ICCJ. Decizia nr. 2362/2015. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2362/2015
Dosar nr. 3646/2/2013
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2015
Asupra cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 mai 2013, petentul B.A. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1168 din 18 aprilie 2013, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, solicitând anularea acesteia.
În motivare, revizuientul a arătat că prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 4 Bucureşti sub numărul 20036 la data de 09 decembrie 2009, a chemat în judecată pe debitorul Ministerul Finanţelor Publice şi pe terţul poprit Activitatea de Trezorerie şi contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună validarea popririi înfiinţate în Dosarul de executare nr. 442/2008 al B.E.J. - "R.I.C." asupra conturilor debitorului Ministerul Finanţelor Publice, deschise la terţul poprit Activitatea de Trezorerie şi contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti, până la concurenţa sumei de 64.565 lei, plus cheltuieli de executare.
În motivare, a arătat că prin încheierea din data de 12 octombrie 2009 pronunţată de Judecătoria sector 4 Bucureşti în Dosarul nr. 11511/4/2009, s-a încuviinţat cererea de executare silită a debitorului Ministerul Finanţelor Publice, de către B.E.J. - "R.I.C.", în Dosarul nr. 442/2008, pentru suma de 64.565 lei, din care 59.133 lei debit restant, iar 5.432 lei actualizare cu indicele de inflaţie la data de 30 noiembrie 2008, plus cheltuieli de executare, în mâinile terţului poprit Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica a Municipiului Bucureşti.
A mai arătat că la data de 20 noiembrie 2009, B.E.J. - „R.I.C." a dispus înfiinţarea popririi la terţul poprit Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti, înştiinţând despre această măsură şi pe debitorul Ministerul Finanţelor Publice, însă terţul poprit nu şi-a respectat obligaţia de a consemna suma de 64.565 lei în termenul instituit de art. 456 alin. (1) C. proc. civ., ci a liberat-o debitorului. în drept, a invocat prevederile art. 460 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 3061 din 15 aprilie 2010 în Dosar nr. 20036/4/2009 Judecătoria sector 4 Bucureşti a admis cererea de validare a popririi, în contradictoriu cu debitorul Ministerul Finanţelor Publice şi cu terţul poprit Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publica a Municipiului Bucureşti, a validat poprirea înfiinţată prin adresa emisa de B.E.J. "R.I.C." la data de 16 noiembrie 2009 în Dosarul de executare nr. 442/2008 asupra terţului poprit Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publica a Municipiului Bucureşti, până la concurenţa sumei de 70.515 lei; a obligat terţul poprit să plătească direct creditorului suma de 70.515 lei. Sentinţa civila nr. 3061 din 15 aprilie 2010 pronunţată astfel de Judecătoria sector 4 Bucureşti în Dosar nr. 20036/4/2009 a rămas definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursurilor de către Tribunalul Bucureşti prin Decizia civila nr. 793/ R din 22 martie 2011 în Dosar nr. 20036/4/2009.
Revizuientul a arătat că faţă de această hotărâre definitivă şi irevocabilă, aceeaşi instanţă a Tribunalului Bucureşti a pronunţat o hotărâre potrivnică constând în decizia civilă nr. 1168 din 18 aprilie 2013 în Dosar nr. 20033/4/2009, având următorul conţinut: „Admite recursul. Modifică în parte sentinţa recurată, în sensul că: Admite contestaţia la executare, astfel cum a fost precizată. Anulează actele de executare în Dosarul de executare nr. 442/2008 al B.E.J. - R.I.C., în privinţa debitorului. Dispune întoarcerea executării silite în privinţa sumei de 70.515 lei. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate. Respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publica azi,18 aprilie 2013".
Revizuientul a arătat că cele două hotărâri definitive potrivnice pronunţate de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 20036/4/2009, şi respectiv în Dosarul nr. 20033/4/2009, sunt date între aceleaşi părţi, au acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, existând o similitudine juridică între cele două procese.
Astfel, la ambele procese a participat atât revizuientul, cât şi Ministerul Finanţelor Publice şi Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti. în Dosarul nr. 20036/4/2009, revizuientul a avut calitatea de creditor, Ministerul Finanţelor Publice a avut calitatea de debitor şi Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti a avut calitatea de terţ-poprit, iar în Dosarul nr. 20033/4/2009 a avut calitatea de intimat, Ministerul Finanţelor Publice a avut calitatea de contestator şi Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti a avut calitatea tot de terţ-poprit, nu impietează asupra identităţii de părţi din cele două procese.
În ce priveşte obiectul, revizuientul a arătat că în ambele procese obiectul l-a constituit poprirea în sumă de 70.515 lei instituită de B.E.J. - R.I.C.. în Dosarul nr. 20036/4/2009 s-a soluţionat definitiv şi irevocabil validarea acestei popriri, pentru ca ulterior în Dosarul nr. 20033/4/2009 acelaşi Tribunal Bucureşti să desfiinţeze tot printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă aceeaşi poprire în sumă de 70.515 lei. Dacă instanţa de revizuire ar considera ca fiind obiecte diferite în cele două procese, urmând ca revizuientul să fie executat de către Ministerul Finanţelor Publice prin întoarcerea executării, acest lucru l-ar îndreptăţi să pună în executare sentinţa definitivă şi irevocabilă nr. 3061 din 15 aprilie 2010 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti în Dosar nr. 20036/4/2009 împotriva terţului poprit Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publica a Municipiului Bucureşti, lucru ce ar conduce la executări simultane, ceea ce nu este rezonabil, singura ieşire fiind anularea ultimei hotărâri.
Cauza proceselor a fost ducerea la îndeplinire a titlurilor executorii, constând în sentinţa civilă nr. 76 din 14 februarie 2007 pronunţata de Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, în Dosarul nr. 7057/104/2006, astfel cum a fost modificată în recurs prin decizia civila nr. 2802 din 07 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în acelaşi dosar şi astfel cum această decizie a fost lămurită prin încheierea din data de 28 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 7057/104/2006, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul B.A. şi au fost obligaţi pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, Garda Financiară - Comisariatul General şi Garda Financiară - Comisariatul Regional Dolj la plata către acesta a drepturilor echivalente cu diferenţele de salariu rezultate din drepturile cuvenite pentru funcţia deţinută anterior şi cele încasate pentru funcţia în care a fost trecut, potrivit sentinţei civile nr. 291 din 23 iunie 2006 a Tribunalului Olt, rămasă irevocabilă, inclusiv drepturile indexate de care ar fi beneficiat, câte trei stimulente lunare conform Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 91/2003 (prin stimulente lunare înţelegându-se stimulentele lunare egale cu trei salarii de baza lunare brute, conform pct. 9 din Normele Metodologice de aplicare a H.G. nr. 1538/2003), pentru perioada 01 ianuarie 2004-31 octombrie 2006, precum şi a sumei de 30.000 lei, reprezentând daune morale.
În concluzie, principiul puterii lucrului judecat în privinţa acestei popriri trebuie să împiedice contrazicerile dintre cele doua hotărâri judecătoreşti, în sensul ca drepturile recunoscute revizuientului în prima hotărâre să nu fie contrazise şi infirmate prin hotărârea posterioară din cel de-al doilea proces, deoarece altfel nu s-ar realiza administrarea uniformă a justiţiei.
Revizuientul a precizat că în cadrul celui de-al doilea proces din Dosarul nr. 20033/4/2009 nu a invocat excepţia puterii lucrului judecat în Dosarul nr. 20036/4/2009. La data de 10 mai 2010 la instanţa de fond a judecării Dosarului nr. 20033/4/2009 a arătat că o instanţa investita cu judecarea unei contestaţii la executare nu poate emite judecaţi cu privire la fondul titlurilor, puterea lucrului judecat din titlurile executorii constând în Sentinţa civila nr. 76 din 14 februarie 2007 şi decizia nr. 2802/07 iunie 2007, prin care Ministerul Finanţelor Publice a fost obligat să îi plătească ca despăgubiri suma de 152.158 lei, sumă achitată în întregime şi totuşi contestată parte din ea, adică 59.133 lei. De altfel la data de 10 mai 2010 revizuientul nu putea invoca puterea unui lucru judecat în Dosarul nr. 20036/4/2009, soluţionat la data de 22 martie 2011.
În drept, cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
La data de 12 septembrie 2013, revizuientul a depus la dosar cerere precizatoare, susţinând că Decizia civilă nr. 1168 din 18 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a cărei revizuire se solicită, este potrivnică şi Deciziei civile nr. 345 din 11 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 1240/302/2009, având ca obiect contestaţia la executare formulată de Ministerul Finanţelor Publice împotriva somaţiei de plată a B.E.J. - R.I.C. pentru suma de 64.565 lei din care 49.133 lei debit şi 5.432 lei reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie, la care se adaugă 5.950 lei de executare, în total suma de 70.515 lei. Prin această din urmă decizie, Tribunalul Bucureşti a admis recursul formulat de recurentul Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 2508 din 20 martie 2009 dată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în Dosarul nr. 1240/302/2009, în contradictoriu cu intimatul B.A.. Tribunalul a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Revizuientul a susţinut că din considerentele acestei decizii rezultă că Tribunalul Bucureşti a dezlegat irevocabil problema de drept privind natura despăgubirilor, ca fiind diferenţe salariale şi a considerat că este necesar ca pe calea unei expertize să se stabilească corect cuantumul debitului pretins, în sensul determinării sumelor ce reprezintă reţineri din veniturile angajatului cu titlu de contribuţii ale angajatorului la asigurările sociale. Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Cauza se rejudecă de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în Dosarul nr. 906/302/2011 având termen la 31 octombrie 2013, ori neanularea deciziei supuse revizuirii ar împiedica judecătorul fondului în rejudecare să respecte hotărârea instanţei de recurs, care este obligatorie, judecătorul aflându-se în faţa a două hotărâri contradictorii.
Revizuientul a precizat, de asemenea, că Decizia civilă nr. 345 din 11 februarie 2010 nu a anulat actele de executare din dosarul de executare al B.E.J. - R.I.C. în privinţa debitorului şi din acest punct de vedere consideră că decizia supusă revizuirii este contradictorie cu cea anterioară ei.
Faţă de cele precizate mai sus şi cele din cererea introductivă, revizuientul a solicitat anularea Deciziei civile nr. 1168 din 18 aprilie 2013 ca fiind potrivnică atât sentinţei civile nr. 3061 din 15 aprilie 2010, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 793/ R din 22 martie 2011, cât şi Deciziei civile nr. 345 din 11 februarie 2010.
Prin Decizia civilă nr. 2061 din 12 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 1168 din 18 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de revizuientul B.A. în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Finanţelor Publice şi Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti.
În ce priveşte solicitarea de anulare a deciziei nr. 1168 din 18 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti întrucât este potrivnică sentinţei civile nr. 3061 din 15 aprilie 2010 pronunţată de Judecătoria sector 4 rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului potrivit deciziei nr. 793 din 22 martie 2011, în Dosarul nr. 20036/4/2009, de către Tribunalul Bucureşti, curtea de apel a apreciat că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea ce a fost înregistrată sub nr. 20036/4/2009 pe rolul Judecătoriei sector 4 Bucureşti, ce s-a soluţionat definitiv şi irevocabil prin Decizia nr. 793 din 22 martie 2011, în Dosarul nr. 20036/4/2009, de către Tribunalul Bucureşti, creditorul B.A. a chemat în judecată pe debitorul Ministerul Finanţelor Publice şi pe terţul poprit Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună validarea popririi înfiinţată în Dosarul de executare nr. 442/2008 al BEJ - R.I.C. asupra conturilor debitorului Ministerul Finanţelor Publice, deschise la terţul poprit până la concurenţa sumei de 64.565 RON, plus cheltuieli de executare.
În schimb, prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, la data de 09 decembrie 2009, sub nr. 20033/4/2009, ce s-a soluţionat irevocabil prin decizia ce se solicită a se anula, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimatul B.A. şi cu terţul poprit Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti, a formulat contestaţie împotriva înfiinţării popririi ca urmare a măsurii luate de BEJ - R.I.C., la cererea creditorului B.A., în baza titlurilor executorii reprezentate de Sentinţa civilă nr. 76 din 14 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 7057/104/2006, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 2802 din 07 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 7057/104/2006, învestită cu formulă executorie, şi a încheierii de încuviinţare a executării, pronunţate la data de 12 octombrie 2009, de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în Dosarul nr. 11511/4/2009, pentru recuperarea sumei de 64.565 RON, care se va actualiza cu indicele inflaţiei la data plăţii, la care se vor adăuga cheltuielile de executare în valoare de 5.950 RON, conform procesului-verbal întocmit de către BEJ - R.I.C. în Dosarul nr. 442/2008.
În privinţa părţilor, curtea de apel a reţinut că cele două hotărâri supuse analizei incidenţei motivului de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. vizează aceleaşi părţi: Ministerul Finanţelor Publice, B.A. şi Activitatea de trezorerie şi contabilitate publică a Municipiului Bucureşti, neavând importanţă calitatea pe care o ocupă acestea în litigiul ce se leagă între acestea.
Însă, în privinţa obiectului şi a cauzei, curtea de apel a constatat că acestea nu sunt aceleaşi. Astfel, în Dosarul nr. 20036/4/2009, obiectul este reprezentat de solicitarea creditorului de validare a popririi, în timp ce în Dosarul nr. 20033/4/2009, obiectul cererii este reprezentat de contestaţie la executare împotriva înfiinţării popririi.
Astfel, în raport de cele anterior reţinute, cerinţa identităţii de obiect, în mod evident nu poate fi apreciată ca fiind îndeplinită, prin hotărârile în raport de care se susţine contradictorialitatea, instanţele pronunţându-se unor acţiuni cu un obiect diferit, drepturile deduse judecaţii fiind diferite.
Cât priveşte cea de-a treia condiţie şi anume identitatea de cauză juridică, instanţa a avut în vedere în examinarea îndeplinirii acestei cerinţe, faptul că prin cauza cererii de chemare în judecată se înţelege instituţia, categoria juridică sau principiul de drept substanţial pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţia dedusă judecăţii. Cauza cererii de chemare în judecată este reprezentată de situaţia de fapt calificată juridic, având deopotrivă relevanţă atât împrejurările de fapt ale cauzei cât şi dispoziţiile legale sau principiile juridice aplicabile speţei.
Evaluând temeiul juridic al celor două acţiuni, din această perspectivă, curtea de apel a constatat că din perspectiva fundamentului celor două cereri de chemare în judecată, prima acţiune având ca obiect validare poprire, temeiul juridic pe care creditorul şi-a întemeiat cererea este 460 C. proc. civ., fiind reprezentat de invocarea de către creditor a unei creanţe certe, lichide şi exigibile împotriva debitorului şi neexecutarea culpabilă a obligaţiei terţului poprit, în timp ce cea de-a doua acţiune, a vizat o contestaţie la executare, temeiul juridic al acesteia fiind art. 399 şi următoarele C. proc. civ., aşadar, invocarea unor cauze de natură a temporiza respectiv paraliza executarea sumei pretinse de creditor.
Aşa fiind, deşi între cele două pricini există identitate de părţi, nu există identitate de obiect şi nici de cauză, astfel încât nu este îndeplinită cerinţa cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 1201 C. civ.
Aşadar, chiar dacă părţile din cele două pricini sunt aceleaşi, existând identitate, câtă vreme celelalte cerinţe impuse de art. 1201 C. civ., nu sunt îndeplinite, faţă de considerentele anterior prezentate, nu se poate reţine că cererea de revizuire formulată îndeplineşte cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În ce priveşte solicitarea de anulare a Deciziei nr. 1168 din 18 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti întrucât este potrivnică Deciziei civile nr. 345 din 11 februarie 2010 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, în Dosarul nr. 1240/302/2009, curtea de apel a apreciat că nici aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:
Dacă în privinţa părţilor, obiectului şi cauzei, instanţa a constatat că cele două decizii vizează o identitate în privinţa acestora, curtea de apel a constatat că prin soluţia ce s-a dat prin Decizia nr. 345 din 11 februarie 2010 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti nu se poate vorbi de o încălcare a autorităţii de lucru judecat, prin pronunţarea celei de-a doua decizii neputându-se vorbi de o imposibilitate de executare simultană a acestora, întrucât fiecare dintre părţi s-ar prevala de hotărârea care îi este favorabilă, astfel cum a menţionat şi revizuientul în cererea sa de revizuire atunci când şi-a motivat cererea sa prin trimitere la Decizia nr. 3651/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, curtea de apel a avut în vedere că prin Decizia nr. 345 din 11 februarie 2010, Tribunalul Bucureşti a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, neputându-se pune problema executării vreunei dispoziţii în baza acestei decizii sau a sentinţei care a fost recurată, de vreme ce a fost casată şi trimisă spre rejudecare pricina.
Prin această decizie de casare, tribunalul a dat dezlegare unei probleme de drept ce s-a desprins cu necesitate din formularea recursului, apreciind că se impune ca pe calea unei expertize să se stabilească corect cuantumul debitului pretins, în sensul determinării sumelor ce reprezintă reţineri din venitul angajatului cu titlu de contribuţii ale angajatorului la asigurările sociale, fără a se statua în fapt asupra sumelor efectiv datorate cu acest titlu.
Aşadar, în privinţa celor două pricini nu se poate vorbi de o încălcare a principiului autorităţii de lucru judecat - condiţie ce se cere a fi întrunită pentru a se putea solicita revizuirea celei din urmă hotărâri care ar încălca acest principiu.
Cum în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru a se putea vorbi despre contrarietate de hotărâri este necesar ca ambele hotărâri să fie apte de a produce efecte şi să rezolve cauza pe fond şi cum această ultimă cerinţă nu este îndeplinită în privinţa Deciziei civile nr. 345 din 11 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, nu se poate reţine că cererea de revizuire formulată îndeplineşte cerinţele prevăzute de dispoziţiile cerute de textul de lege mai sus invocat.
În consecinţă, curtea de apel, faţă de consideraţiile de fapt şi de drept expuse, a respins cererea de revizuire astfel cum a fost precizată, în acord cu dispoziţiile art. 326 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul B.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul arată că, în ceea ce priveşte solicitarea de anulare a Deciziei nr. 1168 din 18 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 20033/4/2009, întrucât este potrivnică sentinţei civile nr. 3061 din 15 aprilie 2010 pronunţată de Judecătoria sector 4 Bucureşti în Dosar nr. 20036/4/2009 rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia Tribunalului Bucureşti nr. 793 din 22 martie 2011 în Dosar nr. 20036/4/2009, curtea de apel în mod greşit a constatat că obiectul şi cauza nu sunt aceleaşi.
Consideră că, instanţa de fond a revizuirii nu motivează, contrar dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., constatarea în privinţa obiectului diferit al celor două cereri de chemare în judecată.
Astfel, instanţa nu a analizat faptul că obiectul ambelor procese l-a constituit punerea în executare a popririi înfiinţată în Dosarul de executare nr. 442/2008 al B.E.J. - R.I.C. în baza titlurilor executorii reprezentate de Sentinţa civilă nr. 76 din 14 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 7057/104/2006, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 2802 din 07 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 7057/104/2006, învestită cu formula executorie, şi a încheierii de încuviinţare a executării pronunţată de Judecătoria sector 4 Bucureşti la data de 12 octombrie 2009 în Dosar nr. 11511/4/2009, pentru recuperarea sumei de 64.565 lei, la care se adaugă cheltuieli de executare de 5.950 lei, în total 70.515 lei. în acest sens, prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că executarea silită a debitului de 59.133 lei(devenit prin indexare 64.565 lei) a făcut obiectul aceluiaşi Dosar de executare nr. 442/2008 al B.E.J. - R.I.C., în cauză fiind recuperarea unor sume de bani, executorul judecătoresc recurgând simultan la executarea silită prin instituirea popririi. Daca terţul poprit şi-ar fi respectat obligaţia legală de a consemna suma de 64.565 lei în termen legal, creditorul B.A. nu ar fi fost obligat să solicite instanţei să dispună validarea popririi înfiinţată în Dosarul de executare nr. 442/2008 al B.E.J. - R.I.C.. Aşa ar fi trebuit considerată acţiunea sa de validare a popririi, adică ca un mijloc, ca un instrument de ducere la îndeplinire a unui titlu executoriu şi nu ca o acţiune diferită, cu un obiect diferit, faţă de acţiunea iniţială de înfiinţare a popririi, care de altfel nu a dat niciun rezultat în termenul impus de Codul de procedură civilă.
Faţă de cele expuse, recurentul consideră ca obiectul Dosarului nr. 20033/4/2009, ce priveşte înfiinţarea popririi şi obiectul Dosarului nr. 20036/4/2009, ce priveşte validarea aceleiaşi popriri, sunt identice, acţiunile ambelor dosare vizând ducerea la îndeplinire a titlului executoriu din Dosarul de executare nr. 442/2008 al B.E.J. - R.I.C.. Faptul că din cuprinsul celor două acţiuni rezultă o identitate de obiect, determină corelativ şi identitatea de cauză. Identitatea de cauză trebuie privită strict din împrejurările de fapt ale cauzei, reprezentată de punerea în executare silită a titlului executoriu, iniţial prin obligarea debitorului de a plăti suma datorată şi ulterior, indirect, prin obligarea terţului poprit de a plăti creditorului suma de bani în contul debitorului, iar nu cum a analizat în mod formal cauza prima instanţă prin prisma încadrării celor două acţiuni într-un articol sau altul de lege.
Dacă instanţa de revizuire ar considera ca fiind obiecte diferite în cele două procese, urmând ca recurentul să fie executat de către Ministerul Finanţelor Publice, prin întoarcerea executării, acest lucru l-ar îndreptaţi să pună în executare sentinţa definitivă şi irevocabilă nr. 3061 din 15 aprilie 2010 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti în Dosarul nr. 20036/4/2009 împotriva terţului poprit Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti, lucru ce ar conduce la executări simultane, ceea ce nu este rezonabil, singura ieşire fiind anularea ultimei hotărâri.
În concluzie, recurentul susţine că Dosarele nr. 20033/4/2009 şi nr. 20036/4/2009, au acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, iar părţile fiind aceleaşi este astfel îndeplinită cerinţa cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 1201 C. civ., urmând ca cererea de revizuire formulată să îndeplinească cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Fiind în cauză aceeaşi poprire ca sumă, obiect şi părţi este absurd şi de neacceptat ca o primă instanţă de judecată să hotărască irevocabil validarea acestei popriri şi să oblige terţul poprit să plătească direct suma datorată si, ulterior, a doua instanţă să hotărască tot irevocabil desfiinţarea aceleaşi popriri, anularea actelor de executare şi dispunerea întoarcerii executării silite, pentru care se impune fără niciun dubiu anularea, în revizuire, a celei de-a doua hotărâri judecătoreşti.
În ceea ce priveşte solicitarea de anulare a Deciziei nr. 1168 din 18 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 20033/4/2009, întrucât este potrivnică Deciziei civile nr. 345 din 11 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosar nr. 1240/302/2009, curtea de apel a omis faptul că cea de-a doua decizie a Tribunalului Bucureşti, spre deosebire de prima decizie, anulează irevocabil actele de executare în Dosarul de executare nr. 442/2008 al B.E.J. - R.I.C. şi dispune întoarcerea executării silite în privinţa executării sumei de 70.515 lei. Ori, fiind anulate irevocabil actele de executare efectuate în Dosarul de executare nr. 442/2008 al B.E.J. - R.I.C. este evident că nu se mai poate rejudeca, după casare, Dosarul nr. 906/302/2011 pe rolul Judecătoriei sector 5 Bucureşti, nemaifiind posibilă ducerea la îndeplinire a Deciziei civile nr. 345 din 11 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosar nr. 1240/302/2009.
Cum "executarea sumei pretinsă de creditor este paralizată", după cum constată însăşi instanţa, se ajunge în situaţia ca judecătorul fondului, la rejudecare, să fie pus în imposibilitatea de a respecta hotărârea instanţei de casare care este obligatorie conform dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, susţinerea instanţei de revizuire de la pagina 20 alin. (2) precum că "nu se poate pune problema executării vreunei dispoziţii în baza acestei decizii sau a sentinţei care a fost recurată de vreme ce a fost casată şi trimisă spre rejudecare pricina" este total nefondată, întrucât Decizia nr. 345 din 11 februarie 2010 dispune pentru judecătorii fondului tocmai obligativitatea respectării problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesitaţii administrării expertizei contabile, obligaţie ce nu se poate realiza atâta timp cât Decizia nr. 1168 din 18 aprilie 2013 supusă revizuirii este în vigoare.
De altfel, în urma expertizei contabile efectuate la rejudecare în Dosarul nr. 906/302/2011, va rezulta un cuantum corect al debitului pretins, care diferă substanţial faţă de debitul iniţial. Şi în acest caz s-ar ajunge la executări simultane, contestatorul urmând să execute întreg debitul prin întoarcerea executării, iar recurentul urmând să execute debitul corect stabilit de expertiza contabilă la rejudecare. în aceste condiţii, singura ieşire este de asemenea anularea ultimei hotărâri supuse revizuirii, pentru a permite instanţei de rejudecare de a stabili corect şi a hotărî în privinţa debitului pretins.
Prin urmare, recurentul - revizuent solicită admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii de revizuire şi anularea deciziei Tribunalului Bucureşti nr. 1168 din 18 aprilie 2013 ca fiind contradictorie cu Sentinţa civilă nr. 3061 din 15 aprilie 2010 pronunţată de Judecătoria sector 4 Bucureşti, definitivă şi irevocabilă, şi cu decizia Tribunalului Bucureşti nr. 345 din 11 februarie 2010.
Recurentul - revizuent a depus la dosar precizări prin care a invocat faptul că decizia nr. 1168 din 18 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti este contradictorie şi cu sentinţa civilă nr. 283 din 18 ianuarie 2011 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti pronunţată în Dosar nr. 12889/302/2010 (nr. în rejudecare a Dosarului nr. 1240/302/2009), definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului de către Tribunalul Bucureşti prin Decizia nr. 3474 din 21 decembrie 2011 în acelaşi dosar, în ceea ce priveşte competenţa materială a instanţei de executare de a judeca capetele de cerere privind caracterul divizibil al obligaţiei de plată şi existenţa obligaţiei reţinerii şi virării contribuţiilor datorate de angajator, respective de angajat.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Raţiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au pronunţat hotărâri contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Instanţa de revizuire - învestită cu motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. - nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat şi în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
În speţă, instanţa de revizuire a constatat că nu subzistă motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece nu există identitate de obiect şi cauză juridică, având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 3061 din 15 aprilie 2010 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. 20036/4/2009 (rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 793 din 22 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti) a fost soluţionată o cerere de validare a popririi - art. 460 C. proc. civ. (şi s-a validat poprirea înfiinţată prin adresa emisă de BEJ - R.I.C. la data de 16 noiembrie 2009 în Dosarul de executare nr. 442/2008 şi a obligat terţul poprit Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti să plătească direct creditorului suma de 70.515 lei), în timp ce, prin cea de-a doua decizie nr. 1168 din 18 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti (a cărei anulare se cere) a fost soluţionată contestaţia împotriva înfiinţării popririi (- art. 399 şi urm. C. proc. civ.), au fost anulate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 442/2008 al BEJ - R.I.C., în privinţa debitorului Ministerul Finanţelor Publice şi s-a dispus întoarcerea executării silite în privinţa sumei de 70.515 lei.
Susţinând nelegalitatea soluţiei, recurentul pretinde, de fapt, că fiind vorba de aceeaşi poprire ca sumă, obiect şi părţi ar fi fost nesocotit efectul pozitiv al lucrului deja judecat, în sensul că în primul litigiu s-a hotărât definitiv şi irevocabil validarea acestei popriri, fiind obligat terţul poprit să plătească direct suma datorată, în timp ce în al 2-lea, desfiinţându-se irevocabil aceeaşi poprire, anulându-se actele de executare şi dispunându-se întoarcerea executării silite, s-a nesocotit, contrazis, ceea ce se stabilise anterior în privinţa ducerii la îndeplinire a aceluiaşi titlu executoriu, în acelaşi dosar execuţional.
Critica nu poate fi primită, întrucât este vorba de două proceduri specifice executării silite, reglementate prin art. 480 şi art. 399 şi urm. C. proc. civ., ce constituie proceduri legale distincte, care nu încalcă puterea de lucru judecat, aşa cum susţine recurentul.
Aceasta, în condiţiile în care, pronunţând decizia nr. 1168/ R din 18 aprilie 2013 şi admiţând contestaţia la executare, în sensul anulării actelor de executare efectuate în Dosarul de executare nr. 442/2008 al BEJ - R.I.C., în privinţa debitorului şi hotărându-se întoarcerea executării silite în privinţa sumei de 70.515 lei, Tribunalul Bucureşti a avut în vedere faptul că debitorul Ministerul Finanţelor Publice a achitat de bunăvoie suma de 30.000, reprezentând daune morale prin O.P. nr. 80 din 08 aprilie 2008 şi suma de 63.025 lei reprezentând drepturile salariale în cuantum de 122.158 lei, din care s-au reţinut impozitul şi contribuţiile la asigurări sociale în cuantum de 59.133 lei, prin O.P. nr. 158 din 16 iunie 2008.
În acelaşi timp, instanţa a reţinut că prin încheierea pronunţată la data de 12 octombrie 2009 de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti s-a încuviinţat executarea silită a debitorului Ministerul Finanţelor Publice, în Dosarul de executare nr. 442/2008 al BEJ - R.I.C., pentru suma de 64.565 lei, din care 59.133 lei debit restant, la care se adaugă suma de 5.432 lei, actualizare cu indicele de inflaţie, plus cheltuieli de executare.
În cadrul executării silite, terţul poprit a virat cu O.P. nr. 6479 din 5 martie 2010 suma de 70.515 lei, în Dosarul de executare nr. 442/2008, în prezent debitul fiind achitat în întregime, astfel încât curtea de apel a apreciat cu justeţe că declanşarea ulterioară a executării silite pentru această sumă, la care se adaugă actualizarea cu indicele de inflaţie şi cheltuieli de executare, nu are bază legală.
În aceste condiţii, nu se poate susţine că în judecata celei de-a doua cauze (finalizată prin decizia nr. 1168/ R din 18 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti) s-ar fi ignorat autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare, respectiv a sentinţei civile nr. 3061 din 15 aprilie 2010 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. 20036/4/2009.
Recurentul susţine faptul că, urmare a validării popririi, terţul poprit Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti a fost obligat la plata sumei de 70.515 lei către creditor, iar în contradictoriu cu această hotărâre, prin admiterea contestaţiei la executare au fost anulate actele de executare numai în privinţa debitorului Ministerul Finanţelor Publice şi s-a dispus întoarcerea executării silite în privinţa sumei de 70.515 lei.
Aceste susţineri nu pot fi cenzurate în cadrul cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. (7) C. proc. civ., deoarece exced cadrului procesual generat de formularea unei astfel de cereri, neputând fi examinate de Înalta Curte în cadrul prezentului recurs.
De asemenea, în mod corect şi cu respectarea dispoziţiilor legale, instanţa a apreciat ca fiind nefondată cererea de revizuire a deciziei nr. 1168/ R din 18 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti prin raportare la decizia civilă nr. 345 din 11 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 1240/302/2009, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nefiind întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Curtea de apel a motivat judicios faptul că decizia civilă nr. 345 din 11 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti este o decizie de casare care nu produce efecte şi nu rezolvă cauza pe fond, nefiind îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neputându-se pune problema executării vreunei dispoziţii în baza acestei decizii sau a sentinţei care a fost recurata, de vreme ce a fost casată şi trimisă spre rejudecare pricina.
Prin această decizie de casare s-a apreciat că se impune ca pe baza unei expertize să se stabilească corect cuantumul debitului pretins, în sensul determinării sumelor ce reprezintă reţineri din venitul angajatului cu titlu de contribuţii ale angajatorului la asigurările sociale, fără a se statua în fapt asupra sumelor efectiv datorate cu acest titlu.
Prin urmare, în mod corect s-a constatat că în privinţa celor două pricini nu se poate vorbi de o încălcare a autorităţii de lucru judecat, prin pronunţarea celei de-a doua decizii neputându-se vorbi de o imposibilitate de executare simultană a acestora, întrucât fiecare dintre părţi s-ar prevala de hotărârea care îi este favorabilă.
În ceea ce priveşte motivele ce ţin de fondul litigiului ce face obiectul Dosarului nr. 1240/302/2009 al Tribunalului Bucureşti, soluţiile pronunţate în acest dosar în rejudecare după casare şi pretinsa contradictorialitate a Deciziei nr. 1168/ R din 18 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti cu sentinţa nr. 283 din 18 ianuarie 2011 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti invocate de recurentul revizuent în precizările depuse la dosar, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi examinate în această fază procesuală, controlul de legalitate fiind limitat la condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire astfel cum a fost formulată şi analizată de curtea de apel.
În aceste condiţii, în mod corect cererea de revizuire a fost respinsă, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate ale acestei căi de atac, din perspectiva art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Critica privind existenţa unei motivări contradictorii în ce priveşte identitatea de obiect a celor două judecăţi întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este invocată formal, nefiind dezvoltate argumente privind modul de judecată al instanţei, raportate la motivul de recurs invocat.
Având în vedere argumentele expuse şi faţă de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent B.A. împotriva Deciziei civile nr. 2061 din 12 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2510/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2487/2015. Civil → |
|---|
