ICCJ. Decizia nr. 1593/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1593/2015
Dosar nr. 3978/2&014
Şedinţa publică din 11 iunie 2015
Asupra recursului de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
1. Obiectul cauzei
Prin cererea de revizuire formulată la data de 16 iunie 2014, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, revizuenţii au invocat că există contrarietate între:
- Sentinţa civilă nr. 513 din data de 25 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 9491/3/2014, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.G. şi A.D., îndreptată împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti la data de 20 decembrie 2013, în Dosarul nr. 33970/300/2013 şi
- Sentinţa civilă nr. 747 din 3 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6504/3/2013 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de aceiaşi revizuenţi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite din 12 august 2009, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, în Dosarul nr. 9145/4/2009.
2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel.
Prin Sentinţa civilă nr. 111F din data de 16 octombrie 2014 a Curţii de Apei Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinţei civile nr. 513 din data de 25 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 9493/3/2014.
Instanţa a reţinut că, potrivit art. 509 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivul de revizuire prevăzut la art. 509 pct. 8 C. proc. civ., sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, cum este cazul în speţă. însă, dacă sub aspectul menţionat, cererea a fost apreciată ca admisibilă, Curtea a reţinut ca, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind contrari etatea de hotărâri.
Curtea a constatat că nu se verifică elementele autorităţii de lucru judecat, respectiv tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunţată în cererea ce a avut ca obiect revizuirea încheierii de încuviinţare a executării silite, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti la data de 20 decembrie 2013, în Dosarul nr. 33970/300/2013, fiind formulată în contradictoriu cu intimata BEJ T.A.M. şi T.N.V., în timp ce cererea în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 747 din 3 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a avut ca obiect revizuirea împotriva încheierii pronunţate de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 9145/4/2009, în contradictoriu cu intimata B.R. SA.
Instanţa a concluzionat în sensul că, în cele două cauze, cererile formulate sunt esenţial diferite, obiectul revizuirii fiind reprezentat de hotărâri diferite şi vizând alte părţi, în calitate de intimaţi, astfel că nu se poate vorbi de existenţa autorităţii de lucru judecat la care face trimitere textul art 509 alin. (1) pct 8 C. proc. civ.
4. Cererea de recurs
Prin cererea de recurs promovată la data de 2 decembrie 2014, recurenţii-revizuenţi au solicitai casarea hotărârii recurate, respectiv Sentinţa civilă nr. 111F din data de 16 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, admiterea cererii de revizuire şi anularea sentinţei civilă nr. 513 din 25 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 9491/3/2014, invocată ca potrivnică Sentinţei civile nr. 747 din data de 3 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. 6504/3/2013.
Recurenţii au susţinut faptul că se impune casarea urmare a faptului că, prin hotărârea recurată, au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece instanţa, respingând, ca inadmisibilă, cererea de revizuire prin care s-a invocat contrari etatea unor hotărâri, s-a pronunţat numai cu privire la cea de-a doua hotărâre invocată ca potrivnică.
S-a mai arătat că, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. precum şi art. 3041 C. proc. civ., instanţa de fond nu a manifestat un rol activ în aflarea adevărului, subsumat acestor motive de recurs fiind invocat, în sinteză, faptul că;
- instanţa a omis să pună în discuţia părţilor şi să se pronunţe cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimatul BEJ T.A.M. şi T.N.V., prin întâmpinarea depusă la data de 17 iunie 2014, excepţie care se impune a fi respinsă;
- instanţa nu a analizat înscrisurile aflate în dosarul cauzei, din care rezultă că o instanţă s-a pronunţat irevocabil asupra faptului că SC B.R. SA nu dispune de un titlu executoriu împotriva debitoarei, că actul în baza căruia s-a solicitat încuviinţarea executării silite nu este învestit cu formulă executorie, iar creanţa prevăzută în contractul de credit bancar nu este certă, lichidă şi exigibilă.
Recurenţii au detaliat motivele pentru care considera că cererea de executare silită nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, formulând critici cu privire la continuarea executării silite de către BEJ T.A.M. şi T.N.V. Astfel, deşi au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de executare silită formulate în contra recurenţilor, ca debitori, BEJ T.A.M. şi T.N.V. a continuat executarea silită în Dosarele de executare silită nr. 545/2012 şi nr. 1020/2013, motiv pentru care solicită să se constate nulitatea actelor execuţionale înfăptuite în dosarele de executare silită menţionate;
- instanţa a respins greşit, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinţei civile nr. 513 din 25 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 9491/3/2014, deşi sunt îndeplinite condiţiile cererii de revizuire prevăzute de art 322 pct. 7 C. proc. civ., în speţă fiind vorba despre hotărâri definitive, potrivnice, pronunţate în pricini între care există identitate de obiect, cauza şi părţi, întrucât ambele sentinţe privesc executarea silită a debitoarei A.G., la cererea creditoarei B.R. SA
A mai arătat revizuentul că hotărârile definitive invocate sunt potrivnice, prin faptul că a fost diferit soluţionată excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, prin sentinţa a cărei revizuire se cere încălcându-se autoritatea de lucra judecat a Sentinţei civile nr. 747 din 3 aprilie 2014.
5. Procedura derulată în recurs
Raportul întocmit în cauză, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., prin care s-a constatat că recursul este admisibil în principiu, urmând a fi avute în vedere şi puse în discuţia contradictorie a părţilor şi aspectele invocate prin întâmpinarea formulată de intimatul BEJ T.A.M. şi T.N.V., prin care s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
La data de 20 aprilie 2015, s-a înregistrat punctul de vedere asupra raportului depus de intimata SC B.R. SA ce a invocat, în sinteză, faptul că în cauză nu există motive care să se încadreze în prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind contrarietatea de hotărâri, iar hotărârile indicate ca fiind contradictorii au fost generate de partea revizuentă.
Prin încheierea din 28 mai 2015, completul de filtru a apreciat recursul declarat admisibil în principiu şi, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a fixat termen de judecată a acestuia.
6. Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, având în vedere următoarele considerente:
Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată faptul că cererii de revizuire ce face obiect al dosarului de faţă îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă (noul C. proc. civ.) deoarece sentinţa a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată sub imperiul acestui act normativ.
Pentru acest motiv, criticile hotărârii instanţei de revizuire, subsumate dispoziţiilor art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. adoptat în anul 1865, precum şi dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. adoptat în anul 1865, urmează a fi analizate din perspectiva dispoziţiilor similare ce se regăsesc numai în dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, nu mai reglementează instituţia recursului devolutiv, prevăzut anterior de art. 3041 C. proc. civ., adoptat în anul 1865 şi nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., adoptat în anul 1865, respectiv "când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia",
Înalta Curte observă că, subsumat motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenţii-revizuenţi au invocat faptul că dispozitivul hotărârii pronunţate nu este complet, în sensul că trebuia să fie menţionată şi prima hotărâre invocată ca potrivnică, respectiv Sentinţa civilă nr. 747 din 3 aprilie 20! 3, pronunţată în Dosarul nr. 6504/3/2013 ai Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Înalta Curte reţine că instanţa de revizuire s-a pronunţat asupra cererii de revizuire a Sentinţei nr. 513 din data de 25 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV -a civilă, pe care a analizat-o în raport de dispoziţiile Sentinţei civile nr. 747 din 3 aprilie 2013, în raport de care a fost invocată contrari etatea, fără să fi fost însă solicitată revizuirea celei din urmă hotărâri.
Înalta Curte constată, astfel, că nu sunt incidente prevederilor art. 488 pct. 5 C. proc. civ. în temeiul cărora casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Totodată, se reţine că recurenţii-revizuenţi invocă caracterul incomplet al dispozitivului hotărârii pronunţate, ce atrage după sine incidenţa art. 444 C. proc. civ. şi competenţa instanţei ce a pronunţat hotărârea pronunţată în cauză.
În ceea ce priveşte restul motivelor de recurs, Înalta Curte reţine că pot fi subsumate dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ. criticile hotărârii instanţei de revizuire, ce vizează lipsa pronunţării asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a BEJ T.A.M. şi T.N.V., precum şi cele privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin faptul că instanţa de revizuire nu a reţinut tripla identitate de obiect, cauză şi părţi între hotărârile invocate ca potrivnice.
Restul motivelor de recurs nu conţin, în realitate, critici de nelegalitate ci, pe de o parte, critici de netemeinicie ale hotărârii atacate iar, pe de altă parte, critici de netemeinicie ale hotărârilor ce au tăcut obiect al cererilor de revizuire soluţionate prin hotărârile a căror contrarietate este invocată, respectiv împotriva încheierea de încuviinţare a executării silite pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti la data de 20 decembrie 2013, în Dosarul nr. 33970/300/2013, precum şi încheierea de încuviinţare a executării silite din 12 august 2009, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, în Dosarul nr. 9145/4/2009.
Astfel, revizuenţii invocă faptul că instanţele nu au analizat înscrisurile aflate la dosarul cauzei ce dovedesc faptul că o instanţa s-a pronunţat asupra faptului că SC B.R. SA, în calitate de creditoare, nu dispune de un titlu executoriu, că actul în baza căruia s-a solicitat încuviinţarea executării silite nu este învestit cu formulă executorie, iar creanţa prevăzută în contractul de credit bancar nu este certă lichidă şi exigibilă.
Faţă de motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aspectele ce vizează netemeinicia hotărârii criticate nu pot face obiect al analizei în cadrul recursului.
În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a BEJ T.A.M. şi T.N.V., se reţine că a fost invocată la instanţa de fond de intimat, revizuenţii neavând nici interes în susţinerea excepţiei şi neîncercând vreo vătămare în cazul în care nu ar fi fost soluţionată.
De altfel, instanţa de revizuire a analizat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a BEJ T.A.M. şi T.N.V., pe care a respins-o, ca neîntemeiată, având în vedere faptul că BEJ T.A.M. şi T.N.V. a fost parte în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Hotărârea instanţei de fond este definitivă în dezlegarea dată asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a BEJ T.A.M. şi T.N.V., nefiind atacată cu recurs de parte. Numai prin întâmpinarea formulată, intimatul BEJ T.A.M. şi T.N.V. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în lumina dispoziţiilor art. 1 şi art. 2, 6 şi 52 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, precum şi ale art. 1, art 2 şi art. 3 din Regulamentul de aplicare a acesteia, susţinând că executorul judecătoresc este străin de raporturile juridice născute între creditor şi debitor, fiind numai organul de executare care asigură, prin foita coercitivă, aducerea la îndeplinire a unei obligaţii constatate de un titlu executoriu.
Înalta Curte constată că BEJ T.A.M. şi T.N.V. are calitate procesuală pasivă ce derivă din raptul că a fost parte într-unul dintre dosarele în care s-au pronunţat hotărârile invocate ca fiind contradictorii. Respectiv, hotărârea atacată cu revizuire, Sentinţa civilă nr. 513 din data de 25 aprilie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost pronunţată în cererea ce a avut ca obiect revizuirea încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti la data de 20 decembrie 2013, în Dosarul nr. 33970/300/2013, fiind formulată în contradictoriu cu intimata BEJ T.A.M. şi T.N.V.
Totodată, BEJ T.A.M. şi T.N.V. are calitate procesuală pasivă în recursul de faţă, dat fiind faptul că, în prezenta cale extraordinară de atac, cadrul procesual se stabileşte cu părţile care au participat în procesul finalizat cu hotărârea atacată.
Pentru toate aceste motive, Înalta Curte apreciază, ca nefondat, motivul de recurs ce priveşte faptul neanalizării excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a BEJ T.A.M. şi T.N.V., urmând a respinge şi excepţia invocată, ca neîntemeiată.
Nu este fondată nici critica privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că recurenţii solicită revizuirea unei hotărâri pronunţate într-o cerere de revizuire, în legătură cu o altă hotărâre pronunţată într-o cerere de revizuire în raport de care, aşa cum a reţinut corect instanţa de revizuire, nu există contrari etate, având în vedere faptul că nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză între cele două hotărâri. Este diferit atât obiectul celor două hotărâri, cât şi părţile.
Înalta Curte constată că, prin cererea ce a format obiectul Dosarului nr. 9491/3/2014, recurenţii au solicitat revizuirea încheierii de încuviinţare a executării silite ce a fost pronunţă de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti la data de 20 decembrie 2013 în Dosarul nr. 33970/300/2013, în motivare arătându-se că, în esenţă, există contrarietate între încheierea atacată prin care s-a încuviinţat executarea silită şi încheierea pronunţată în Dosarul nr. 9145/4/2009, prin care o cerere de executare silită formulată de aceeaşi creditoare a fost respinsă.
Prin Sentinţa civilă nr. 513 din data de 25 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 9491/3/2014, a fost respinsă, ca inadmisibilă, revizuirea formulată de A.G. şi A.D. îndreptată împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti la data de 20 decembrie 2013, în Dosarul nr. 33970/300/2013.
Se mai reţine că, prin cererea ce a format obiectul dosarului 6504/3/2013, recurenţii au solicitat anularea încheierii pronunţată în dosarul 15759/4/2010, prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite întrucât prin soluţia pronunţată se încalcă autoritatea de lucru judecat, ce rezultă în mod vădit neîndoielnic din încheierea pronunţată de către Judecătoria Sectorului 4 în Dosarul nr. 9145/4/2009, prin care a fost respinsă cererea de încuviinţare a executării silite.
Prin Sentinţa civilă nr. 747 din 3 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6504/3/2013 ai Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de aceiaşi revizuenţi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite din 12 august 2009, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, în Dosarul nr. 9145/4/2009.
În concluzie, nu există identitate de obiect, cauză şi părţi între cauzele ce au fost finalizate prin Sentinţa civilă nr. 513 din data de 25 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi, respectiv, prin Sentinţa civilă nr. 747 din 3 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6504/3/2013 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Totodată, pentru admiterea cererii de revizuire pe temeiul invocat de către revizuenţi, este necesar ca aceştia sa nu fi avut cunoştinţă de existenţa primei hotărâri, sau, în al doilea litigiu, să se fi pronunţat o hotărâre cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, excepţie care nu a fost invocată, sau dacă a fost invocată instanţa sa fi omis sa se pronunţe asupra ei.
Înalta Curte reţine ca încheierile cu privire la încuviinţarea executării silite nu se bucură de autoritatea de lucru judecat, întrucât sunt încheieri necontencioase, pronunţate în procedura graţioasă. Astfel, potrivit art. 535 C. proc. civ. "încheierile pronunţate în procedura necontencioasă nu au autoritatea lucrului judecat".
De asemenea, pe parcursul judecării tuturor cauzelor ce au avut ca obiect încuviinţarea executării silite şi, respectiv, revizuirea hotărârilor pronunţate în cererile de încuviinţare a executării silite, a fost invocată de revizuenţi existenţa înscrisurilor ce dovedesc că o instanţă s-a pronunţat asupra faptului că SC B.R. SA nu dispune de un titlu executoriu, instanţele apreciind asupra inexistenţei autorităţii de lucru judecat.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii A.G. şi A.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii A.G. şi A.D. împotriva Sentinţei civile nr. 111 F din 16 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2015.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1592/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1610/2015. Civil → |
|---|
