ICCJ. Decizia nr. 1662/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1662/2015
Dosar nr. 6945/111/2013
Şedinţa din camera de consiliu din 17 iunie 2015
Deliberând asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare judecată, reclamantul F.G.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii să se dispună anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr. 176 din 19 octombrie 2010, reintegrarea acestuia în vechiul post de muncă şi plata salariilor restante până la reintegrarea efectivă a reclamantului.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtului pe postul de inspector de specialitate gradul 2 până la momentul în care s-a reorganizat activitatea angajatorului. La acel moment, potrivit unor criterii, s-a dispus încetarea unor contracte de muncă ca urmare a desfiinţării unor posturi, printre care şi cel a reclamantului. în opinia acestuia, în cazul său nu a fost respectat criteriul existenţei unui copil în întreţinere prevăzut de art. 81 din Contractul colectiv de muncă, pârâtul chiar prevalându-se de acest text.
Reclamantul a apreciat astfel că pârâtul a dat dovadă la momentul disponibilizării sale de rea-credinţă, cu atât mai mult cu cât exista o decizie de înfiinţare a popririi, astfel ca pârâtul cunoştea că reclamantul are un copil în întreţinere. Acţiunea nu a fost motivată în drept.
Tribunalul Bihor, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 913 din 30 octombrie 2014 a admis excepţia tardivităţii acţiunii invocată de intimatul Inspectoratul de Stat în Construcţii şi a respins contestaţia formulată de contestatorul F.G.D.
Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin Decizia civilă nr. 198 A din 20 martie 2015, în temeiul căreia a fost respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei pronunţate de tribunal. împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul F.G.D. înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 09 aprilie 2015 şi înaintat de această instanţă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre soluţionare.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 23 aprilie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru CC10, la data de 04 mari 2015, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin.3 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ, nicio parte nedepunând punct de vedere la raport.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor care succed.
În speţă, prin Decizia nr. 198 A din 20 martie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamantul F.G.D. împotriva Sentinţei civile nr. 913 din 30 octombrie 2014 pronunţate de Tribunalul Bihor.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134 privind Codul de procedură civilă, sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Conform art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului". Or, obiectul prezentului dosar îl reprezintă un conflict de muncă. Ca atare, în raport de prevederile legale menţionate, se constată că Decizia civilă nr. 198 din 20 martie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, reprezintă o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi recurată.
Se reţine că prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice. Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional ai egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit, prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României,
În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul F.G.D. împotriva Deciziei civile nr. 198 din 20 martie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul F.G.D. în contradictoriu cu Inspectoratul de Stat în Construcţii Bihor - Oradea, împotriva Deciziei civile nr. 198 din 20 martie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se va comunică părţilor.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1661/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1671/2015. Civil → |
|---|
