ICCJ. Decizia nr. 1264/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1264/2015
Dosar nr. 4099/2/2011
Şedinţa publică din 14 mai 2015
A supra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 01 februarie 2006, reclamanta S.M. a chemat în judecată pe pârâta Arhiepiscopia Bucureştilor, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul - teren şi construcţii - identificat conform titlului de proprietate, situat în oraşul Urlaţi, sat Jercălăi, jud. Prahova, compus din construcţii - casă pentru proprietari, casă pentru personal, grajduri pentru vite, cramă, povarnă, îmbunătăţiri şi instalaţii - şi teren - 25 ha, din care 6,5 ha viţă de vie, 4,5 ha livadă de pomi fructiferi, iar restul, teren de cultură, păşune şi pădure, tot imobilul fiind estimat de reclamantă ca având o valoare de peste 5.000.000.000 lei.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 563 din 14 aprilie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 30/A din 17 ianuarie 2007, în sensul admiterii apelului, desfiinţării sentinţei apelate şi trimiterii cauzei spre rejudecare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, respins de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 7271 din 01 noiembrie 2007.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 735 din 22 aprilie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins acţiunea reclamantei.
Apelul exercitat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins prin Decizia civilă nr. 131 din 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, ce a fost admis prin Decizia nr. 8160 din 9 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, care a modificat în tot decizia curţii de apel, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa tribunalului şi a trimis cauza pentru rejudecare.
În rejudecare, la termenul din 27 aprilie 2010, tribunalul a dispus introducerea în cauză a lui S.M. în calitate de moştenitor al reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 346 din 03 martie 2011 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.M., continuată de S.M.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins prin Decizia nr. 90/A din 12 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamantul S.M., iar împotriva încheierii din 22 noiembrie 2011 a aceleiaşi instanţe, a declarat recurs pârâta Arhiepiscopia Bucureştilor.
La termenul din 14 mai 2105, recurentul-reclamant, prin avocat, a depus la dosar declaraţie autentică prin care arată că renunţă la judecata cererii de chemare în judecată, iar recurenta-pârâtă Arhiepiscopia Bucureştilor, reprezentată prin consilier juridic, a depus la dosar petiţie, prin care declară că renunţă la judecata recursului exercitat împotriva încheierii din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă.
Faţă de poziţia procesuală a recurenţilor, Înalta Curte reţine următoarele:
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, în conţinutul căruia intră şi dreptul părţilor de a face acte procedurale de dispoziţie, care sunt acte de voinţă ale părţilor cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaşte ori stabili aceste drepturi.
Prin urmare, renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată sau a unei căi de atac reprezintă un act procedural de dispoziţie permis părţilor în procesul civil.
Având în vedere poziţia exprimată de recurenţi, ţinând seama de dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., potrivit cu care reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă şi în raport de principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, văzând manifestarea de voinţă a reclamantului, în sensul renunţării la judecata cererii de chemare în judecată, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul S.M. împotriva Deciziei nr. 90/A din 12 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, pe care o va modifica în sensul că, va admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile 346 din 3 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a III a civilă, va schimba în tot sentinţa apelată, în sensul că va lua act de renunţarea reclamantului la judecarea cererii de chemare în judecată.
Faţă de cererea pârâtei Arhiepiscopia Bucureştilor privind renunţarea la judecata recursului exercitat împotriva încheierii din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, în baza dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea pârâtei la recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 22 noiembrie 2011 pronunţată de pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul S.M. împotriva Deciziei nr. 90/A din 12 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Modifică decizia recurată, în sensul că:
Admite apelul declarat de reclamantul S.M. împotriva sentinţei civile 346 din 3 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Schimbă în tot sentinţa apelată, în sensul că ia act de renunţarea reclamantului la judecarea cererii de chemare în judecată.
Ia act de renunţarea pârâtei Arhiepiscopia Bucureştilor la recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 22 noiembrie 2011 pronunţată de pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1236/2015. Civil. Recalculare pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 165/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
