ICCJ. Decizia nr. 2310/2015. Civil. Uzucapiune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2310/2015
Dosar nr. 27808/3/2009*
Şedinţa publică din 22 octombrie 2015
Asupra cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26 iunie 2009, pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta Parohia Biserica "S.G.N." a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, solicitând instanţei să constate că a dobândit, prin prescripţia achizitivă de lungă durată (uzucapiune), dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 9.471 m.p, precum şi să constate că a dobândit, prin accesiune, dreptul de proprietate asupra imobilelor construite, biserica lăcaş de cult şi casa parohială, compusă din parter şi etaj, având în total 5 camere şi dependinţe, casa parohială fiind situată în Bucureşti, str. C., sectorul 3, iar Biserica în Bucureşti. B-dul I., sectorul 3.
Prin Sentinţa civilă nr. 1849 din 27 octombrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta Parohia Biserica "S.G.N.", având în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada exercitării unei posesii continue, netulburate publice şi sub nume de proprietar asupra imobilului în litigiu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 165 A din 8 mai 2013 a admis apelul reclamantei, a schimbat sentinţa apelată în sensul că a admis în parte acţiunea şi a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei şi terenului în suprafaţă de 191 mp, prin uzucapiune de lungă durată.
Prin Decizia nr. 1668 din 29 mai 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, împotriva Deciziei civile nr. 165 A din 8 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis recursul declarat de reclamanta Parohia S.G.N. împotriva aceleiaşi decizii, a casat decizia civilă recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu îndrumarea ca instanţa de apel să clarifice situaţia imobilului în cauză, care urmează a fi identificat şi, de asemenea, să verifice calităţile şi durata posesiei, cât şi întinderea bunului asupra căruia s-a exercitat prescripţia achizitivă, urmând să se coroboreze materialul probator administrat şi să se suplimenteze probele existente.
Prin Decizia civilă nr. 203 A din 9 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă Parohia "S.G.N.", a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul admiterii acţiunii şi constatării faptului că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată asupra terenului în suprafaţă de 9569 mp situat în Bucureşti, str. C., sector 3, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expertul E.C.M., precum şi prin accesiune asupra construcţiilor de pe teren, şi anume: Biserica "S.G.N." cu o suprafaţă construită de 564 mp şi casa parohială cu S+P+E cu suprafaţa utilă de 207,60 mp, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul N.H.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că, din ansamblul probatoriilor administrate, anume proba cu înscrisuri, testimonială şi expertize, a reieşit faptul că posesia a fost exercitată de către reclamantă asupra întregii suprafeţe menţionată în litigiul de faţă, iar reclamanta a dovedit exercitarea posesiei sale pentru o perioadă de peste 30 de ani, manifestându-se exterior ca un adevărat proprietar, posesia sa fiind una veritabilă, neviciată, asupra bunului identificat prin raportul de expertiză în specialitatea topografie, efectuată în apel de către expertul tehnic judiciar.
Prin recursul declarat la data de 27 mai 2015, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În sinteză, pârâtul a invocat faptul că, aşa cum rezultă din situaţia juridică, biserica şi terenul pe care aceasta este construită reprezintă un monument de interes public ce aparţine domeniului public al Municipiului Bucureşti, astfel încât imobilul nu se poate uzucapa, fiind inalienabil, imprescriptibil, insesizabil.
Totodată, reclamanta nu a făcut dovada unei posesii utile, fiind doar detentor precar pentru suprafaţa de 161 mp, nicidecum pentru 9569 mp, nefăcându-se dovada invertirii precarităţii.
Curtea, faţă de dispoziţiile art. 137(1) C. proc. civ, urmează a se va pronunţa, cu prioritate, asupra excepţiei de procedură a nulităţii recursului, întemeiată pe art. 133 C. proc. civ., excepţie ce urmează a fi admisă, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 302 ind. (î) alin. (I) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, semnătura.
În acelaşi timp, dispoziţiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile în raport de art. 316 C. proc. civ., coroborat cu art. 298 C. proc. civ., sancţionează cu nulitatea cererea de chemare în judecată care nu cuprinde, printre alte elemente, semnătura reclamantului.
Alin. (2) al textului legal citat prevede că lipsa semnăturii se poate împlini în tot cursul judecăţii.
În speţă, cererea de recurs formulată de recurentul-pârât, nu a fost semnată, deşi aceasta a fost citat, la data de 7 septembrie 2015, pentru termenul din 22 octombrie 2015, cu menţiunea de a semna cererea, sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 133 alin. (1) C. proc. civ.
Întrucât aceasta nu a îndeplinit exigenţa impusă de instanţă, Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 316 C. proc. civ. şi art. 298 C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii, invocată de intimata-reclamantă şi va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant.
Faţă de această împrejurare, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei invocate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., celelalte excepţii invocate, precum şi motivele invocate prin cererea de recurs nu vor mai fi analizate, excepţia analizată fiind o excepţie de procedură absolută, dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza celorlalte excepţii, precum şi a fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva Deciziei civile nr. 203A din 09 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2346/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2311/2015. Civil → |
|---|
