ICCJ. Decizia nr. 1592/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1592/2015
Dosar nr. 1737/1/2015
Şedinţa publică din 11 iunie 2015
Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele;
Prin Decizia nr. 1091 din 23 aprilie 2015 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatoarea G. (fostă B.) R. împotriva Deciziei civile nr. 4957 din 17 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În motivare, instanţa a reţinut că hotărârea atacată, Decizia civilă nr. 4957 din 17 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, este pronunţată în soluţionarea recursului şi are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Împotriva acestei decizii contestatoarea G. (fostă B.) R. a formulat cerere de revizuire, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 6 iunie 2015.
Cererea de revizuire a fost întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), (5), (7) şi art. 511 şi 513 din noul C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuenta a prezentat, pe larg, situaţia de fapt, exprimându-şi nemulţumirea faţă de concedierea sa şi faţă de reîncadrările efectuate înainte de concediere, prin care i s-a diminuat salariul. A invocat percheziţii abuzive la domiciliu şi faptul că este urmărită, pentru a nu putea promova din funcţia de personal contractant în funcţia de funcţionar public.
Analizând excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Ca o chestiune preliminară, Înalta Curte reţine că prezentului litigiu i se aplică dispoziţiile vechiului C. proc. civ., procesul fiind început la data de 14 mai 2012, care este data la care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, contestaţia formulată de G. (fostă B.) R. împotriva deciziei de concediere nr. 61 din 18 aprilie 2010, iar prevederile noului C. proc. civ. se aplică proceselor pornite după data de 15 februarie 2013, conform Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Cu privire la cererea de revizuire, Înalta Curte reţine că art. 322 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "obiect al cererii de revizuire pot fi hotărârile date de instanţa de recurs atunci când acestea evocă fondul".
Evocarea fondului de către instanţa de recurs, ca expresie a uneia din condiţiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care fusese reţinută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea care fusese aleasă până în acel moment.
Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac. care este o cale de retractare, prin care se cere instanţei de judecată care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.
Regula prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. este în sensul că hotărârea supusă revizuirii este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei ce a fost dedusă judecăţii, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecaţii decât cea dată până la acel moment.
Această condiţie nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme în speţă hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu a evocat fondul cauzei.
Astfel, prin Decizia nr. 1091 din 23 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatoarea G. (fostă B.) R. împotriva Deciziei civile nr. 4957 din 17 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Această apreciere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu privire la neevocarea fondului de către decizia a cărei revizuire se solicită este şi în concordanţă cu jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, unde se arată că cererile de redeschidere a unui proces încheiat printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, cum sunt căile extraordinare de atac, nu intră în sfera de aplicare a art. 6.
Având în vedere cele arătate mai sus, văzând dispoziţiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 326 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta G. (fostă B.) R. împotriva Deciziei civile nr. 1091 din 23 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2015.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1589/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1593/2015. Civil → |
|---|
