ICCJ. Decizia nr. 2645/2014. Civil. Actiune în daune delictuale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Încheierea nr. 2645/2014
Dosar nr. 56845/3/2011
Şedinţa publică din 9 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., începând cu data de 1 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii: secţia I civilă, secţia a Il-a civilă, secţia penală şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, 4 complete de 5 judecători şi secţiile unite, cu competenţă proprie.
Normele de organizare judecătorească au prevăzut că secţiile civile judecă litigiile civile indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor [art. 35 alin. (2), art. 36 alin. (3) şi art. 37 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile Legii nr. 71/2011 şi ale Legii nr. 76/2012].
Aceleaşi norme de drept au statuat, totodată, cu privire la posibilitatea înfiinţării în cadrul secţiilor civile, în raport de numărul şi natura cauzelor civile înregistrate, de complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii în considerarea doar a obiectului sau naturii acestora, nu şi în considerarea calităţii părţilor litigante.
În lipsa unor norme de competenţă materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciară), prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competenţa uneia dintre secţiile civile care funcţionează la nivelul aceleiaşi instanţe, sintagma cu competenţă proprie prevăzută de dispoziţia legală menţionată distinge, în mod evident, între competenţele proprii şi comune ale celor două secţii civile şi competenţele celorlalte secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi competenţa completelor de 5 judecători.
În aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011, a statuat cu privire la reorganizarea celor două secţii civile ale instanţei, în competenţa cărora intră, ca regulă, judecata tuturor litigiilor civile înregistrate cu data de 1 octombrie 2011, indiferent de stadiul procesual, fond sau recurs.
Alocarea unor competenţe specializate, distinct de competenţele comune, completelor de judecată ce funcţionează la nivelul celor două secţii civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 şi până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012 şi mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a realizat prin hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 şi hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 ale Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit Anexei l a hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011, modificată în parte prin Anexa 1 la hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (anexe care cuprind regulile de înregistrare şi repartizare a dosarelor între secţia l-a civilă şi secţia a II-a civilă), în cadrul secţiei a Il-a civilă funcţionează 7 complete specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect, printre altele, şi acţiunea în răspundere/daune contractuale.
Or, în speţa de faţă, prin cererile de chemare în judecată înregistrate pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 16 august 2011, reclamanţii B.D.S. şi M.P.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.O.V. prin mandatar A.I. - Broker de asigurare - Reasigurare SRL, obligarea pârâtei la plata daunelor materiale şi morale suferite ca urmare a producerii accidentului rutier, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 998, 999 C. civ., art. 49, art. 54 şi urm. din Legea nr. 136/1995, Ordinul nr. 5/2010 al Preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul nr. 5/2010 al Preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi al celorlalte norme juridice incidente în cauză.
Din această perspectivă, se constată, în raport de cele statuate prin Anexa nr. 1 la hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 10 din 22 septembrie 2011, că obiectul cauzei, constând în acţiune în despăgubire decurgând dintr-un contract de asigurare, se circumscrie competenţei specializate alocate exclusiv secţiei a II-a civile, identificate în Anexa I a hotărârii menţionate sub denumirea acţiunea în răspundere/daune contractuale.
Având în vedere considerentele arătate, completul de judecată al secţiei a II-a civile este specializat să judece cauza, potrivit prevederilor Anexei nr. 1 la hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aşa încât dosarul urmează a fi scos de pe rolul secţiei I civile şi trimis, spre competentă soluţionare, secţiei a Il-a civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Scoate de pe rol cauza având ca obiect recursurile declarate de reclamanţii B.D.S. şi M.P.C. împotriva deciziei nr. 46 din 22 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi trimite dosarul, spre competentă soluţionare, secţiei a ll-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publica, astăzi 9 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2502/2014. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2813/2014. Civil → |
|---|
