ICCJ. Decizia nr. 2186/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2186/2015
Dosar nr. 995/117/2011
Şedinţa publică din 14 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 523 din 6 noiembrie 2014 a Tribunalului Cluj s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei SC H. SRL cu privire la capătul de cerere de obligare a pârâţilor la plata despăgubirilor pentru prejudiciul material.
S-a respins ca fiind prescrisă acţiunea civilă intentată de reclamanta SC H. SRL în contradictoriu cu pârâţii P.V., P.M. şi L.R., având ca obiect despăgubiri materiale.
S-a respins în rest ca neîntemeiată acţiunea civilă intentată de reclamanta SC H. SRL împotriva pârâţilor P.V., P.M. şi L.R.
A fost obligată reclamanta să îi plătească pârâtului P.V. cheltuieli de judecată în suma de 4.100 RON.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC H. SRL Cluj-Napoca, prin avocat G.M., în baza Contractului de asistenţă juridică A1, având ca obiect redactarea şi susţinerea acţiunii în faţa Tribunalului Cluj, contract ce a încetat la data de 6 noiembrie 2014, când s-a pronunţat sentinţa atacată.
În declaraţia de apel, s-a menţionat că motivarea apelului se va face de reclamanta societate comercială prin reprezentantul său, administrator A.N.
Reclamanta-apelantă nu şi-a motivat apelul.
Prin Decizia nr. 860A din 6 mai 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a I a civilă, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamanta SC H. SRL Cluj-Napoca, împotriva Sentinţei civile nr. 523 din 6 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 995/117/2011 al Tribunalului Cluj; a fost obligată apelanta SC H. SRL Cluj-Napoca să le plătească intimaţilor P.V. şi P.M. cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 4.400 RON.
Curtea de apel a reţinut următoarele:
Pentru termenul de judecată din 6 mai 2015, reclamanta-apelantă a fost legal citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 RON şi a timbrului judiciar în valoare de 0,15 RON.
Deşi apelanta a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4 RON şi a timbrului judiciar în valoare de 0,15 RON la adresa indicată din Cluj-Napoca, iar procedura de citare a fost legal îndeplinită, aceasta nu s-a conformat în mod nejustificat dispoziţiilor instanţei.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat.
Cum apelanta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru cu ocazia declarării şi înregistrării apelului, ea a fost citată pentru termenul de judecată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 RON şi a timbrului judiciar în valoare de 0,15 RON, dar tot nu a făcut dovada achitării lor.
Având în vedere că apelanta nu s-a conformat în mod nejustificat dispoziţiilor instanţei privind achitarea taxelor de timbru stabilite în mod expres în sarcina ei şi aduse la cunoştinţa acesteia prin citaţie, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, s-a admis excepţia netimbrării apelului şi s-a anulat apelul reclamantei împotriva sentinţei tribunalului, ca netimbrat.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. apelanta a fost obligată să plătească intimaţilor P.V. şi P.M. cheltuieli de judecată în apel în sumă de 4.400 RON, reprezentând onorariul de avocat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta SC H. SRL, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta SC H. SRL a solicitat repunerea în termenul de achitare al taxei de timbru, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reclamanta a susţinut că reprezentantul său legal fiind cetăţean străin nu s-a aflat în ţară la momentul comunicării actelor de procedură iar reprezentantul convenţional nu a încunoştinţat-o despre declararea apelului, încetarea mandatului şi necesitatea timbrării căii de atac.
Reprezentantul legal al reclamantei a fost împiedicat din motive medicale să fie prezent la sediul social şi astfel să ia cunoştinţă de actele de procedură comunicate, inclusiv de obligaţia de plată a taxei de timbru.
Recurenta a depus la dosar înscrisuri cu care să facă dovada că reprezentantul său legal nu a fost prezent în ţară pe perioada comunicării actelor de procedură.
Intimaţii-pârâţi P.V. şi P.M. au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia nulităţii recursului şi în subsidiar au solicitat respingerea cererii de repunere în termen şi pe fond, respingerea recursului.
Au arătat intimaţii că cererea de repunere în termenul de achitare a taxei de timbru datorate în apel este inadmisibilă motivat de faptul că obligaţia de achitare a taxei de timbru nu reprezintă un act de procedură în sensul dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., actul de procedură fiind cererea de apel.
Cererea de repunere în termenul de achitare a taxei de timbru datorate în apel are natura unei cereri incidentale iar competenţa de soluţionare aparţine instanţei de apel.
Au susţinut intimaţii-pârâţi, că totodată, motivele invocate pentru susţinerea cererii de repunere în termen nu reprezintă "împrejurări mai presus de voinţa părţii".
Au arătat intimaţii că în cauză, obligaţia de achitare a taxei de timbru a fost comunicată reclamantei în mod legal.
Examinând excepţia nulităţii recursului invocată de către intimaţii-pârâţi se constată că aceasta este nefondată, motivele de recurs aşa cum au fost dezvoltate făcând posibilă încadrarea acestora în dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat.
Acest motiv de recurs vizează neregularităţi de ordin procedural care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Formele de procedură, luate în ansamblul său, au menirea de a asigura o desfăşurare a procesului civil în cele mai bune condiţii, cu respectarea principiului accesului liber şi efectiv la justiţie, al aflării adevărului, al egalităţii, al dublului grad de jurisdicţie, etc., creând premisele pentru pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.
Prin formă procedurală se înţelege orice condiţie impusă de lege pentru efectuarea unui anumit act de procedură.
Forma procedurală este ceea ce legea prescrie, iar actul de procedură este forma adusă la îndeplinire.
Citarea părţilor în cursul procesului (care garantează contradictorialitatea şi dreptul la apărare) însoţită de încunoştinţare privind obligaţia de achitare a taxei de timbru este un act de procedură care trebuie îndeplinit cu respectarea dispoziţiilor legale - art. 85 - 100 C. proc. civ.
În cauză se constată că procedura de citare şi încunoştinţare privind obligaţia de plată a taxei de timbru a fost realizată în mod legal, cu respectarea dispoziţiilor art. 87 alin. (2) şi art. 92 C. proc. civ., neputându-se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Citarea reclamantei s-a făcut în mod legal la sediul său, avându-se în vedere precizările făcute de către apărătorul acesteia şi dispoziţiile art. 69 alin. (2) C. proc. civ.
Obligaţia de plată a taxei de timbru trebuie executată anticipat sau cel mai târziu la primul termen de judecată, iar neîndeplinirea obligaţiei se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii - art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Termenul prevăzut de Legea nr. 146/1997 pentru achitarea taxei de timbru este un termen imperativ înăuntrul căruia trebuie exercitat actul procedural, norma juridică care stabileşte termenul peremptoriu fiind de ordine publică.
Repunerea în termen reprezintă un beneficiu pe care legea îl acordă părţii în drept să îndeplinească un act procedural şi are un caracter incident şi accesoriu faţă de cererea principală, iar partea interesată trebuie să solicite acordarea acestui beneficiu în faţa instanţei care judecă cererea principală.
Cererea de repunere în termen cu privire la un act de procedură care trebuie îndeplinit înainte de pronunţarea hotărârii trebuie formulată în faţa acestei instanţe şi care urmează a se pronunţa şi numai această soluţie dată cererii de repunere în termen poate fi atacată odată cu hotărârea dată asupra fondului.
Cererea de repunere în termen, formulată direct în recurs este o cerere nouă, formulată omisso medio, şi nu poate face obiect de analiză în recurs.
Obiect al recursului îl pot forma numai hotărârile prevăzute de art. 299 C. proc. civ.
Termenul prevăzut de Legea nr. 146/1997 privind momentul până la care se poate face plata taxei de timbru este un termen de decădere iar principalul efect al împlinirii sale este împiedicarea efectuării plăţii după acest moment, fiind incompatibil cu instituţia repunerii în termen.
În raport de aceste considerente şi de situaţia de fapt existentă la momentul judecăţii apelului se constată că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, excepţia de netimbrare fiind invocată şi reţinută în mod legal de către instanţă.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. a se respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii P.V. şi P.M. şi pe fond a se respinge recursul.
În ceea ce priveşte cererea privind cheltuielile de judecată, aceasta va fi admisă şi va fi obligată recurenta la plata acestora, în măsura în care acestea au fost dovedite însă, care vor fi reduse până la suma de 1.000 RON având în vedere dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii P.V. şi P.M. prin întâmpinare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC H. SRL împotriva Deciziei civile nr. 860A din 6 mai 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Obligă pe recurenta SC H. SRL la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reduse conform dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimaţii P.V. şi P.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2185/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2188/2015. Civil → |
|---|
