ICCJ. Decizia nr. 1661/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1661/2015
Dosar nr. 32977/299/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 17 iunie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sub nr. 32977/299 din 13 august 2013, reclamanta SC O.M.V.P. SA, în contradictoriu cu pârâta B.E., a solicitat întoarcerea executării silite în dosarul execuţional nr. 2030/2009 al BEJ F.E. şi obligarea pârâtei la restituirea sumei în cuantum de 23.264,00 lei, actualizată ia data plăţii efective în raport cu indicele de inflaţie, cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art 4041 alin. (1) şi art. 4042 alin. (3) C. proc. civ.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 24416 din 16 decembrie 2013, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Pentru a decide astfel, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a reţinut că, din actele dosarului pendinte ca şi din cele aflate în dosarul execuţional nr. 2030/2009 al BEJ F.E., reiese că instanţa de executare este Judecătoria Piteşti astfel că, în absenţa altor dovezi în sens contrar, executarea silită solicitată a fost efectiv efectuată în circumscripţia Judecătoriei Piteşti.
Judecătoria Piteşti, astfel învestită, prin Sentinţa nr. 11632 din 4 decembrie 2014, la rândul său, şi-a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul de competenţă, 1-a înaintat, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, Judecătoria Piteşti a reţinut că executarea silită s-a desfăşurat prin poprire asupra conturilor reclamantei deschise la R.B., cu sediul în Bucureşti, Sector 1, astfel că Judecătoria sector 1 Bucureşti este competentă să judece pricina, ca instanţă în circumscripţia căreia a avut loc executarea.
Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, pentru considerentele care succed:
În speţă, cererea formulată de reclamanta-creditoare SC O.M.V.P. SA în contradictoriu cu pârâta-debitoare B.E. are ca obiect întoarcerea executării silite ce s-a făcut în baza Sentinţei civile nr. 162/CM din 30 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 3493/109/2008, prin care SC O.M.V.P. SA a fost obligată la plata unor drepturi băneşti decurgând din contractele colective de muncă.
Ulterior executării silite, sentinţa menţionată a fost desfiinţată, ca urmare a admiterii recursului şi respingerii acţiunii, prin Decizia nr. 970 din 10 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
Cererea reclamantei-creditoare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 4042 alin. (3) C. proc. civ. (din 1865).
Potrivit art. 4041 C. proc. civ. (din 1865) "în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia."
Art. 4042 alin. (3) din acelaşi cod prevede că, dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2) ale art. 4042, cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii.
Instituţia întoarcerii executării este reglementată în codul de procedură civilă (din 1865), Cartea a V-a "Despre executarea silită", cap. I "Dispoziţii generale", secţiunea a VI1-a "Întoarcerea executării", ce constituie sediul materiei.
Prin art. 3791 C. proc. civ. (din 1865), se prevede expres şi imperativ că "în cazul în care s-a desfiinţat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desfiinţate de drept. Dispoziţiile art. 4041 - 4043 sunt aplicabile".
Din însăşi reglementarea instituţiei întoarcerii executării, constând în repunerea părţilor în situaţia anterioară, în cadrul executării silite, rezultă, fără echivoc, că legiuitorul a avut în vedere ea acestei instituţii juridice, ce reprezintă de fapt o situaţie "simetric inversă executării săvârşite", să îi fie incidente reglementările statuate în privinţa contestaţiei ia executare, această concluzie impunându-se în raport de dispoziţiile art 4041 alin. (1) C. proc. civ. (din 1865).
Or, întoarcerea executării şi repunerea părţilor în situaţia anterioară îl reprezintă obiectul cererii de chemare în judecată cu care reclamanta-creditoare SC O.M.V.P. SA a învestit instanţa în pricina pendinte, textul invocat prevăzând posibilitatea unei astfel de acţiuni "în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu".
În acest context, este pe deplin aplicabilă Decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recursul în interesul legii, publicată în M. Of., Partea I nr. 251 din 13.04.2012, prin care s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., instanţa judecătorească, competentă, potrivit legii, să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare este instanţa de executare, respectiv judecătoria, această decizie fiind obligatorie pentru instanţe conform dispoziţiilor art 3307 alin. (4) C. proc. civ. (din 1865).
În ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale, aceasta urmează a se determina după regulile aplicabile în materia executării silite, respectiv potrivit prevederilor cuprinse la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Întoarcerea executării reprezintă, în fapt, o reluare a executării, însă în sens invers, prin restabilirea situaţiei anterioare executării săvârşite, ca urmare a desfiinţării ulterioare a titlului executoriu.
În speţă, din actele dosarului reiese că debitoarea SC O.M.V.P. SA (reclamanta-creditoare din prezenta cauză) a fost executată silit (în baza titlului executor reprezentat de Sentinţa civilă nr. 162/CM din 30 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 3493/109/2008), de către executorul judecătoresc F.E. cu sediul în Piteşti, la cererea creditoarei B.E. (pârâta-debitoare din prezenta cauză), domiciliată în Piteşti, jud. Argeş.
Cererea de executare silită a fost încuviinţată de Judecătoria Piteşti prin încheierea pronunţată în Dosarul nr. 13489/280/2009, iar executarea silită s-a făcut prin poprire, astfel cum reiese din Ordonanţa de înfiinţare a popririi emisă de executorul judecătoresc F.E., cu sediul în Piteşti, către R.B. - Agenţia Argeş (Dosarul nr. 32977/299/2013).
În raport de considerentele expuse şi de textele legale menţionate, Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Piteşti competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta-creditoare SC O.M.V.P. SA, în contradictoriu eu pârâta-debitoare B.E., prin care se solicită întoarcerea executării, instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află, de altfel şi domiciliul pârâtei-debitoare B.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 165/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1662/2015. Civil → |
|---|
