ICCJ. Decizia nr. 1587/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1587/2015
Dosar nr. 5868/118/2012
Şedinţa publică din 11 iunie 2015
Deliberând, asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia civilă nr. 111/C din 17 decembrie 2014, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a admis apelul formulat de apelanţii reclamanţi S.N. şi S.U. împotriva sentinţei civile nr. 4611/2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa.
A schimbat în tot hotărârea apelată, în sensul că a admis acţiunea. A anulat în parte hotărârea nr. 36 din 29 mai 2012 emisă de Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate Medgidia şi a stabilit că valoarea depăgubirii pentru terenul expropriat de 5304 mp, parcela A 1028/21/2, situat în Medgidia, proprietatea reclamanţilor este de 7744 RON.
A obligat intimatul pârât la 1500 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expertiză imobiliară.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că l a calcularea despăgubirilor potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 experţii precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel precum şi de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Prin urmare, legiuitorul a statuat că despăgubirea cuvenită persoanelor expropriate este formată din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului sau unor terţi, prin măsura exproprierii.
În ceea ce priveşte prima componentă a despăgubirii “valoarea reală” a bunului expropriat, aceasta este determinată de preţul cu care se vând imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, sens în care este şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (decizia civilă nr. 581/2011).
Procesul de evaluare este un sistem complex ce conţine toate cercetările, informaţiile, raţionamentele, analizele şi concluziile necesare pentru a ajunge la valoarea de piaţă a imobilului, aceasta din urma fiind definită în standardele internaţionale de evaluare IVS, ca fiind suma estimată pentru o proprietate ce va fi schimbată la data evaluării, într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv.
Prin urmare, valoarea de piaţă a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia, în speţă teren amplasat în extravilanul localităţii Medgidia, de destinaţia lui la momentul exproprierii - teren agricol utilizat exclusiv pentru producţia agricolă; de inexistenţa unui plan de dezvoltare sau de schimbare a destinaţiei acestui teren la momentul exproprierii şi nu în ultimul rând de criteriul cerere-ofertă pe piaţa imobiliară, la momentul evaluării judiciare.
Referitor la momentul la care se stabileşte valoarea imobilului expropriat atât în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat că acesta este determinat de data la care se realizează expertiza judiciară de evaluare a bunului, conform dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în faţa instanţei de judecată, iar nu data evaluării bunului în procedura administrativă, când expropriatorul realizează o evaluare a tuturor imobilelor supuse exproprierii.
În acest sens, prin Decizia nr. 23 din 21 ianuarie 2014 publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 138/25.02.2014 Curtea Constituţională a României a statuat că „instanţa de judecată nu se poate raporta la valoarea despăgubirilor stabilită la momentul emiterii actului de expropriere, deoarece tocmai contestarea valorii despăgubirii stabilite la acel moment a declanşat procesul între părţi, respectiv faza judiciară a procedurii de expropriere. Creşterea sau descreşterea valorii imobilului supus exproprierii, consecinţă a fluctuaţiei pieţei în domeniul imobilelor, are un caracter general, iar corecţia acestui fenomen a generat necesitatea stabilirii valorii despăgubirilor prin raportare la valoarea de piaţă a imobilului la momentul „cel mai apropiat de finalizarea procedurii de expropriere”.
A mai reţinut în considerentele aceleiaşi decizii că instanţa nu poate stabili, fără a prejudicia părţile, o altă valoare a despăgubirilor decât cea rezultată în urma raportului de expertiză efectuat în cursul judecăţii cauzei şi „nici nu poate avea în vedere un alt cuantum al despăgubirilor, stabilit în etapa administrativă a procedurii de expropriere, pe care părţile însele nu l-au acceptat la acel moment”.
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a statuat că dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 reprezintă o garanţie pentru proprietarul expropriat că nu este supus unei măsuri abuzive din partea autorităţilor astfel încât despăgubirea acordată pentru exproprierea imobilului trebuie să reflecte valoarea de piaţă a acestuia la data întocmirii raportului de expertiză, nu o valoare anterioară, ci una contemporană momentului transferului dreptului de proprietate, tocmai pentru a asigura o reparaţie completă şi integrală pentru cel expropriat (decizia nr. 8187 din 17 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Raportat la această jurisprudenţă relativ recentă a instanţei supreme, Curtea a constatat că şi în prezenta cauză se impune ca instanţa să se raporteze, în vederea stabilirii cuantumului despăgubirii cuvenite reclamantei pentru terenul expropriat la momentul efectuării expertizei judiciare.
Curtea a constatat că hotărârea primei instanţe nu răspunde exigenţelor art. 26 din Legea nr. 33/1994, prima instanţă având în vedere ca moment la care a stabilit valoarea despăgubirilor anul 2011 - luna februarie, “când expertul G.N. a întocmit expertiza care a stat la baza deciziei de expropriere nr. 604 din 19 mai 2011”.
Data evaluării terenului în procedura administrativă este chiar anterioară emiterii hotărârii nr. 36 din 29 mai 2012, situaţie în care se impune reformarea hotărârii Tribunalului Constanţa, în raport de cerinţele art. 26 din Legea nr. 33/1994, care impun ca despăgubirea să fie determinată în raport cu data raportului de expertiză judiciară.
Conform expertizei judiciare realizată în apel - supliment, expertiză ce a fost realizată exclusiv pe baza unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru terenuri similar-agricole extravilane din UAT Medgidia şi înregistrate în evidenţele fiscale ale localităţii Medgidia, astfel cum au fost comunicate expropriatorului Statul Român de către Primăria Medgidia cu adresa din 21 mai 2014, experţii judiciari cu opinie majoritară au concluzionat că valoarea de circulaţie a terenului expropriat în raport de preţul practicat pe piaţa liberă, care a variat intre 1,20 RON/mp şi 1,89 RON/mp, este de 1,46 RON/mp, valoarea totală a despăgubirii pentru 5304 mp teren expropriat fiind de 7743,84 RON la momentul evaluării.
Instanţa de apel a înlăturat suplimentul la raportul de expertiză conform căruia, valoarea terenului expropriat la momentul evaluării judiciare este de 50123 RON, întrucât în cadrul acestui punct de vedere, expertul judiciar nu a valorificat criteriile ce vizau categoria de folosinţă şi destinaţia agricolă a terenului expropriat. Astfel, expertul M.G. a selectat din cadrul adresei din 13 mai 2014 eliberată de către Serviciul de Impozite şi taxe locale Medgidia, contractele de vânzare-cumpărare cu preţurile cele mai mari şi care au avut ca obiect terenuri cultivate cu viţă de vie şi pentru care preţurile au variat între 2,70 RON şi 35,74 RON, expertul realizând o medie a acestor preţuri în funcţie de care a estimat valoarea terenului expropriat ca fiind de 9,45 RON/mp.
Curtea a constatat că terenul supus exproprierii, în suprafaţă totală de 5304 mp, a fost la momentul exproprierii un teren agricol extravilan, destinat cultivării cerealelor, nefiind inclus în nicio plantaţie viticolă, iar reclamanţii nu au produs nicio dovadă din care să rezulte că anterior exproprierii au efectuat investiţii în vederea cultivării acestui teren cu viţă de vie.
Simpla amplasare a acestui teren într-o zonă preponderent viticolă nu este suficientă pentru a-i schimba destinaţia, terenul nepuând fi evaluat ca şi amenajare viticolă, cât timp categoria sa de folosinţă la momentul exproprierii a fost aceea de teren agricol.
2. Recursul
2.1. Motive
Pârâtul Statul Român prin Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine reprezentat prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa a declarat recurs, prin care a formulat următoarele critici:
În mod greşit a considerat instanţa de apel că valoarea imobilului expropriat trebuie determinată la data la care se realizează expertiza judiciară în faţa instanţei, iar nu la data evaluării bunului în procedura administrativă.
Singurul reper temporal de stabilire a despăgubirii este cel al exproprierii în drept, moment în care proprietarul îşi pierde dreptul de proprietate. În speţă, transferul dreptului de proprietate a operat, conform art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010 la data emiterii deciziei de expropriere nr. 604 din 19 mai 2011.
Transferul dreptului de proprietate operează întotdeauna ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii, în condiţiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010. Expropriatorul a procedat la consemnarea sumei individuale aferente despăgubirilor la data de 23 martie 2011.
Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 ar trebui interpretat în sensul că momentul efectuării expertizei este momentul efectuării expertizei iniţiale de evaluare de către expropriator, respectiv la momentul anului 2011, luna februarie.
O a doua critică vizează modul în care a fost întocmit raportul de expertiză în baza căruia a fost stabilită despăgubirea de către instanţe.
Astfel, experţii au utilizat patru tranzacţii de vânzare-cumpărare care nu corespund dispoziţiilor legale. Astfel, două tranzacţii sunt din anul 2014, o tranzacţie din anul 2013 şi o tranzacţie din anul 2012. Deci, două tranzacţii sunt cu mult anterioare datei la care trebuia realizată evaluarea imobilului expropriat, motiv pentru care nu puteau fi avute în vedere de experţi.
Deşi nici suplimentul la raportul de expertiză nu a fost realizat cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, instanţa de apel a validat în mod greşit concluziile opiniei majoritare şi a admis apelul reclamanţilor.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Astfel, conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Având în vedere data pronunţării hotărârii din apel, respectiv 17 decembrie 2014, Înalta Curte a considerat că instanţa superioară de fond a făcut aplicarea şi interpretarea corectă a acestui text de lege, câtă vreme Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curţii Constituţionale este ulterioară momentului soluţionării cauzei.
Prin urmare, instanţa de apel a făcut în mod corect trimitere la cele statuate printr-o Decizie anterioară a Curţii Constituţionale, nr. 23 din 21 ianuarie 2014, şi, de altfel, la practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că, în interpretarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanţa de judecată nu se poate raporta la valoarea despăgubirilor stabilită la momentul emiterii actului de expropriere, deoarece tocmai contestarea valorii despăgubirii stabilite la acel moment a declanşat procesul între părţi.
Cum, pentru aplicarea corectă a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la data judecării apelului, era necesar să fie luate în considerare contracte de vânzare-cumpărare a unor terenuri similare din zona de referinţă, de la data efectuării raportului de expertiză, se observă că instanţa a omologat raportul de expertiză prin care, în opinie majoritară, au fost avute în vedere contracte de vânzare-cumpărare din anul 2014.
Aşadar, raportul de expertiză care a fundamentat darea soluţiei în cauză a fost întocmit cu respectarea cerinţelor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care critica formulată nu întruneşte cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În plus, contrar susţinerilor recurentei, pentru stabilirea valorii terenului expropriat s-a aplicat metoda comparaţiei directe. În schimb, aspectul vizând faptul că experţii nu au menţionat în raport caracteristicile terenului expropriat este o chestiune de fapt, ce excede verificărilor ce pot fi făcute în recurs.
Având în vedere cele mai sus arătate, se constată că instanţa de apel a pronunţat o soluţie legală, atât sub aspectul momentului la care se stabileşte valoarea imobilului expropriat, cât şi sub aspectul datelor de referinţă de care trebuie să ţină cont experţii la întocmirea raportului.
În temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine reprezentat prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa împotriva deciziei civile nr. 111/C din 17 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1586/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1588/2015. Civil → |
|---|
