ICCJ. Decizia nr. 1842/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1842/2015
Dosar nr. 20132/4/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 17 septembrie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari, jud. Dâmboviţa sub nr. 2514/284/2012 la data de 9 noiembrie 2012, reclamanţii A.C. şi M.M.V. au chemat în judecată pe pârâţii S.A., S.R., S.E., S.G., A.C. şi A.C.C., solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 8 septembrie 2009, încheiat de Biroul Notarial Public C.R.M. între S.A., S.R. şi S.E., S.G., precum şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din data de 12 aprilie 2010 încheiat de Biroul Notarial Public C.I.Z., între E.S., E.G. şi A.C., A.C.C., ca fiind încheiate în frauda reclamanţilor, având la bază o cauză ilicită şi imorală, cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 948, art. 966, art. 968 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 528 pronunţată la 4 iunie 2014, Judecătoria Răcari a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de apărătorul pârâţilor şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 4 Bucureşti, judecătorie în circumscripţia căreia îşi aveau domiciliul pârâţii la momentul încheierii contractului, conform art. 5 C. proc. civ.
Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 10010 din 18 noiembrie 2014 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.
A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a reţinut faptul că faţă de obiectul cauzei, competenţa teritorială este de ordine privată, că excepţia necompetenţei teritoriale nu putea să fie invocată de pârâţi la prima zi de înfăţişare, ci putea să fie invocată numai prin întâmpinare care era obligatorie.
Prin neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către pârâţi prin întâmpinare, conform art. 1591 alin. (3) C. proc. civ., instanţa sesizată, respectiv Judecătoria Răcari, a devenit competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, astfel că Judecătoria sectorului 4 Bucureşti devine necompetentă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluţiona pricina, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului îl constituie constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din data de 8 septembrie 2009, încheiat de Biroul Notarial Public C.R.M., între S.A., S.R. şi S.E., S.G., precum şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din data de din 12 aprilie 2010 încheiat de Biroul Notarial Public C.I.Z., între S.E., E.G. şi A.C., A.C.C., privind imobilul situat în comuna C., jud. Dâmboviţa, ca fiind încheiate în frauda reclamanţilor, având la bază o cauză ilicită şi imorală.
Înalta Curte reţine că reclamanţii au învestit Judecătoria Răcari cu soluţionarea unui litigiu ce vizează anularea contractului de vânzare-cumpărare a unui imobil situat în comuna C., jud. Dâmboviţa, că suntem în situaţia unei acţiuni mixte ce priveşte un imobil aflat în raza teritorială a Judecătoriei Răcari, ceea ce înseamnă că sunt aplicabile normele ce vizează competenţa teritorială exclusivă şi ca atare Judecătoria Răcari este competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza.
Chiar dacă nu am fi în situaţia unei competenţe teritoriale exclusive, potrivit art. 1591 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
Prin neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către pârâţi, prin întâmpinare, conform art. 1591 alin. (3) C. proc. civ., se constată că instanţa sesizată iniţial, respectiv Judecătoria Răcari, a devenit competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza.
Faţă de considerentele anterior expuse Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 38/2015. Civil. Reziliere contract. Obligatia... | ICCJ. Decizia nr. 30/2015. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
