ICCJ. Decizia nr. 225/2015. Civil. Acţiune în revendicare. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 225/2015
Dosar nr. 8741/288/2010
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 288/2014, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia I a civilă, a fost anulată ca neiimbrată acţiunea civilă formulată de reclamanta SC G. SA prin lichidator judiciar S. Sprl, în contradictoriu cu pârâţii SC B. SA prin reprezentant C. Ipurl Focşani, D.G.R.F.P. Craiova, M.F.P., SC T. SRL Rm. Vâlcea, Oraşul Ocnele Mari prin primar, Municipiul Rîrnnicu Vâlcea prin primar, R.N.P.R. D.S. Rm. Vâlcea.
A fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâtul Oraşul Ocnele Mari prin primar în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvenţională SC G. SA şi cu pârâta SC B. SA (fostă SC A. SA) prin lichidator judiciar C. Ipurl Focşani şi în consecinţă s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC A. SA şi SC Z. SA la 14 ianuarie 2002, constatat prin Decizia civilă nr. 1014 din 23 iulie 2002 a Tribunalului Vâlcea, având ca obiect teren în suprafaţă de 5.567,67 mp, aferent activului Camping Ocnele Mari, înscris în C.F. Ocnele Mari; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC A. SA şi SC Z. SA autentificat din 23 iulie 2002 la B.N.P. F.R. având ca obiect terenul de 19.292,19 mp, Ştrand Ocniţa înscris în C.F. Ocnele Mari, s-a constatat nulitatea absoiută a contractului de schimb încheiat între SC Z. SA şi SC G. SA la 30 iunie 2004 constatat prin sentinţa civilă nr. 891/2004 a Judecătoriei Brezoi, având ca obiect terenul în suprafaţă de 8.645 mp aferent activului Ştrand Ocnele Mari, înscris în C.F. Ocnele Mari.
Prin aceeaşi hotărâre s-a constatat eă pârâtul reclamant reconvenţional Oraşul Ocnele Mari, are un drept de proprietate publică asupra imobilelor ce fac obiectul celor trei contracte.
A fost obligată pârâta reconvenţională SC G. SA prin administrator judiciar S. Sprl să restituie pârâtului-reclamant reconvenţional posesia terenului aferent obiectivului „Camping Ocnele Mari" în suprafaţă de 5.567,67 mp, Ştrand Ocnele Mari în suprafaţă de 8645 mp şi Ştrand Ocniţa în suprafaţă de 19.292 mp.
Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus rectificarea C.F. ale Oraşului Ocnele Mari în sensul înscrierii dreptului de proprietate publică al pârâtului Oraşul Ocnele Mari asupra imobilelor ce au făcut obiectul celor trei acte nule şi a fost obligată pârâta-reconvenţională SC G. SA să plătească reclamantului reconvenţional Oraşul Ocnele Mari suma de 2823,48 lei, iar pârâtei R.N.P.R. D.S. Rm. Vâlcea suma de 12.200 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei civile nr. 288/2014 a Tribunalului Sibiu, secţia I a civilă, a declarat apel, în termen, reclamanta SC G. SA, prin lichidator judiciar S. Sprl Tîrgu-Jiu, solicitând desfiinţarea ei cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta a arătat că:în mod greşit a fost anulată ca netimbrată acţiunea civilă formulată de reclamantă, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006, „toate acţiunile introduse de lichidator, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de plata taxei de timbru”.
S-a mai susţinut că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 276 C. proc. civ., când prin încheierea din 09 ianuarie 2014 a luat act de renunţarea la judecata cererii reconventionale formulată de R.N.P. R. SA, prin D.S. Vîlcea, întrucât potrivit art. 246 alin. (4) C. proc. civ., renunţarea nu poate fi făcută decât cu învoirea părţilor în situaţia în care s-a intrat în dezbaterea fondului, iar consimţământul apelantei nu a fost solicitat.
Astfel, reclamanta a susţinut că în condiţiile în care instanţa de fond a luat act de renunţare la judecata cererii reconventionale, în mod greşit s-a dispus obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată faţă de aceasta, cheltuieli în sumă de 12.200 lei, reprezentând taxa de timbru, întrucât, faţă de reclamanta reconvenţională, apelanta nu a căzut în pretenţii şi nici nu se poate reţine vreo culpă procesuală. În mod greşit instanţa de fond a admis cererea reconvenţională formulată de către pârâtul Oraşul Ocnele-Mari, prin primar, întrucât deşi se face referire la dosarul soluţionat prin sentinţa penală nr. 540/2008 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1158/2012 a Curţii de Apel Bucureşti, în această cauză instanţa nu a soluţionat decât latura penală, latura civilă fiind în curs de judecată.
S-a mai arătat că prin sentinţa penală nr. 540/2008, Judecătoria Suceava a reţinut că inculpaţii M.N. şi C.M. au înstrăinat doar terenurile statului şi nu ale societăţii SC A. SA, astfel încât nu se poate reţine acest fapt ca un argument în favoarea nulităţii invocate.
Prin întâmpinările formulate, pârâţii Oraşul Ocnele - Mari, Consiliul Judeţean Vîlcea şi R.N.P. R. D.S. Vîlcea, au solicitat respingerea apelului ca nefbndat, arătând, în esenţă, că în sarcina reclamantei subzista obligaţia de plată a taxei de timbru de la data sesizării instanţei, dată la care nu era supusă procedurii insolvenţei. Deschiderea procedurii insolvenţei pentru debitoarea SC G. SA şi numirea administratorului judiciar S. Sprl Tîrgu Jiu a avut loc la data de î 2 noiembrie 2012, iar prin sentinţa nr. 1106 din 02 septembrie 2013 s-a dispus numirea S. Sprl Tîrgu Jiu ca lichidator judiciar. începând cu termenul din 16 noiembrie 2013, SC G. SA a fost citată şi prin lichidator judiciar, însă aceasta nu s-a prezentat, motiv pentru care nu se poate imputa instanţei că nu i-a fost luat consimţământul cu privire la renunţarea la judecata cererii reconvenţionale formulată de R.N.P. R.
Faţă de greşita aplicare a dispoziţiilor art. 276 C. proc. civ., s-a arătat că reclamanta este în culpă procesuală, odată ce a declanşat procedura judiciară, iar acţiunea a fost anulată ca netimbrată.
Prin Decizia civilă nr. 51 din 19 iunie 2014 Curtea de Apel Alba Iulia secţia civilă a respins apelul reclamantei pentru următoarele considerente:
Sub aspectul primului motiv de apel invocat, instanţa de apel a reţinut că deschiderea procedurii generale a insolvenţei pentru reclamanta SC G. SA şi numirea administratorului judiciar S. Sprl Tîrgu Jiu, s-a dispus prin sentinţa civilă nr. 1750 din 2 noiembrie 2012 a Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, (fila 276 dosar Judecătoria Sibiu). începând cu termenul de judecată din 06 februarie 2013, reclamanta a fost citată prin administratorul şi lichidatorul judiciar S. SPRL Tîrgu Jiu, la Judecătoria Sibiu şi, ulterior, la Tribunalul Sibiu.
Potrivit art. 77 din Legea nr. 85/2006, sunt scutite de taxe de timbru toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau lichidator, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, inclusiv pentru recuperarea creanţelor. Prin urmare, sunt scutite de la plata taxelor de timbru dosar acţiunile formulate personal de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar şi numai cele necesare în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 85/2006.
În speţă, acţiunea dedusă judecăţii, intitulată iniţial „acţiune incidentală", a fost formulată de reclamantă, prin reprezentant legal, în cadrul Dosarului nr. 15071/318/2009 al Judecătoriei Tîrgu Jiu, iar după data deschiderii procedurii insolvenţei (12 noiembrie 2012), nici administratorul judiciar şi nici lichidatorul nu au declarat expres că îşi însuşesc acţiunea, iar lichidatorul nu a contestat taxa de timbru stabilită de către Tribunalul Sibiu prin încheierea din 09 ianuarie 2014 (fila 111 dosar Tribunalul Sibiu), deşi procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Ca atare, instanţa de apel a apreciat că nu se poate reţine, susţinerea apelantei că era scutită de plata taxei de timbru, atâta timp cât acţiunea a fost introdusă anterior deschiderii procedurii insolvenţei, iar textul de lege, respectiv art. 77 din Legea nr. 85/2006, face referire strictă la persoana titularului acţiunii şi domeniul de aplicare al normei, respectiv acţiunile ce privesc chiar procedura insolvenţei sau recuperarea creanţelor debitoarei. Cum, acţiunea nu a fost formulată de către administratorul judiciar sau lichidator şi nici măcar însuşită de către aceştia, în mod corect instanţa de fond, având în vedere natura acţiunii, a pus în vedere reclamantei să timbreze, astfel că soluţia de anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 este una legală şi temeinică.
Instanţa de apel a mai reţinut că este nefondată şi cea de-a doua critică a apelantei, reţinând că la termenul de judecată din 28 noiembrie 2013, Tribunalul Sibiu a dispus citarea reclamantei prin lichidator judiciar, cu un exemplar din cererea de renunţare la judecata acţiunii reconvenţionale formulată de către R.N.P. R D.S. Rîmnicu Vîlcea.
Cum, reclamanta nu s-a prezentat în instanţă, deşi a fost legal citată şi nici nu şi-a manifestat opoziţia faţă de renunţarea la judecată, urmează ca absenţa sa nu putea constitui un impediment la consfinţirea actului de dispoziţie ai reclamantei reconvenţionale, în aplicarea art. 246 C. proc. civ., absenţa neputând echivala cu o opoziţie la actul de renunţare la judecată,
În raport de soluţia dată acţiunii principale, obligarea reclamantei ia plata sumei de 12.200 lei cheltuieli de judecată în favoarea R.N.P. R.D.S. Rîmnicu Vîlcea este una conformă dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., suma reprezentând onorariile dovedite cu chitanţă, ale apărătorilor angajaţi de pârâtă în cauză (fila 175 dosar tribunal), iar nu taxa de timbru aferentă cererii reconvenţionale, aşa cum greşit susţine apelanta.
Instanţa de apel a mai reţinut că sunt nefondate şi criticile referitoare la soluţia dată cererii reconvenţionale formulată de pârâtul Oraşul Ocnele Mari, prin primar. Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, situaţia judiciară a celor trei terenuri ce fac obiectul cererii reconvenţionale a fost anterior clarificată prin hotărârile judecătoreşti prin care au fost anulate certificatele de atestare a dreptului de proprietate din 06 iunie 2002, nulitatea acestor certificate atrăgând nulitatea actelor juridice subsecvente.
De asemenea, s-a reţinut că prin Decizia nr. 2841 din 31 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a statuat că inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al Oraşului Ocnele Mari, a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.
Bunurile din domeniul public, fiind inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, ele nu pot face obiectul tranzacţionării de către terţi, actele încheiate în astfel de condiţii fiind lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor ari 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, în vigoare la data încheierii tranzacţiilor,
S-a mai reţinui că în ce priveşte cauza ilicită, dedusă din intenţia de fraudare a dreptului de proprietate publică, este dovedită prin hotărârile penale, prin care vinovăţia inculpaţilor M.N. şi C.M., ce au reprezentat SC A. SA, a fost stabilită, sub aspectul activităţilor de înstrăinare în interes propriu a imobilelor în litigiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta. Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel, se arată că prin cererea de apel a fost dezvoltat şi motivul eu privire la greşita obligare a reclamantei la plata sumei de 12.200 lei cheltuieli de judecată, în condiţiile în care instanţa de fond a luat act de renunţarea la judecată a cererii reconvenţionale a pârâtei reclamantă reconvenţional R.N.P. R. prin D.S. Vâlcea, în condiţiile în care faţă de pârâta reclamantă reconvenţional R.N.P. R.D.S. Vâlcea, nu a căzut în pretenţii şi nici nu se poate reţine vreo culpă procesuală raportat la cererea reconvenţională.
S-a mai învederat că instanţa de apel nu a ţinut cont de actele depuse la dosar, în sensul că Tribunalul Constanţa a respins toate cererile depuse de lichidatorul SC B. SA, ca tardiv introduse.
S-a mai susţinut că SC G. SA se află în lichidare judiciară (faliment) şi, conform Legii nr. 85/2006 este scutită de taxa de timbru pentru acţiunile introduse, chiar dacă acţiunea a fost introdusă la momentul când nu se afla nici în faliment şi nici în stare de insoîvenţă.
Ca atare, faţă de situaţia specială în care se află, respectiv de lichidare judiciară, societatea SC G. SA nu avea de unde să plătească taxa de timbru, chiar dacă a fost înştiinţată de instanţa de fond, neavând lichidităţi.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În ce priveşte susţinerea recurentei legată de critica legată de faptul că ar ti fost scutită de plata taxei de timbru în condiţiile în care se află în lichidare judiciară, sunt de reţinut următoarele:
Este real că potrivit dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006, „toate acţiunile introduse de lichidator, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de plata taxei de timbru, numai că acţiunea a tost introdusă anterior deschiderii procedurii insolvenţei, iar textul de lege, sus evocat face referire strictă la persoana titularului acţiunii şi domeniul de aplicare al normei, respectiv acţiunile ce privesc chiar procedura insolvenţei sau recuperarea creanţelor debitoarei.
Cum, acţiunea nu a fost formulată de către administratorul judiciar sau lichidator şi nici măcar însuşită de către aceştia, dispoziţiile sus evocate nu-şi găsesc aplicabilitate,
Or, faţă de obiectul şi natura acţiunii, în mod legal şi corect instanţa a pus în vedere reclamantei timbrarea acţiunii, motiv pentru care soluţia de anulare ca netimbrată a acţiunii dispusă în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997, este legală.
În ce priveşte susţinerea recurentei legată de greşita aplicare a dispoziţiilor art. 276 C. proc. civ., sunt de reţinut următoarele:
Este real că potrivit art. 246 C. proc. civ. reclamantul poate sa renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă. Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli de judecată.
Întrucât prin promovarea unei acţiuni reconvenţionale, pârâtul dobândeşte poziţia procesuală de reclamant în privinţa pretenţiilor proprii formulate împotriva reclamantului, rezultă că şi pârâtul poate renunţa la judecata cererii reconvenţionale în aceleaşi condiţii ca şi reclamantul, efectele renunţării fiind identice.
Astfel, în aplicarea dispoziţiilor art. 274-276 C. proc. civ., instanţa trebuie sa aibă în vedere şi dispoziţiile legale sus evocate
Or, este de reţinut că instanţa nu a analizat din perspectiva dispoziţiilor legale sus evocate, moîivul de apel ce viza greşita aplicare a dispoziţiilor art. 276 C. proc. civ., în condiţiile în care s-a arătat doar că în raport de soluţia dată acţiunii principale, obligarea reclamantei ia plata sumei de 12,200 lei cheltuieli de judecată în favoarea R.N.P. R.D.S. Rîmnicu Vîlcea este una conformă dispoziţiilor art, 274 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 276 C. proc. civ. prevăd ipoteza„când pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai în parte instanţa va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor”.
Prin urmare poziţia juridică de parte câştigătoare într-un litigiu este dată de raportul dintre conţinutul obiectului acţiunii şi rezultatul obţinut prin hotărârea de soluţionare a litigiului.
Or, din perspectiva celor expuse, raportat la soluţia dată în fond, este de reţinut că instanţa de apel nu a analizat motivul de apel ce viza greşita aplicare a dispoziţiilor art. 276 C. proc. civ., motiv pentru care fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a se admite recursul reclamantei, a se casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul SC G. SA, prin lichidator judiciar S. Sprl, împotriva Deciziei nr. 51 din 19 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Casează decizia şi trimite cauza, spre rejudecare, Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 198/2015. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 261/2015. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
