Plată drepturi băneşti cuvenite după retragerea din societate
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA a ll-a CIVILĂ
Decizia nr. 262/2014
Dosar nr. 2059/111/2012
Ș edin ț a publică de la 29 ianuarie 2014
Prin Decizia nr. 24 din 26 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea a fost admis apelul declarat de apelantul - reclamant G.T. în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC R.T.L.B.M. SRL împotriva sentinţei nr. 416 din 3 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bihor, sentinţă pe care o schimbă în totalitate în sensul că admite în parte acţiunea formulată de reclamantul G.T. în contradictoriu cu pârâta SC R.T.L.B.M. SRL Oradea şi obligă pârâta să plătească reclamantului echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 219.500 euro reprezentând drepturile băneşti cuvenite ca urmare a retragerii din societatea pârâtă, a fost respinsă cererea reclamantului de actualizare a sumei cuvenite de la data scadenţei până la data plăţii; a obligat pârâta la plata sumei de 23.834,75 lei cheltuieli de judecată în fond şi apel.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, instanţa de apel a reţinut că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul apelant a devenit asociat în cadrul societăţii intimate în anul 2001 în urma dobândirii prin cesiune de părţi sociale a unei cote de 16,19 % din capitalul social, reprezentând 68 părţi sociale, în schimbul plăţii unei sume de 40.000 dolari SUA.
Ulterior, pe fondul unor neînţelegeri cu ceilalţi asociaţi, vizând modul de desfăşurare a activităţii societăţii, reclamantul şi-a manifestat dorinţa în mai multe rânduri de a se retrage din societate. Ceilalţi asociaţi, luând act de manifestarea de voinţă a reclamantului, i-au propus acestuia două modalităţi diferite prin care acesta să părăsească societatea, respectiv prin divizare şi preluarea unei părţi patrimoniale aferente licenţei din Satu Mare ori prin stabilirea unui preţ ferm de despăgubire la încasarea căruia să-i înceteze calitatea de asociat, condiţionat de acordul reclamantului în vederea obţinerii prin orice formă legală a sumei de bani necesară despăgubirii.
În acest sens, în cadrul adunării generale a asociaţilor din data de 7 mai 2008, la care au participaţi toţi asociaţii cu excepţia reclamantului, la pct. 2 al ordinii de zi asociaţii prezenţi au luat în discuţie cererea reclamantului de retragere din societate, hotărând în unanimitate că sunt de acord cu retragerea acestuia prin cele două modalităţi mai sus arătate.
Ca răspuns la variantele propuse de ceilalţi asociaţi, reclamantul aduce la cunoştinţa asociaţilor şi societăţii opţiunea sa de retragere prin modalitatea stabilirii unei sume de bani care i se cuvine după cota sa de participare la capitalul social.
Drept urmare a opţiunii manifestate de reclamant, asociaţii societăţii se întrunesc la data de 10 iulie 2008 într-o nouă adunare generală, unde în unanimitate aprobă în favoarea asociatului retras, conform hotărârii A.G.A. din 7 mai 2008, suma de 220.000 euro pentru cele 68 de părţi sociale, sumă ce se va achita până la 30 martie 2009, în aceasta fiind induse şi dividendele aferente anului 2008. La pct. 2 al Hotărârii A.G.A. se menţionează că asociatul retras va împuternici pe directorul general al societăţii (d-l B.l.M.) pentru semnarea în numele său a oricărui act al societăţii privind vânzări de active, bunuri corporale şi necorporale ale societăţii şi contractări de credite bancare.
La data de 15 iulie 2008 reclamantul întocmeşte procura autentică pe seama directorului general în sensul convenit, în cadrul procurii menţionându-se suplimentar faţă de cele convenite şi posibilitatea cesionării de către mandatar a părţilor sociale ale reclamantului către orice persoană şi încasarea preţului cuvenit cesiunii.
Ulterior, fără a exista vreo altă hotărâre A.G.A. de revocare a celor două hotărârii A.G.A. arătate mai sus, nu mai are loc punerea în executare a celor decise în privinţa retragerii reclamantului, ceilalţi asociaţi arătând că nu intenţionează niciunul să preia părţile sociale ale reclamantului şi că înţelegerea consemnată în cele două hotărâri A.G.A. a fost în contextul vânzării întregii societăţi către un potenţial investitor, înţelegere ce nu a mai avut loc ulterior.
În speţă, raportat la conţinutul expres şi neechivoc al celor două hotărâri A.G.A. din datele de 7 mai 2008 şi 10 iulie 2008, a avut loc o retragere voluntară a reclamantului cu acordul expres al tuturor celorlalţi asociaţi, în sensul vizat de art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, câtă vreme cele două hotărâri aprobă expres retragerea acestuia din societate şi drepturile băneşti ce i se cuvin ca efect al retragerii.
Într-adevăr, încetarea voluntară a calităţii de asociat se poate realiza atât prin modalitatea retragerii, concretizată prin declaraţia de retragere şi modificarea corespunzătoare a actului constitutiv la consecinţele retragerii (prin diminuarea numărului asociaţilor, reducerea capitalului social etc), cât şi prin modalitatea cesiunii părţilor sociale, ce are ca şi efect încetarea calităţii de asociat şi desocotirea patrimonială a asociatului retras prin convenţie cu cesionarul şi nu faţă de societate, cum are loc în prima modalitate.
Însă, în cauză din analiza întregului material probator nu se poate reţine că s-a intenţionat o încetare a calităţii de asociat prin cesiunea părţilor sociale, cum a reţinut prima instanţă, în condiţiile în care nu s-a putut proba existenţa unui potenţial cesionar care să preia părţile sociale ale reclamantului şi conţinutului expres al celor două hotărâri A.G.A. care vizează doar o retragere voluntară din societate cu acordul tuturor asociaţilor.
Faptul că, în procura întocmită ulterior adoptării celor două hotărâri A.G.A. s-a făcut menţiune şi despre posibilitatea cesionării părţilor sociale către alte persoane, pe lângă aspectul convenit la pct. 2 al hotărârii A.G.A. din 10 iulie 2008, nu poate fi apreciat drept încetare a calităţii de asociat prin modalitatea cesiunii părţilor sociale cu excluderea posibilităţii retragerii din societate, în conformitate cu articolului 226 alin. (1) lit. b) din Lege, în condiţiile în care şi prin modalitatea retragerii există posibilitatea preluării părţilor sociale ale asociatului retras de către ceilalţi asociaţi rămaşi.
Prin urmare, nu se poate reţine că în cauză nu a fost vorba despre o retragere a reclamantului cu acordul celorlalţi asociaţi, ci doar o intenţie de cesionare a părţilor sociale care nu s-au materializat în lipsa oricărui cesionar.
De asemenea, faptul că în perioada respectivă ar fi existat o posibilă ofertă de preluare a întregii societăţi de către un investitor, nu poate fi reţinut în contra - reclamantului în condiţiile în care acesta a formulat o declaraţie de retragere din societate, independent de vreo altă ofertă de preluare a societăţii acceptată de către ceilalţi asociaţi.
Neîntocmirea actelor modificatoare ale actelor constitutive ale societăţii, ce ar fi trebuit să adapteze actul constitutiv la consecinţele retragerii reclamantului, nu poate constitui un impediment în executarea hotărârilor A.G.A. ce au consfinţit voinţa reclamantului de a se retrage şi acordul celorlalţi asociaţi în acest sens şi drepturile patrimoniale ce i se cuvin după retragere deoarece aceasta ar fi trebuit să fie realizată de către ceilalţi asociaţi rămaşi în societate.
Nici faptul că, ulterior adoptării celor două hotărâri A.G.A., ceilalţi asociaţi nu au mai pus în executare cele convenite cu reclamantul, considerându-l pe acesta în continuare asociat al societăţii, nu pot fi reţinute câtă vreme retragerea reclamantului a avut loc la data realizării acordului de voinţă a tuturor asociaţilor prin hotărârea A.G.A. adoptată în acest sens, lipsa actului modificator al actelor constitutive ca efect al retragerii neputând fi opusă reclamantului, căruia nu-i revenea ca efect al retragerii obligativitatea întocmirii lor, mai ales că acesta prin procura dată şi-a manifestat disponibilitatea modificării lor în oricare variantă ar fi fost necesară pentru încetarea calităţii sale de asociat în societate.
Drept urmare câtă vreme există o hotărâre A.G.A. a societăţii, din care rezultă acordul tuturor asociaţilor rămaşi în vederea retragerii reclamantului şi o altă hotărâre A.G.A., ulterioară, prin care i se stabileşte tot prin acord unanim drepturile cuvenite ca efect al retragerii, în mod eronat prima instanţă nu a dat eficienţă prevederilor art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 republicată şi a respins acţiunea reclamantului vizând plata drepturilor cuvenite ca urmare a retragerii sale din societate.
În ce priveşte cuantumul drepturilor cuvenite reclamantului, ca efect al retragerii sale, instanţa va avea în vedere suma stabilită de comun acord de ceilalţi asociaţi prin hotărârea A.G.A. din 10 iulie 2008 şi limitele investirii instanţei prin cererea de chemare în judecată, respectiv suma de 219.500 euro sau echivalentul ei în lei la data plăţii (din suma stabilită de asociaţi reclamantul nesolicitând decât obligarea pârâtei la plata sumei de 219.500 euro).
Referitor la solicitarea de actualizare a sumei cuvenite de la data scadenţei (30 martie 2009) la zi, se reţine că prin actualizarea sumelor neachitate la scadenţă se recuperează prejudiciul cauzat prin devalorizarea monetară în raport de rata inflaţiei, devalorizare ce are loc în privinţa monedei naţionale. în cazul în care se stabileşte obligaţia de plată prin raportare la cursul valutar al unei alte monede la data plăţii sumei respective în moneda naţională, nu se mai poate pune problema devalorizării monedei naţionale şi a prejudiciului cauzat datorită creşterii inflaţiei.
Împotriva Deciziei nr. 24 din 26 martie 2013 formulează recurs pârâta SC R.T.L.B.M. SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul respingerii apelului declarat de G.T., cu consecinţa menţinerii ca legală a sentinţei primei instanţe.
Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:
Hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor art. 226 din Legea nr. 31/1990 şi ale art. 960 - 970 C. civ.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 226 din Legea nr. 31/1990 rezultă că asociatul se poate retrage din societate în condiţiile stabilite de acest text de lege care stabileşte o ordine a cazurilor în care poate interveni retragerea, cele 3 situaţii reglementate la lit. a) - c) nereprezentând alternative de retragere a asociaţilor.
Astfel, asociatul care doreşte să se retragă din societate va trebui să urmeze, în primul rând modalitatea agreată prin actul constitutiv, iar în măsura în care acesta nu reglementează o astfel de modalitate, prin acordul unanim al asociaţilor şi abia, în ultimul rând, retragerea se poate face pe cale judecătorească.
În speţă erau aplicabile dispoziţiile art. 226 alin. (1) lit. a) şi nu art. 226 alin. (1) lit. b) din Lege.
Retragerea dintr-o societate comercială este un drept subiectiv stabilit de Lege, drept ce se exercită în condiţiile reglementate de lege, dar şi în conformitate cu prevederile actului constitutiv, legea permiţând asociaţilor să prevadă cazurile şi condiţiile în care un asociat se poate retrage din societate.
În speţă, la art. 30 din Statutul societăţii, asociaţii au prevăzut o singură modalitate de retragere a asociaţilor, prin cesionarea părţilor sociale de către asociatul care doreşte să se retragă, orice altă modalitate de retragere reprezentând o încălcare a principiului pacta sunt servanta.
Instanţa de apel trebuia să analizeze retragerea prin perspectiva modalităţii prevăzute în statut, iar nu să aplice prevederile art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, încălcând astfel atât prevederile legii speciale - Legea nr. 31/1990, cât şi pe cele ale dreptului comun - art. 969 şi art. 970 C. civ.
Intimatul şi-a asumat o obligaţie de a face pentru o durată stabilită de comun acord cu partenerii de contract, iar numai un eveniment dinainte convenit de părţi precum cel prevăzut de art. 30 din statut, putea justifica nerespectarea termenului contractual.
Mai mult, modalitatea retragerii asociaţilor exclusiv în forma prevăzută de art. 30 din statut şi nu în alte condiţii (acordul părţilor cum eronat a apreciat instanţa de apel) a fost recunoscută, în mod repetat şi neîndoielnic de chiar intimatul - reclamant ulterior adoptării hotărârii A.G.A. din 7 mai 2008, respectiv al celei din 10 iulie 2008 prin care prevede că i-ar fi fost stabilite aşazisele drepturi cuvenite ca urmare a retragerii din societate.
Din cuprinsul procurii autentificate din 15 iulie 2008 rezultă cu prisosinţă faptul că intimatul - reclamant a înţeles să se retragă din societate exclusiv în condiţiile reglementate de art. 30 din statut, respectiv prin cesionarea părţilor sale sociale către ceilalţi asociaţi sau către terţii agreaţi de asociaţi.
Mandatul acordat de intimatul - reclamant asociatului B.M. de a cesiona părţile sociale, a încasa contravaloarea acestora şi a-i preda sumele primite prin chitanţa descărcătoare demonstrează fără dubiu că suma pretinsă de intimatul - reclamant cu titlu de contravaloare a părţilor sociale trebuia să provină de la potenţialul cumpărător al acestor părţi sociale, iar nu de la societate.
În mod corect, opinează recurenta, prima instanţă a reţinut că, în măsura în care obligaţia de plată a sumei de 220.000 euro ar fi fost stabilită în sarcina acesteia, fără nicio condiţie ulterioară, referirea din cuprinsul procurii la „cesiunea în totalitate a părţilor sociale . către cine va crede de cuviinţă, la libera sa apreciere" nu îşi mai avea sensul.
Pentru identitate de raţiune, nu şi-ar mai fi avut sensul nici celelalte menţiuni din procura notarială referitoare la asumarea responsabilităţii intimatului G.T. faţă de societate până la data cesiunii părţilor sociale - data de la care îşi pierdea calitatea de asociat - sau la reprezentarea sa cu puteri depline până la aceeaşi dată a cesiunii părţilor sociale şi, mai cu seamă, declaraţia pe proprie răspundere, sub sancţiunea legii penale, că este asociat la SC R.T.L.B.M.S. SRL.
Aplicând greşit prevederile art. 30 din Statut, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 996 - 970 C. civ. care obligau părţile să respecte drepturile şi obligaţiile asumate prin actele de societate şi, de asemenea, obligau instanţa să facă aplicarea voinţei reale a părţilor la momentul adoptării hotărârilor A.G.A. din 7 mai 2008 şi 10 iulie 2008.
Cele două hotărâri A.G.A. nu puteau avea semnificaţia unei retrageri prin simplul acord al asociaţilor, în sensul art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, cum greşit a reţinut instanţa de apel, ci reprezintă doar acordul de voinţă al asociaţilor de înstrăinare a părţilor sociale către un terţ potenţial investitor, acord fără de care nu se poate realiza cesiunea, având în vedere prevederile statutare şi ale art. 202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Recurenta concluzionează că atâta vreme cât cesiunea părţilor sociale nu s-a concretizat întrucât nu a fost identificat un cumpărător, intimatul şi-a păstrat calitatea de asociat astfel că nu s-a născut dreptul acestuia de a solicita drepturile băneşti corespunzătoare părţilor sociale deţinute de acesta.
Prin întâmpinarea depusă intimatul a invocat excepţia tardivităţii recursului, iar pe fond solicită respingerea recursului.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Motivul invocat de către recurent se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în esenţă, referindu-se la interpretarea greşită a instanţei de apel a dispoziţiilor art. 226 din Legea nr. 31/1990 cu privire la modalităţile de retragere din societatea comercială şi a dispoziţiilor art. 969 - 970 C. civ.
Art. 226 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale stabileşte cazurile în care asociatul se poate retrage din societate:
a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv
b) cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi
c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim, se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri judecătoreşti.
Actul constitutiv al SC R.T.L.B.M. SRL cuprinde dispoziţii cu privire la retragerea asociaţilor din societate, respectiv art. 30 potrivit căruia „oricare dintre asociaţi se poate retrage din societate cesionând părţile sociale celorlalţi asociaţi sau unui terţ agreat de ceilalţi asociaţi".
Interpretând dispoziţiile art. 226 alin. (1) rezultă că asociatul se poate retrage din societate în primul rând astfel cum prevede actul său constitutiv, dacă acest act nu are prevederi în acest sens, retragerea se va face cu acordul tuturor asociaţilor, şi, în ultimul rând, în caz de neînţelegeri şi în lipsă de dispoziţie societară, în baza unei hotărâri judecătoreşti.
În prezenta cauză ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 226 alin. (1) lit. a) care face trimitere la dispoziţiile actului constitutiv în această privinţă.
Este greşită interpretarea dată de către instanţa de apel care stabileşte, în raport de conţinutul şi al celor două hotărâri A.G.A. din 7 mai 2008 şi 10 iulie 2008, în sensul că a avut loc o retragere voluntară a reclamantului cu acordul expres al tuturor celorlalţi asociaţi în sensul vizat de art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, câtă vreme cele două hotărâri aprobă expres retragerea intimatului din societate şi drepturile băneşti ce i se cuvin urmare a retragerii.
Actul constitutiv al societăţii reprezintă un contract pe care asociaţii îl încheie în momentul constituirii societăţii comerciale, orice modificare ulterioară a acestui act constitutiv trebuind a fi realizată printr-un alt act care exprimă voinţa asociaţilor, denumit act adiţional care urmează formalităţile de publicitate prevăzute de lege.
Atâta vreme cât art. 30 din actul constitutiv al societăţii nu a fost modificat asociaţii, chiar în situaţia acordului lor unanim, nu pot hotărî altfel cu privire la retragerea unui asociat întrucât acest acord trebuie să îmbrace forma unui act adiţional de modificare a dispoziţiilor iniţiale, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
Cele două hotărâri A.G.A. din data de 7 mai 2008 şi 10 iulie 2008 reprezintă voinţa asociaţilor cu privire la executarea, punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 30 din actul constitutiv.
În prima adunare generală asociaţii prezenţi au luat act de intenţia asociatului G.T. de a se retrage, exprimându-şi acordul unanim în acest sens.
Prin cea de-a doua hotărâre din data de 10 iulie 2008 asociaţii stabilesc valoarea părţilor sociale deţinute de către G.T., stabilind că acest preţ i se va achita până la data de 30 martie 2009.
Prin aceeaşi hotărâre A.G.A. asociatul retras îl împuterniceşte prin act notarial pe un alt asociat pentru semnarea în numele său a oricărui act al societăţii (...).
Potrivit procurii la care face referire hotărârea A.G.A. intimatul G.T. îl împuterniceşte pe mandatarul său să îl reprezinte cu puteri depline în calitatea sa de asociat în vederea cesiunii în totalitate a părţilor sale sociale pe care le deţine la SC R.T.L.B.M. SRL, către cine va crede de cuviinţă, la libera sa apreciere.
Ca atare, hotărârea A.G.A. din 10 iulie 2008 este în deplin acord cu dispoziţiile statutare din art. 30, intimatul fiind de acord să vândă părţile sociale deţinute în primul rând asociaţilor, caz în care se stabilea termenul până la care i se va achita contravaloarea acestora, precum şi oricărei alte persoane, în cazul în care asociaţii nu îşi exprimă intenţia de a cumpăra, şi care, evident, va dispune de suma de bani cerută.
Nu există nicio intenţie clară şi neechivocă a niciunuia dintre asociaţi în sensul cumpărării părţilor sociale ce au aparţinut asociatului retras, ca atare nu există niciun debitor al obligaţiei pretinse şi care formează obiectul prezentei cauze.
Art. 30 din actul constitutiv face referire la asociaţii cărora li se vor ceda părţile sociale şi nu la societate, sens în care intimatul a înţeles să pretindă suma reprezentând contravaloarea părţilor sale sociale de la societatea comercială şi nu de la vreunul dintre asociaţi, lucru de altfel imposibil având în vedere pct. 1 din hotărârea A.G.A. din 10 iulie 2008.
De altfel, hotărârea A.G.A. din 10 iulie 2008 a fost revocată printr-o altă hotărâre A.G.A. din data de 28 ianuarie 2014, asociatul G.T. care figurează ca deţinătorul a 16,19 % din părţile sociale, fiind reprezentat de către asociatul B.l.M. în baza procurii autentice de care s-a făcut referire anterior în cuprinsul hotărârii, procură nerevocată de către mandant până în prezent.
Câtă vreme cesiunea părţilor sociale nu s-a concretizat întrucât nu a fost identificat un cumpărător (fie asociat, fie terţ) intimatul T.G. şi-a păstrat calitatea de asociat astfel că nu s-a născut dreptul acestuia de a solicita drepturile băneşti corespunzătoare părţilor sociale deţinute de acesta, obligaţia de plată devenind exigibilă în momentul în care ea este acceptată, cum corect a reţinut instanţa de fond.
Faţă de cele mai sus reţinute, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 99 C. proc. civ. Înalta Curte urmează să admită recursul, să modifice decizia atacată în sensul respingerii apelului ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga intimatul să plătească recurentei suma de 18.838,20 lei cheltuieli de judecată cu recurs constând în contravaloare taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat.
Referitor la excepţia tardivităţii declarării recursului, Înalta Curte urmează să o respingă ca nefondată având în vedere că a fost respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ., decizia recurată fiind comunicată recurentei la data de 5 aprilie 2013, recursul fiind înregistrat la data de 19 aprilie 2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC R.T.L.B.M. SRL Oradea împotriva Deciziei nr. 24/AC din 26 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul reclamantului G.T. ca nefondat.
Obligă intimatul reclamant G.T. să plătească recurentei suma de 18.838,20 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 ianuarie 2014.
| ← Pretenții. Excepție de necompetență materială admisă. | Obligare plată sumă de bani reprezentând preţul achitat,... → |
|---|
