ICCJ. Decizia nr. 1589/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1589/2015
Dosar nr. 1883/2/2014/al
Şedinţa publică din 11 iunie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 09 martie 2010, sub nr. 12199/3/2010, reclamantul S.M. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că i-au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale prevăzute de art. 3, art. 5 şi art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi obligarea pârâţilor la plata către reclamant a sumei de 500.001 lei reprezentând despăgubiri civile cu caracter de daune morale, ca urmare a încălcării drepturilor sus-menţionate.
La data de 12 octombrie 2011, reclamantul a formulat o completare la acţiunea iniţială, prin chemarea în judecată şi a pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Bucureşti, Guvernul României, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La data de 08 februarie 2012, reclamantul a depus, prin serviciul registratură, o nouă cerere de completare a cadrului procesual pasiv, prin solicitarea de introducere în cauză, în calitate de pârâţi, de noi persoane fizice şi juridice.
La acelaşi termen, tribunalul a constatat că, atât cererea completatoare iniţială a acţiunii, cât şi cererea completatoare formulată pentru termenul de la 08 februarie 2012 au fost formulate cu depăşirea termenului procedural, primul termen de judecată fiind cel din 21 aprilie 2010, motiv pentru care a constatat că, în cauză, au calitatea de pârâţi doar Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă.
Prin Sentinţa civilă nr. 1824 din 24 octombrie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, motiv pentru care a respins cererea formulată de reclamantul S.M., în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă; a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune ridicată de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, în ceea ce priveşte cererea completatoare şi a disjuns cererea formulată de reclamantul S.M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, pentru care a acordat termen la 19 decembrie 2012, CF 13, cu citarea părţilor.
Împotriva acestei sentinţe, ambele părţi au formulat apel, fiecare dintre ele criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie, pe calea unor critici proprii.
La termenul din 29 ianuarie 2013, pe parcursul soluţionării apelului, instanţa i-a pus în vedere apelantului reclamant să indice domiciliile sau locurile de muncă ale intimaţilor pârâţi C.B., V.B., A. (fost O.) A., A.P., D.C., M.C., D.V., D.C., Ş.R., E.R.D., P.C.C., P.G., D.C.D., N.T., I.A.M., D.V., O.A., M.G.C., P.I.D., G.V.D., P.M., I.C., S.P., I.D., P.F., S.P., sub sancţiunea prevăzută de art. 1551 C. proc. civ., dispunând ca, pentru termenul următor apelantul reclamant să fie citat cu această menţiune.
Prin încheierea din şedinţa publică din 26 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia III civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a dispus suspendarea judecării cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 1551 C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din data de 16 aprilie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a menţinut măsura suspendării cererii de apel formulată de reclamantul S.M. împotriva Sentinţei civile nr. 1824 din 24 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
În motivare, instanţa a reţinut că reclamantul nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi susţine cererea de repunere pe rol şi că acesta a formulat şi recurs împotriva încheierii de şedinţă din data de 26 februarie 2013.
În termen legal, împotriva acestei încheieri, reclamantul S.M. a formulat recurs, fără a indica vreun motiv de recurs din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., indicând doar domiciliile intimaţilor persoane fizice, aceleaşi cu cele arătate şi la instanţa de apel, solicitând instanţei să aibă în vedere faptul că instanţa învestită cu judecarea cauzei are dreptul şi obligaţia de a face aplicarea dispoziţiilor art. 862 C. proc. civ., care conferă instanţelor dreptul de acces direct la bazele electronice de date sau alte sisteme de informare deţinute de autorităţi, în scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citaţiilor, a altor acte de procedură, precum şi îndeplinirii oricărei atribuţii proprii activităţii de judecată.
Intimata pârâtă Direcţia Generală Anticorupţie a M.A.I. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi a tardivităţii recursului, solicitând totodată sancţionarea recurentului pentru exercitarea, cu rea credinţă, a drepturilor procedurale, intimaţii pârâţi Consiliul Superior al Magistraturii şi Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat au depus întâmpinări, în cuprinsul cărora au invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare şi excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, iar intimatul pârât Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţiile tardivităţii şi a nulităţii recursului.
La termenul de judecată din 11 iunie 2015, aceste excepţii au fost reţinute spre soluţionare odată cu recursul.
Analizând, cu prioritate, excepţiile invocate prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:
Asupra excepţiei de tardivitate a recursului, Înalta Curte reţine incidenţa art. 2441 C. proc. civ., care prevede că "Asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.
Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului".
În cazul de faţă, Înalta Curte constată că reclamantul a declarat recurs împotriva încheierii din 16 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care a fost menţinută măsura suspendării cauzei la data de 10 aprilie 2015, dată la care judecata apelului era suspendată, în baza art. 1551 C. proc. civ.
Ulterior, la data de 13 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a pronunţat Decizia nr. 240A, prin care a constatat perimat apelul declarat de reclamant împotriva Sentinţei nr. 1824 din 24 octombrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Având în vedere prevederile legale mai sus citate, Înalta Curte constată că reclamantul a declarat recurs împotriva încheierii din 16 aprilie 2014 pe durata suspendării cauzei, motiv pentru care excepţia tardivităţii declarării recursului este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
Asupra excepţiei de nulitate a recursului, constată că nici aceasta nu este întemeiată, deoarece, din cele menţionate în cererea de recurs de către recurent, este posibilă încadrarea criticilor în cazul prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, prin motivele de recurs, s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 862 C. proc. civ., cu privire la posibilitatea instanţei de a avea acces la bazele de date electronice sau alte sisteme de informare în vederea obţinerii datelor necesare procedurii de citare, motivare ce poate fi interpretată ca o critică adusă încheierii atacate referitoare la încălcarea acestei dispoziţii legale invocate.
În această împrejurare, astfel cum dispune art. 306 alin. (3) C. proc. civ., neindicarea vreunui motiv dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. nu conduce la nulitatea recursului, câtă vreme este posibilă cercetarea unora dintre critici în contextul art. 304 C. proc. civ.
Drept urmare, excepţia nulităţii va fi respinsă.
Asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, Înalta Curte constată că această chestiune este o problemă a fondului litigiului, care urmează a fi trasată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, odată cu soluţionarea cererii de chemare în judecată.
Cu privire la cererea formulată de intimata pârâtă Direcţia Generală Anticorupţie a M.A.I., referitoare la sancţionarea reclamantului pentru exercitarea, cu rea credinţă a drepturilor procesuale, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 723 C. proc. civ. "Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Partea care foloseşte aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite."
Jurisprudenţa a reţinut că acest text de lege face referire la abuzul de drept atât sub aspect subiectiv, când dreptul este exercitat cu răutate, în scop de şicană, fără justificarea unui interes legitim şi numai cu voinţa deliberată de a constrânge pe adversar la abandonarea dreptului său, cât şi sub aspect obiectiv, când dreptul este deturnat de la finalitatea lui social economică.
În speţa de faţă, Înalta Curte constată că reclamantul S.M. a exercitat recursul împotriva unei încheieri de şedinţă, prin care se menţinuse măsura suspendării cauzei, pentru care art. 2441 C. proc. civ. prevedea calea de atac a recursului, pe toată durata suspendării cauzei.
Ca urmare, se reţine că reclamantul nu şi-a exercitat cu rea credinţă drepturile procesuale, fiindcă împrejurarea declarării căii de atac nu poate să constituie, prin ea însăşi, exercitarea abuzivă a unui drept.
Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate şi actele dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Textul din art. 1551 C. proc. civ. instituie un caz de suspendare facultativă a judecăţii într-un caz particular, anume acela în care desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante care nu se conformează obligaţiilor procesuale stabilite în sarcina sa de instanţa de judecată.
Instituirea condiţiei privitoare la culpa reclamantului conferă suspendării reglementate de dispoziţiile art. 1551 C. proc. civ., natura unei veritabile sancţiuni procedurale.
În cauza pendinte instanţa de apel, la termenul din 26 februarie 2013, a reţinut că, deşi apelantul reclamant a fost înştiinţat prin citaţia primită la data de 06 februarie 2013, cu privire la obligaţia de a indica domiciliile sau locurile de muncă ale intimaţilor pârâţi persoane fizice, sub sancţiunea prevăzută de art. 1551 C. proc. civ., acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia până la termenul de judecată, fiind împiedicată astfel continuarea procesului, dată fiind imposibilitatea îndeplinirii procedurii de citare în cauză, motiv pentru care a fost dispusă, în mod legal, suspendarea judecăţii cauzei, în condiţiile art. 1551 C. proc. civ.
Ulterior, prin încheierea de şedinţă din data de 16 aprilie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a menţinut măsura suspendării cererii de apel formulată de reclamantul S.M. împotriva Sentinţei civile nr. 1824 din 24 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, reţinând că reclamantul nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi susţine cererea de repunere pe rol şi că acesta a şi formulat recurs împotriva încheierii de şedinţă din data de 26 februarie 2013.
Astfel, susţinerea recurentului reclamant în sensul că instanţa de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 862 C. proc. civ. potrivit cărora "în scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citaţiilor, a altor acte de procedură, precum şi îndeplinirii oricăror atribuţii proprii activităţii de judecată, instanţele au drept de acces direct la bazele electronice de date sau la alte sisteme de informare deţinute de autorităţi şi instituţii publice", nu este fondată.
În acest sens, nu trebuie înţeles că acest acces la bazele de date va transfera în sarcina instanţei obligaţia ce revine reclamantului de a indica domiciliile pârâţilor sau de a administra probe în procesul civil pentru a-şi dovedi pretenţiile [obligaţii ale reclamantului, conform art. 129 alin. (1) C. proc. civ.], deoarece textul vizat nu instituie o obligaţie a instanţei, ci o facultate care poate fi exercitată în virtutea rolului activ, dar care, nu poate constitui motiv de reformare a unei hotărâri.
Dimpotrivă, reclamantul avea obligaţia de a indica domiciliul pârâţilor, iar dacă acesta învedera, motivat, că nu a reuşit să afle domiciliul acestora sau alt loc unde puteau fi citaţi potrivit legii, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, instanţa putea încuviinţa citarea acestora prin publicitate, în conformitate cu prevederile art. 95 C. proc. civ.
În acest context se impune a se preciza că nu este suficient ca reclamantul doar să afirme, ci el trebuie să dovedească că a tăcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a afla domiciliul pârâţilor, astfel cum rezultă din corelarea art. 95 alin. (1) C. proc. civ. cu art. 1169 C. civ., potrivit căruia cel care face o propunere înaintea justiţiei trebuie să o dovedească.
Împrejurarea că instanţele au acces direct la bazele de date electronice sau la alte sisteme de informare deţinute de autorităţi şi instituţii publice, conform art. 862 C. proc. civ. nu exonerează însă pe reclamant de a face el însuşi demersurile cerute de art. 95 alin. (1) C. proc. civ., cele din urmă dispoziţii fiind aplicabile prioritar, dată fiind şi interpretarea sistematică a textelor.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte reţine că, în mod legal, instanţa de apel a făcut aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., astfel că, nefiind întrunite cerinţele cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul formulat va fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii recursului, excepţia nulităţii recursului, excepţia inadmisibilităţii recursului şi excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.M. împotriva încheierii din 16 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2015.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1588/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1592/2015. Civil → |
|---|
