ICCJ. Decizia nr. 1367/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE 0E CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1367/2015
Dosar nr. 96/36/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 21 mai 2015
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 23 iunie 2014, pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, s-a înregistrat contestaţia împotriva Deciziei nr. 396 din 12 decembrie 2013 de sancţionare disciplinară a reclamantei D.G., emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., cauza având ca obiect drepturi băneşti.
Prin sentinţa civilă nr. 248 din 06 februarie 2015, Tribunalul Constanţa a admis contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 396 din 12 decembrie 2013 de sancţionare disciplinară a reclamantei D.G., emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., S-a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior concedierii. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, în calitate de salariat, începând cu data desfacerii C.T.M. şi pom la data electivei reintegrări.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apei Constanţa, secţia I civilă, la data de 10 februarie 2015, Ministerul Public - Parchetul de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. a solicitat, în contradictoriu cu D.G., suspendarea provizorie, pe cale de ordonanţă preşedinţială, în baza art. 450 alin. (5) coroborat cu art. 996 şi urm. C. proc. civ., a sentinţei civile nr. 248 din 6 februarie 2015 a Tribunalului Constanţa, pană, la sosirea dosarului la Curtea de Apel Constanţa, după promovarea apelului, urmare a comunicării sentinţei civile mai sus menţionate.
Prin sentinţa civilă nr. 1/CM din 16 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 96/36/2015 al Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare provizorie a sentinţei civile nr. 248 din 06 februarie 2015 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. 172/121/2014, formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A.
Împotriva sentinţei civile nr. 1/CM din 16 februarie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., ce a fost înregistrat pe rolul instanţei supreme la data de 26 februarie 2015.
Învestită eu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 06 aprilie 2015, Sa întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C.I.L., la data de 08 aprilie 2015, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Părţile nu au exprimat un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicarea acestuia.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 21 mai 2015, în temeiul art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constata ca acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al reclamantei, având ca obiect un litigiu de muncă, a fost înregistrat pe rolul instanţei la data de 23 iunie 2014, sens în care, în cauză, sunt incidente prevederile Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (denumit în continuare C. proc. civ.), în forma în vigoare îa acel moment, şi nu cele ale Legii nr. 138/2014, întrucât, potrivit art. 25 alin. (1) C. proc. civ., procesele civile în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Prin urmare, cererea de suspendare provizorie a executării provizorii, prin ordonanţă preşedinţiaiă, prevăzută de art. 450 alin. (5) C. proc. civ., este aferentă apelului, având un caracter incidental.
Cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei, prin ordonanţă preşedinţială, se formulează în procesul aflat în faza procesuală a apelului şi se grefează atât pe cererea de apel, cât şi pe îndeplinirea condiţiilor reglementate de art. 450 alin. (1)-(3) C. proc. civ, neputând 11 formulată în lipsa acestora.
Astfel, este vorba de o cerere ce se circumscrie dispoziţiilor art, 30 alin. (6) C. proc. civ., care prevăd că cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare.
Prin urmare, cererea de suspendare provizorie a executării este exclusiv incidentală, de vreme ce nu poate fi formulată separat pe cale principală, nefiind de esenţa sa o existenţă de sine stătătoare.
Faţă de aceste argumente, se observă că, în speţa de faţă, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. a solicitat, în contradictoriu cu D.G., suspendarea provizorie, pe cale de ordonanţă preşedinţială, în baza art. 450 alin. (5) coroborat cu art. 996 şi urrn. C. proc. civ., a sentinţei civile nr. 248 din 6 februarie 2015 a Tribunalului Constanţa, până la sosirea dosarului la Curtea de Apel Constanţa, fără a exercita calea de atac a apelului împotriva dispoziţiilor din dispozitivul acestei sentinţe care sunt executorii de drept.
În speţă, hotărârea împotriva căreia s-a formulat cerere de suspendare provizorie a executării este dată într-un litigiu de muncă, iar potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 „în procesele pornite începând, cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art 94 pct. 1 Iit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale."
În baza art. 450 C. proc. civ., în apel poate fi solicitată suspendarea executării provizorii, în alin. (5) al acestui articol, prevăzându-se că, la judecata cererii de suspendare sunt aplicabile dispoziţiile art. 718 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 134/2010. Potrivit acestor dispoziţii, la care norma care reglementează procedura de suspendare a executării provizorii în apel face trimitere, soluţionarea cererii de suspendare pe calea ordonanţei preşedinţiale se face cu plata prealabilă a unei cauţiuni.
Trimiterea la ordonanţa preşedinţială pe care legiuitorul a facut-o în art. 450 alin. (5) C. proc. civ., ca normă specială, se interpretează în sensul că, în privinţa căii de atac, care interesează în cauză, se aplică prevederile art. 718 alin. (7) C. proc. civ., însemnând că hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac.
Finalitatea urmărită de legiuitor prin referirea la instituţia ordonanţei preşedinţiale este asigurată prin verificarea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 996 C.proc.cîv. şi, eventual, prin parcurgerea procedurii prevăzute de acest text de lege şi de art. 1001 C. proc. civ., fiind respectate diferitele accepţiuni ale noţiunii de ordonanţă preşedinţială.
Printr-o asemenea interpretare teleologică a dispoziţiilor art. 450 alin. (5), coroborate cu prevederile art. 718 alin. (7), se poate considera că art. 718 alin. (7) este aplicabil în ceea ce priveşte calea de atac împotriva hotărârii ce produce efectele unei ordonanţei preşedinţiale, pronunţate într-un cadru în care au fost respectate caracteristicile esenţiale ale ordonanţei preşedinţiale.
Ca atare, suntem în prezenţa unei derogări de la dispoziţiile art 996 alin. (1) C. proc. civ. în sensul că hotărârea prin care se soluţionează cererea întemeiata pe art. 450 alin. (5) nu este supusa vreunei căi de atac.
În acest sens sunt şi dispoziţiile Deciziei nr. 8/2015, pronunţată de instanţa supremă în soluţionarea unui recurs în interesul legii. Astfel, „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 450 alin. (5) raportat ta art. 997 şi următoarele şi art. 719 alin. (7) C. proc. civ.: cererea de suspendare provizorie se judecă de un complet format din doi judecător; instanţa se pronunţă asupra cererii prin încheiere care nu este supusă mciunei căi de atac."
În raport de aceste considerente, sentinţa civilă nr. 1/CM din data de 16 februarie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, este definitivă, neputând fi supusă cenzurii prin calea de atac a recursului.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. împotriva sentinţei civile nr. 1/CM din data de 16 februarie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1366/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1370/2015. Civil → |
|---|
