ICCJ. Decizia nr. 1443/2015. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1443/2015
Dosar nr. 4015/108/2011
Şedinţa publică din 28 mai 2015
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civila nr. 1469 din. 17 aprilie 2013, Tribunalul Arad a respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă exercitată de reclamantul G.A.C. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, prin care a solicitat obligarea pârâtului să emită, în temeiul art. 7 din Legea nr. 198/2004, hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentm suma de 293.374 lei, stabilită prin raportul de evaluare şi acceptată de reclamant; să-i achite suma de 293.374 lei cu titlu de despăgubiri şi suma de 18.203,86 lei cu titlu de dobânzi legale, calculată de la data de 01 august 2010 până la data de 01 august 2011 şi în continuare până la data plăţii; cu cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 126/A din data de 26 septembrie 2013 a Curţii de Apei Timişoara, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul G.A.C. Împotriva sentinţei primei instanţe.
Împotriva Deciziei nr. 126/A din data de 26 septembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul G.A.C., prin cererea formulată la data de 15 noiembrie 2013.
Prm încheierea de şedinţă din 10 aprilie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părţilor la dezbateri.
Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusa pe rol, din oficiu, la data de 18 mai 2015, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.
Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 1 an,
Ca atare, perimarea apare ca o sancţiune determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, ca având un caracter mixt, atât de sancţiune cât şi de desistare de la judecată.
În definirea perimării, rămânerea cauzei în neiucrare şi culpa părţii sunt doua elemente esenţiale, sancţiunea procedurala extînzându-şi domeniul de acţiune şi asupra căilor de atac.
În speţă, din culpa părţilor, cauza a rămas în nelucrare, de la 10 aprilie 2014, data suspendării cauzei, nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiînd îndeplinite astfel condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Se constată aşadar că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 248 şi urm, C. proc. civ., cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţilor în desfăşurarea activităţii, judiciare.
În consecinţă, se va constata, din oficiu, că a operat sancţiunea prevăzută de lege, recursul declarat de reclamantul G.A.C. fiind perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constata perimat recursul declarat de reclamantul G.A.C. împotriva Deciziei civile nr. 126/A din 26 septembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă pubiică, astăzi 28 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1442/2015. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1450/2015. Civil → |
|---|
