ICCJ. Decizia nr. 1795/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1795/2015
Dosar nr. 600/54/2015
Şedinţa publică din 23 septembrie 2015
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la 18 februarie 2015, revizuenţii B.G., B.C.P. şi B.M. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul C.V., revizuirea Deciziei nr. 6 din 16 ianuarie 2015 a Tribunalului Gorj, susţinând că este contradictorie cu mai multe hotărâri judecătoreşti, respectiv: Sentinţa civilă nr. 198 din 28 ianuarie 2009 a Judecătoriei Motru, definitivă prin Decizia nr. 1157 din 29 aprilie 2009 a Tribunalului Gorj; Decizia nr. 2436 din 2 noiembrie 2010 a Tribunalului Gorj; Decizia nr. 1640 din 16 iunie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
S-a susţinut, conform precizărilor ulterioare (faţă de indicarea iniţială, ca temei juridic al cererii, a dispoziţiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ.) că este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât decizia atacată nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a celor statuate prin hotărârile judecătoreşti menţionate.
Astfel, pentru pronunţarea Deciziei nr. 6 din 6 ianuarie 2015, Tribunalul Gorj a procedat la o reanalizare a situaţiilor de fapt în materia fondului funciar, soluţionate irevocabil prin hotărârile anterioare, reinterpretând eronat aspecte lămurite în litigiile dintre părţi.
S-a arătat că în considerentele deciziei a cărei anulare se cere, s-a reţinut că „pronunţarea unei hotărâri prin care organul local a fost obligat să întocmească şi să înainteze documentaţia pentru eliberarea titlului de proprietate nu are putere de lucru judecat în ceea ce priveşte persoana îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate, deoarece nu s-a verificat îndreptăţirea vânzătoarelor C.N. şi C.P. la reconstituirea dreptului şi pe de altă parte, pentru aceleaşi suprafeţe de teren există deja eliberat un proces-verbal de punere în posesie”, fără să se observe că acel proces-verbal era modificat ca urmare a îndreptării unei erori materiale.
Or, Sentinţa nr. 198 din 28 ianuarie 2008 fiind irevocabilă potrivit Deciziei nr. 1157 din 29 aprilie 2009 - proces în care a fost parte, ca intervenient-reclamant, şi C.V. - nu putea fi nesocotit ceea ce statuase aceasta.
În plus, Decizia nr. 6 din 16 ianuarie 2015 desfiinţează, prin soluţia pronunţată, şi efectele Sentinţei nr. 2436 din 2 noiembrie 2010, pe baza susţinerii eronate că în acest litigiu nu s-ar fi analizat fondul pretenţiilor reclamantului.
La fel, Tribunalul Gorj nu a ţinut cont nici de Decizia nr. 1640 din 16 iunie 2005 a Curţii de Apel Craiova, prin care s-a stabilit că terenul solicitat de C.V. nu se suprapune cu terenul autoarei revizuenţilor.
Intimatul nu a formulat întâmpinare prevăzută de art. 326 alin. (2) C. proc. civ.
Analizând aspectele deduse judecăţii prin intermediul căii extraordinare de atac promovate, Înalta Curte constată caracterul lor nefondat potrivit următoarelor considerente:
- Dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care au constituit fundamentul juridic al cererii de revizuire, sancţionează încălcarea, nesocotirea de către o hotărâre judecătorească a celor statuate jurisdicţional anterior şi intrate în autoritatea lucrului judecat (ajungându-se astfel, la „hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”).
Nu se regăseşte ipoteza textului în situaţia în care cea de-a doua instanţă, fără să ignore ceea ce a dezlegat instanţa anterioară dimpotrivă, îşi bazează judecata pe aceste statuări. Modalitatea în care interpretează şi aplică efectele judecăţilor anterioare nu deschide însă - în ipoteza în care partea ar fi nemulţumită de aceste evaluări - calea revizuirii, întrucât ar însemna să se pună în discuţie tocmai autoritatea de lucru judecat a acestei din urmă hotărâri.
Altfel spus, criticile prin care partea susţine nelegalitatea hotărârii prin care instanţa ultimă ar fi interpretat şi aplicat rezultatul judecăţilor anterioare nu pot fi valorificate prin intermediul revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Asemenea critici nu pot semnala aspecte de contrarietate a hotărârilor, ci eventual de nelegalitate, ceea ce ar însemna, în realitate, promovarea unui alt recurs (cale de atac epuizată deja).
Or, este tocmai ceea ce se reclamă în speţă atunci când, susţinând contrarietatea de hotărâri şi nesocotirea autorităţii de lucru judecat, revizuenţii ignoră faptul că toate hotărârile la care fac referire au fost avute în vedere de instanţă la momentul pronunţării Deciziei nr. 6 din 16 ianuarie 2015 a Tribunalului Gorj.
Astfel, cu referire la Decizia nr. 1640 din 16 iunie 2005 a Curţii de Apel Craiova, s-a reţinut că prin aceasta a fost confirmată soluţia de respingere a acţiunii lui C.V. (întrucât prin procesul-verbal de punere în posesie contestat, eliberat în favoarea autoarei B.M., nu a fost afectat dreptul de proprietate al reclamantului) dar că, după eliberarea acestui proces-verbal, reclamanta B.M. a promovat o nouă acţiune solicitând întocmirea documentaţiei necesare eliberării titlului de proprietate (admisă prin Sentinţa nr. 2677 din 18 decembrie 2002 a Judecătoriei Motru).
În continuare, aceasta a promovat o altă acţiune, solicitând obligarea Comisiei locale Glogova să procedeze la punerea sa în posesie, acţiune admisă prin Sentinţa civilă nr. 198 din 28 ianuarie 2009 a Judecătoriei Motru.
În cadrul acestui dosar, C.V. a avut calitatea de intervenient în interes propriu, cererea de intervenție fiindu-i însă respinsă, cu motivarea că îşi fundamentează dreptul pe hotărâri judecătoreşti ce validează convenţii în care B.M. nu a avut calitatea de parte.
De asemenea, s-a făcut referire la soluţia conţinută de Sentinţa civilă nr. 2436 din 2 noiembrie 2010 a Judecătoriei Motru (irevocabilă prin Decizia nr. 1046 din 21 aprilie 2011 a Tribunalului Gorj), prin care s-a respins acţiunea în revendicare a lui C.V., întrucât s-a considerat că trebuie dată prioritate titlului eliberat în procedura Legii nr. 18/1991, în comparaţie cu cel validat printr-o hotărâre judecătorească.
Reţinând toate aceste statuări jurisdicţionale anterioare, Tribunalul Gorj a concluzionat, în adoptarea Deciziei nr. 6 din 16 ianuarie 2015, că în realitate, pretenţiile reclamantului C.V. vizând imobilul în litigiu şi pretinsul său drept de proprietate n-au primit niciodată o dezlegare pe fond.
În acest context, instanţa a procedat la analiza calităţii acestuia de persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate, evaluând deopotrivă dreptul autoarelor sale (obiect al convenţiilor validate prin hotărâri judecătoreşti), cât şi dreptul pârâtei B.M.
S-a concluzionat, urmare a verificărilor și analizei realizate, că autoarele reclamantului, C.N. şi C.P., au fost cele care, anterior cooperativizării, au deţinut în proprietate terenurile în dispută, au formulat cerere potrivit Legii nr. 18/1991, fiind astfel persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului.
Rezultă, potrivit celor expuse, nu numai că instanța, la momentul pronunţării Deciziei nr. 6 din 16 ianuarie 2015 (atacate pe calea revizuirii), nu a ignorat judecăţile şi hotărârile anterioare ci, dimpotrivă, şi-a bazat raţionamentul pe acestea pentru a putea stabili dacă fondul dreptului a fost disputat până în prezent şi dacă prin soluţiile anterioare s-a recunoscut sau nu un acces efectiv la justiţie.
Împrejurarea că modalitatea în care a fost făcută aplicarea efectelor hotărârilor judecătoreşti pronunţate deja nemulţumeşte pe una dintre părţi, nu-i deschide acesteia calea revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neregăsindu-se ipoteza unor hotărâri potrivnice.
În realitate, aşa cum s-a menţionat anterior, revizuenţii critică pe aspecte de nelegalitate decizia a cărei revizuire o solicită şi nu pentru că aceasta ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri (pe al căror efect pozitiv, dat de modalitatea în care au procedat la dezlegarea unor aspecte litigioase, s-a sprijinit de fapt, decizia pretinsă a fi revizuită).
Pentru toate considerentele expuse anterior, cererea de revizuire a fost găsită nefondată şi va fi respinsă în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de B.G., B.C.P. şi B.M. împotriva Deciziei nr. 6 din 16 ianuarie 2015 a Tribunalului Gorj, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1794/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1808/2015. Civil → |
|---|
