ICCJ. Decizia nr. 201/2015. Civil. întoarcere executare. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE C.A.S.AŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 201/2015
Dosar nr. 9140/300/2013
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 2 București sub nr. 9140/300/2013, reclamanta SC E. SA a chemat în judecată pe pârâta A.A.A.S. (A.A.A.S.), solicitând instanței să dispună întoarcerea executării silite efectuate de către A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.) pentru suma de 211.357,73 lei, reprezentând contribuţie restantă datorată către F.N.U.A.S.S, obligarea pârâtei A.A.A.S. la plata dobânzii legale aferente acestei sume, începând cu data depunerii acţiunii și până la plata efectivă a sumelor datorate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată generate de soluţionarea litigiului.
Prin sentința civilă nr. 817 din 23 ianuarie 2014 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținându-se că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile vechiului C. proc. civ. față de data la care a fost începută executarea silită a cărei întoarcere se solicită prin prezenta cerere.
Prin Decizia civilă nr. 47 din 04 iulie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins excepţia prematurităţii acţiunii faţă de neîndeplinirea procedurii prealabile, a admis acţiunea reclamantei, a obligat pârâta să restituie, reclamantei, suma de 211.357,73 lei, plus dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data de 19 februarie 2013 și până la data plății efective, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6 417,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând cu prioritate excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 46 alin. (1) din O.U.G nr. 51/1998, în vigoare la data formulării cererii de întoarcere a executării, s-a apreciat că aceste dispoziţii legale nu se aplică speţei de faţă, deoarece vizează doar litigiile privind drepturile şi obligaţiile ce decurg din activele bancare preluate de A.V.A.S., nu și cererile de întoarcere a executării silite în condițiile în care formele de executare au fost deja anulate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că în baza Ordinului A.V.A.S. din 02 februarie 2010 s-a dispus înfiinţarea popririi asupra sumelor existente în conturile bancare deschise de contestatoare la bănci și alte instituții de credit. Suma în valoare totală de 211.357,73 lei a fost plătită cu O.P. 18 februarie 2010.
Împotriva executări silite prin poprire, a formulat contestaţie la executare, reclamanta, contestaţie ce a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 114 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel București, secția a V-a, în Dosarul nr. 5102/2/2009, irevocabilă prin respingerea recursului la data de 21 mai 2009.
Prin sentința comercială nr. 102 din 12 august 2010 a Curţii de Apel București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 5199/2/2010, s-a dispus în mod expres anularea Ordinului din 02 februarie 2010 emis de A.V.A.S., hotărâre irevocabilă prin Decizia nr. 2035 din 25 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.
Potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, executarea silită începută de A.V.A.S., actuală A.A.A.S., prin executorii proprii sau prin intermediul executorilor judecătoreşti continuă şi prin procesul soluţionării contestaţiei formulate de debitori, aceştia având dreptul întoarcerii executării în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
De asemenea, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 4041 alin. (1) C. proc. civ.
Reținând culpa pârâtei care deși cunoștea faptul că existau două hotărâri judecătorești irevocabile prin care fuseseră anulate somațiile de plată și ordinul de poprire, și totuși nu a restituit reclamantei suma încasată în baza executării silite anulate, instanța a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente acestei sume, începând cu data de 19 februarie 2013, data formulării cererii de întoarcere a executării silite și până la data plății efective, reclamanta având dreptul la restabilirea situației anterioare prin repararea integrală a prejudiciului.
Împotriva sentinţei civile nr. 47 din 04 iulie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a formulat cerere de recurs la data de 17 octombrie 2014, intimata A.A.A.S., prin care a criticat-o pentru nelegalitate pe temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că în mod nelegal instanţa de fond a respins excepţia prematurităţii acţiunii. Aceasta excepţie este consacrata prin dispoziţiile art. 46 alin. (1) al O.U.G nr. 51/1998, republicata, aprobată prin Legea nr. 409/2001 - " reclamantul este obligat sa comunice cererea, actele pe care se întemeiază şi după caz interogatoriul scris, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanţa. Judecătorul nu va primi cererea fără dovada îndeplinirii obligaţiei de comunicare".
Prevederile acestui aliniat se aplica oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu excepţia celor prin care se exercita o cale de atac".
Prevederile susmenţionate trebuie coroborate cu cele ale art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, s-a susţinut că în baza prevederilor O.U.G. nr. 95/2003 privind preluarea de către A.V.A.S. (actualmente A.A.A.S.) a unor creanţe bugetare în vederea încasării şi virării lor la F.N.U.A.S.S., aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 557/2003, A.A.A.S. a preluat în baza protocoalelor şi a actelor adiţionale rectificative încheiate cu C.A.S., obligaţiile restante ale SC E. SA Bucureşti.
Sumele sus menţionate reprezintă obligaţii restante în evidenţa contabilă a C.A.S. la data de 30 iunie 2003, cu dobânzi şi penalităţi calculate până la data predării efective la A.V.A.S, diminuate cu Încasările înregistrate în evidenţa C.A.S. până la data predării.
Pentru creanţele bugetare ce intră sub incidenţa actelor normative susmenţionate nu se calculează dobânzi şi penalităţi după data preluării întrucât, în conformitate cu art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003, modificată şi completată prin Legea nr. 557/2003, în vederea valorificării, creanţele bugetare preluate se consolidează în dolari americani, pe baza raportului leu/dolar de la data preluării acestora prin protocol.
Pentru recuperarea creanţei fiscale deţinute asupra SC E. SA, A.A.A.S. a demarat procedura de executare silită prin blocarea conturilor debitoarei, creanţa fiind încasată integral în data de 17 martie 2010.
Temeiul cererii de întoarcere a executării în cauza este reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 24 decembrie 2003. Având în vedere ca la acest moment contractul menţionat a încetat de drept, în cauza operand condiţia rezolutorie prevăzuta de art. 10 din contract, recurenta consideră ca cererea privind întoarcerea executării apare ca fiind neîntemeiata.
Întoarcerea executării poate fi cerută doar în condiţia desființării titlului executoriu reprezentat în cauza de către protocoalele şi a actele adiţionale rectificative încheiate cu C.A.S., respectiv titlurile executorii care nu au fost desființate.
Recursul este nefondat.
Nu poate fi reţinută nici o critică pertinentă de nelegalitate pe temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Instanţa anteroară a respins în mod legal excepţia prematurităţii acţiunii, întrucât judecata cererii de întoarcere a executării silite nu impune condiţii prealabile de natura celor invocate de recurenta-pârâtă.
Dispoziţiile art. 46 alin. (1) din O.U.G nr. 51/1998 nu sunt incidente cauzei pendinte, întrucât, aşa cum corect s-a şi reţinut, vizează doar litigiile privind drepturile şi obligaţiile ce decurg din activele bancare preluate de A.V.A.S., nu și cererile de întoarcere a executării silite în condițiile în care formele de executare au fost deja anulate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Criticile ce vizează fondul cauzei, nu sunt întemeiate, date fiind circumstanţele cauzei pendinte, pe deplin lămurite de instanţa anterioară.
Dispoziţiile art. 4041 alin. (1) C. proc. civ. prevăd în mod expres că în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acestuia.
Instanţa a reţinut că, în baza Ordinului A.V.A.S. din 02 februarie 2010 s-a dispus înfiinţarea popririi asupra sumelor existente în conturile bancare deschise la bănci și alte instituții de credit, suma de 211.357,73 lei fiind plătită cu O.P. din 18 februarie 2010.
Prin sentinţa civilă nr. 114 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel București, secția a V-a, în Dosarul nr. 5102/2/2009, irevocabilă prin respingerea recursului la data de 21 mai 2009, a fost admisă contestaţia la executare.
Mai mult, prin sentința comercială nr. 102 din 12 august 2010 a Curţii de Apel București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 5199/2/2010, s-a dispus în mod expres anularea Ordinului nr. 15/02 februarie 2010 emis de A.V.A.S., hotărâre irevocabilă prin Decizia nr. 2035 din 25 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.
S-a constatat astfel în mod corect ca fiind îndeplinite condiţiile art. 4041 alin. (1) C. proc. civ., fiind desfiinţată însăşi executarea silită în cadrul căreia a fost executată suma de 211.357,73 lei.
Critica referitoare la calcularea şi plata dobânzilor şi penalităţilor nu poate fi primită, întrucât împotriva considerentelor reţinute de instanţa anterioară pentru fundamentarea soluţiei pronunţate pe acest aspect, nu au fost aduse argumente care să le contrazică în mod pertinent.
S-a reţinut corect culpa pârâtei care, deși cunoștea faptul că existau două hotărâri judecătorești irevocabile prin care fuseseră anulate somațiile de plată și ordinul de poprire, nu a restituit reclamantei suma încasată în baza executării silite anulate, reclamanta având astfel dreptul la restabilirea situației anterioare prin repararea integrală a prejudiciului.
Dispoziţiile legale invocate de recurentă - art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003, modificată şi completată prin Legea nr. 557/2003 - nu sunt incidente cauzei pendinte, sub aspectul reclamat, întrucât vizează punctual chestiunea valorificării creanţele bugetare preluate, prin consolidarea lor în dolari americani, pe baza raportului leu/dolar de la data preluării acestora prin protocol.
Cât timp temeiul întoarcerii executării îl constituie anularea titlului executoriu în baza căruia a fost efectuată executarea silită - în acest sens, dispoziţiile art. 4041 alin. (1) C. proc. civ. fiind foarte clar redactate - analiza încetării contractului de vânzare-cumpărare nu are nici o relevanţă în economia cauzei deduse judecăţii, şi nici desfiinţarea titlului executoriu reprezentat de protocoalele şi a actele adiţionale rectificative încheiate cu C.A.S.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a recurentei-pârâte, Înalta Curte o va obliga pe recurenta-pârâtă la plata sumei de 2.792,29 lei către intimata SC E.L.J.A. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.A.A.S. împotriva sentinţei nr. 47 din 4 iulie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 2.792,29 lei către intimata SC E.L.J.A. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 223/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
