ICCJ. Decizia nr. 1235/2015. Civil



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 1235/2015

Dosar nr. 463/303/2015

Şedinţa din camera de consiliu de la 12 mai 2015

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

La 21 octombrie 2014, C.P.S. a M.A.N., a formulat contestaţie la executare, solicitând - în contradictoriu cu B.E.J. asociaţi B.Ş.C. şi D.N. şi cu D.M.Ş. - suspendarea executării silite până la data soluţionării definitive a contestaţiei la executare şi anularea tuturor actelor de executare dispuse în Dosarul execuţional nr. 1248/2014.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 192 şi următoarele şi art. 711 C. proc. civ., contestatoarea a învederat instanţei că prin sentinţa civilă nr. 2548 din 18 septembrie 2012, dată de către Tribunalul Argeş în Dosar nr. 6116/109/2011, irevocabilă prin Decizia nr. 436 din 5 februarie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I-a civilă, s-a admis contestaţia formulată de S.C.M.D., în numele şi pentru contestatorul D.M.Ş. şi anulându-se Deciziile nr. 18056 din 10 mai 2011 a Comisiei de contestaţii din cadrul M.A.P.N. şi nr. 46723 din 1 ianuarie 2011 emisă de M.A.N., s-a menţinut pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii nr. 164/2001 modificată şi completată, aflată în plată din luna decembrie 2010.

S-a arătat că, prin sentinţa menţionată, instanţa de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a institui în sarcina C.P.S. a M.A.N. o obligaţie de a menţine în plată drepturile de pensie stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (adică, inclusiv după abrogarea acesteia la 1 ianuarie 2011). Mai mult, instanţa de judecată nu putea înlătura de la aplicare, în cazul supus judecăţii, prevederile O.U.G. nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ultraactivând dispoziţiile Legii nr. 164/2001.

S-a învederat că, în ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti irevocabile, prin care a fost anulată decizia de recalculare a pensiei, fiind menţinut cuantumul pensiei anterioare, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat prin Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, act normativ aplicabil revizuirii pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţei judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi pensiilor de serviciu ale personalului diplomatic şi consular, similar O.U.G. nr. 1/2011.

Potrivit acestei decizii, se arată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că „sunt supuse revizuirii şi pensiile care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor Legii nr. 119/2010, atunci când deciziile de recalculare emise (...) au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, fiind menţinut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reţine puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri".

S-a susţinut că soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este aplicabilă, mutatis mutandis, şi în cazul fostelor pensii militare de serviciu, recalculate potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. a) - b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

S-a precizat că, prin aplicarea actelor normative menţionate, până în prezent reclamantului i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată la 31 decembrie 2010, aşa cum, în fapt, a dispus şi instanţa de judecată prin sentinţa civilă nr. 2548 din 18 septembrie 2012.

S-a solicitat, totodată, să se cenzureze cuantumul cheltuielilor de executare, respectiv al onorariului executorului, sumă considerată a fi exagerat de mare şi neconformă cu dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 188/2010.

Instanţa, din oficiu, la termenul din 12 ianuarie 2015, a invocat excepţia necompetenţei materiale.

Prin sentinţa civilă nr. 57 din 12 ianuarie 2015, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă sesizată a reţinut că prezenta cauză are ca obiect lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2548 din 18 septembrie 2012, competentă să se pronunţe asupra acestei cereri, conform cu art. 713 alin. (3) C. proc. civ., fiind instanţa ce a pronunţat hotărârea ce se execută, respectiv Tribunalul Argeş.

Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări

sociale, prin sentinţa civilă nr. 802 din 1 aprilie 2015, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat pricina Înaltei Curţi în vederea soluţionării conflictului.

Tribunalul a reţinut că reprezentantul contestatoarei,prezent în şedinţa publică din data de 1 aprilie 2015, a arătat că obiectul cererii îl reprezintă o contestaţie la formele de executare întemeiată pe dispoziţiile art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, de competenţa tribunalului.

S-a apreciat însă, că, în speţă, actele de executare contestate nu au fost efectuate de organele învestite cu autoritate publică şi personalitate juridică şi constituite expres pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor legale în materie de asigurări sociale, ci de către executorul judecătoresc, la solicitarea creditorului - pensionarul căruia trebuia să i se menţină în plată pensia de serviciu, aşa cum s-a stabilit prin titlul executoriu.

Prin urmare, s-a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, ei dispoziţiile art. 713 alin. (1) C. proc. civ., investirea vizând o contestație la executare ce intră în competenţa materială a instanţei de executare.

Investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va constata că, în speţă, competenţa materială în soluţionarea contestaţiei la executare de faţă, revine Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel, iar conform cu art. 153 lit. i) din acelaşi act normativ, tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind „contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi."

Sintagma „măsurile de executare silită dispuse în baza prezentei legi” se referă la măsurile de executare promovate de autorităţile prevăzute de lege şi reglementate special pentru aplicarea sistemului unic de pensii publice, în speţă C.N.P.P., casele teritoriale judeţene şi cele sectoriale, etc., printre aceste măsuri regăsindu-se, cu titlu exemplificativ, executarea debitelor datorate de pensionari cu titlu de drepturi de pensie încasate necuvenit, din diferite motive.

În speţă, actele de executare contestate nu au fost efectuate de organele investite cu autoritate publică, constituite expres pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor legale în materie de asigurări sociale, ci de către executorul judecătoresc, la solicitarea creditorului, pensionarul căruia trebuia să i se menţină în plată pensia de serviciu, astfel cum s-a stabilit prin titlul executoriu.

Prin urmare, se constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, ci dispoziţiile art. 713 alin. (1) C. proc. civ., care dau soluţionarea contestaţiei la executare în competenţa instanţei de executare în a cărei circumscripţie îşi are sediul debitorul, respectiv Judecătoria sectorului 6 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2015.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1235/2015. Civil