ICCJ. Decizia nr. 180/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 180/2015
Dosar nr. 5393/280/2013/al
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2015
Asupra cererii de completare a dispozitivului de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la dala de 10 decembrie 2014, petenţii (recurenţi-intimaţi) R.F., R.L.C. şi C.C. au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., completarea dispozitivului Deciziei nr. 3217 din 19 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 5393/280/2013, în sensul obligării intimaţilor B.V., V.G. şi V.C. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei.
Petenţii au arătat că, prin cererea de recurs au solicitat cheltuieli de judecată, ataşând chitanţa de plată a onorariului de avocat.
La termenul când au avut loc dezbaterile asupra recursului, avocatul care le-a asigurat asistenţa juridică a solicitat admiterea recursului şi obligarea intimaţilor la cheltuieli de judecată însă, prin dispozitivul deciziei prin care au obţinut câştig de cauză, instanţa a omis să se pronunţe cu privire la această cerere.
Înalta Curte va admite cererea formulată de petenţi (recurenţi-intimaţi), de completare a deciziei, în sensul obligării intimaţilor-revizuienţi la cheltuieli de judecată, pentru considerentele care succed,
Potrivit art. 2812 C. proc. civ., „dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor dale în fond după casare cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".
Omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire îa acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat, sens în care aceasta se poate pronunţa, prin hotărâre separată, asupra cererii de completare.
Art. 274 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia „partea care cade în pretenţii va ti obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii care a câştigat în raportul juridic dedus judecăţii.
Acest drept este recunoscut părţii şi atunci când a solicitat cheltuieli de judecată, dar instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.
În speţă, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs formulată de recurenţii-intimaţi, prin avocat G.M., au solicitat cheltuieli de judecată, ataşând chitanţa de plată a onorariului de avocat în sumă de 1.000 lei (fila 7 dosar recurs),
La termenul din 19 noiembrie 2014, când au avut loc dezbaterile în fond asupra recursului, avocatul recurenţilor-intimaţi a reiterat solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, astfel cum s-a consemnat în practicaua Deciziei nr. 3217 din 19 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 5393/280/2013, al cărei dispozitiv se solicită a fi completat.
Prin această decizie, Înalta Curte a admis recursul declarat de intimaţii R.F., R.L.C. şi C.C. împotriva Deciziei nr. 46 din 10 aprilie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, şi a modificat decizia recurată în sensul că a respins cererea de revizuire formulată de B.V., V.G. şi V.C. împotriva sentinţei civile nr. 7492 din 9 august 2011 pronunţată de Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. 10306/280/2010, ca inadmisibilă.
Având în vedere soluţia pronunţată precum şi faptul că recurenţii-mtimaţi au cerat acordarea cheltuielilor de judecată, justificate cu chitanţa depusă la dosar, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că intimaţii-revizuienţi sunt în culpă procesuală, va admite cererea formulată de R.F., R.L.C. şi C.C. şi va dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 3217 din 19 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 5393/280/2013 în sensul obligării intimaţilor-revizuienţi la plata către recurenţii-intimaţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei din 06 iunie 2014 depusă la dosarul de recurs (fila 7).
Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea intimatului-revizuient V.G. de reducere a cheltuielilor de judecată, întrucât, în raport de criteriile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ., constată că textul de lege menţionat nu este aplicabil în speţă, onorariul de avocat de 1.000 lei neputând fi considerat nejustificat de mare în raport de complexitatea pricinii şi de munca îndeplinită de avocat, în condiţiile în care cererea de recurs a fost redactată de avocat G.M., având sediul în Piteşti, aceasta reprezentându-i pe recurenţi în Bucureşti, în faţa Înaltei Curţi şi susţinând recursul la termenul fixat pentru soluţionarea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea formulată de R.F., R.L.C. şi C.C.
Dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 3217 din 19 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 5393/280/2013, în sensul că;
Obligă pe intimaţii B.V., V.G. şi V.C. la plata cheituieiilor de judecată în cuantum de 1.000 lei către recurenţii R.F., R.L.C. şi C.C.
Respinge cererea formulată de V.G. de reducere a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 179/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 198/2015. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
