 0,3 RON, astfel că recurenta a fost citată pentru termenul de judecată din 16 ianuarie 2014, cu menţiunea de a depune diferenţa taxei judiciare de timbru de 4.778 RON şi a timbrului judiciar de 4,7 RON.
Înalta Curte în urma analizei actelor din dosar, la termenul de judecată din 16 ianuarie 2014, a constatat că prin încheierea de şedinţă nr. 219/2013 din 28 iunie 2013 a Tribunalului laşi, pronunţată în dosar nr. 6466/99/2013, în temeiul art. 107 raportat la art. 32 din Legea nr. 85/2006 a fost dispusă intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitoarei SC M.D.L. SRL, fostă SC M. SRL, fiind numit lichidator judiciar A.S. Iaşi.
Pentru termenul de judecată din 27 februarie 2014 recurenta pârâtă SC M.D.L. SRL Iaşi prin lichidator judiciar A.S. Iaşi a fost citată cu menţiunea de a depune diferenţa taxei judiciare de timbru de 4.778 RON şi a timbrului judiciar de 4,7 RON, precum şi de a preciza dacă îşi însuşeşte recursul declarat în cauză de societatea comercială, sub sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 3021alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispoziţiilor acesteia, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de la plata taxei de timbru.
Aşa fiind, cum recurenta pârâtă a intrat în procedura insolvenţei la data de 28 iunie 2013, deci ulterior datei declarării recursului, 25 ianuarie 2013, Înalta Curte constată că în raport de dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, recursul nu este scutit de la plata taxei de timbru, nefiind introdus de administratorul sau lichidatorul judiciar.
Constatând că recurenta nu a achitat anticipat diferenţa taxei de timbru şi nici până la termenul stabilit de instanţă, 27 februarie 2014, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită şi că în cauză nu operează scutirea legală de la plata taxei de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv art. 35 alin. (1) şi alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea cererii de recurs ca insuficient timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâta SC M.D.L. SRL Iaşi prin Lichidator Judiciar A.S. Iaşi împotriva Deciziei nr. 221 din 3 decembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 750/2014. Civil. Radiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2062/2014. Civil → |
|---|
