ICCJ. Decizia nr. 2510/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2510/2015
Dosar nr. 6379/95/2014
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2015
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 204 din 11 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, s-au respins excepţiile tardivităţii, lipsei de interes, nulităţii şi inadmisibilităţii cererii de revizuire invocate de intimata SC T.P. SA Târgu - Jiu. S-a admis cererea de revizuire formulată de revizuenta SC B.T.T. SA în contradictoriu cu intimata SC T.P. SA şi a fost schimbată sentinţa civilă nr. 502 din 26 octombrie 2000 pronunţată de Tribunalul Gorj, în sensul ca s-a respins cererea reclamantei SC T.P. SA Târgu-Jiu în contradictoriu cu pârâta SC B.T.T. SA Bucureşti - fostul B.T.T. SA.
În motivare, pe excepţia tardivităţii cererii de revizuire, s-a reţinut că termenul de o lună începe să curgă de la data la care partea a luat la cunoştinţă de hotărârea instanţei penale care a declarat fals înscrisul. Or, partea a luat cunoştinţă de hotărâre la data comunicării ei, respectiv 3 iulie 2014, când i s-a comunicat adresa înregistrată sub nr. 2193, adresă emisă de Judecătoria Sectorul 1 - Biroul de Executări penale. întrucât termenele se calculează conform art. 101 C. proc. civ., iar data de 3 august 2014 a căzut într-o zi de duminică, rezultă că termenul s-a împlinit la sfârşitul zilei de 4 august 2014, zi lucrătoare, cererea de revizuire fiind depusă în termen.
Referitor la excepţia lipsei de interes, s-a dispus respingerea acesteia ca ne fondată, având în vedere că tranzacţia a avut la bază o cauză ilicită, iar revizuenta urmăreşte reîntregirea patrimoniului său afectat prin acte şi fapte ilicite.
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii cererii de revizuire, s-a constatat că lipsa semnăturii a fost complinită în condiţiile art. 133 C. proc. civ., iar excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă, deoarece s-a reţinut că inculpatul a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea infracţiunilor de fals şi uz de fals.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că art. 2 din Decizia Consiliului de Administraţie al SC BTT SA nr. 11 din 4 mai 1999, art. 6 din Decizia Comitetului de Direcţie nr. 14 din 30 iulie 1999, art. 11 din Hotărârea A.G.A. din 5 august 1999 şi contractele de asociere în participaţiune încheiate de SC BTT SA cu diferite societăţi, printre care şi SC T.P. SA, respectiv Contractul de asociere în participaţiune nr. 144 din 18 august 1999, inclusiv anexele şi actele adiţionale aferente au fost anulate prin sentinţa penală nr. 2076/2006 a Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti, inculpatul - angajat al revizuentei - fiind condamnat definitiv pentru infracţiuni de fals şi uz de fals, activitatea sa infracţională extinzându-se şi asupra înscrisurilor care au fost determinante pentru pronunţarea sentinţei a cărei revizuire se cere, aceste acte impunându-se a fi anulate de instanţă tocmai pentru că ele au fost obţinute ca urmare a infracţiunilor comise.
Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 295 din 28 aprilie 2015, a respins ca nefondat apelul declarat de SC T.P. SA.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, referitor la excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire că instanţa de fond în mod corect a respins-o, hotărârea penală fiind comunicată revizuentei la data de 3 iulie 2014, iar ultima zi a termenului de o luna se socoteşte a fi 4 august 2014, termenul de o lună fiind respectat.
În ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei de interes a revizuentei şi nemotivarea acesteia, instanţa de apel a reţinut că în mod corect s-a reţinut interesul revizuentei de reîntregire a patrimoniului, fiind expus raţionamentul logico-juridic ce a condus spre soluţia pronunţată.
Pe fondul cauzei, constatându-se nulitatea absolută a contractelor de asociere în participaţiune de către instanţa penală, s-a apreciat că acestea sunt practic inexistente de la data întocmirii, neputând produce efecte juridice, această situaţie reprezentând un motiv suficient de admisibilitate a cererii de revizuire şi de admitere a acesteia.
Împotriva acestei decizii, SC T.P. SA a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului şi în principal, respingerea cererii de revizuire prin admiterea excepţiilor tardivităţii şi cea a lipsei de interes, iar în subsidiar, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite condiţiile cumulative de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ., iar, pe fond, respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 şi 10 C. proc. civ.
În argumentarea acestora, recurenta a învederat că punctul de plecare al termenului de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ. trebuia stabilit de instanţe prin aplicarea dispoziţiilor imperative privind procedura de judecată în apel ale art. 353 alin. (2) şi (7) C. proc. pen., la care fac trimitere dispoziţiile art. 420 alin. (1) şi (11) C. proc. pen., a dispoziţiilor art. 550 şi 551 C. proc. pen. şi a art. 109 alin. (2) şi (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, situaţie în care termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ. s-a împlinit la data de 27 iulie 2014, anterior datei de 4 august 2014, când a fost depusă la poştă cererea de revizuire, ce atrage admiterea excepţiei de tardivitate şi respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată.
Referitor la excepţia lipsei de interes, a arătat că se impune admiterea acesteia şi respingerea cererii de revizuire ca lipsită de interes, având în vedere că existenţa interesului şi a caracterului legitim a revizuentei a fost acceptată de instanţe cu încălcarea principiilor nemo auditor propriam turpitudinem allegans şi autorităţii de lucru judecat.
Totodată, soluţia de admitere a cererii de revizuire a fost pronunţată prin interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ. şi cele ale art. 12 din Legea nr. 133/1999, întrucât contractul de asociere în participaţiune din 18 august 1999 nu a fost declarat fals ca obiect material al infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen., ci desfiinţat în baza art. 280 alin. (2) C. proc. pen., iar admiterea acţiunii de obligare la încheierea contractului de vânzare - cumpărare s-a întemeiat pe alte înscrisuri concludente în sensul art. 12 din Legea nr. 133/1999, care nu au format obiectul procesului penal.
De asemenea, instanţa de fond şi cea de apel nu s-au pronunţat asupra unor mijloace de apărare şi asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, deoarece îndreptăţeau solicitarea SC T.P. SA formulată la data de 16 octombrie 2000 de obligare a pârâtei SC B.T.T. SA la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate pentru activul complex hotelier Brâncuşi, Agenţia B.T.T. Gorj şi în temeiul art. 12 lit. c) şi d) din Legea nr. 133/1999.
Analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile invocate, Înalta Curte, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2).
Pentru examinarea acestui motiv trebuie reţinut că prin dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., la care face trimitere motivul de nelegalitate mai sus enunţat, se are în vedere reglementarea de drept comun a nulităţilor procedurale cu ipotezele sale, respectiv (1) actele de procedură să fie îndeplinite cu neobservarea formelor legale şi (2) să se fi pricinuit părţii o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea lor. Aceleaşi dispoziţii prevăd că vătămarea se presupune până la dovada contrarie în cazul nulităţilor prevăzute expres de lege.
Din expunerea motivelor de recurs rezultă cu evidenţă că nu s-au adus argumente în sensul cerut de textele legale enunţate, ceea ce echivalează cu o nemotivare, astfel încât, din acest punct de vedere, se va reţine că Înalta Curte nu se poate substitui recurentei pentru a iniţia eventuale ipoteze de analiză.
În concluzie, în lipsa unei motivări corespunzătoare se va reţine că acesta a fost indicat „de formă", nefiind respectată condiţia legală a „dezvoltării motivelor ” prevăzută de art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Prin prisma acestui motiv de recurs, recurenta critică greşita soluţionare a excepţiilor tardivităţii cererii de revizuire şi cea a lipsei de interes, invocând, totodată, şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ. şi art. 12 din Legea nr. 133/1999. Criticile nu pot fi reţinute.
Referitor la modul de soluţionare a excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare a prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., apreciind în mod just soluţia de respingere a excepţiei tardivităţii de către instanţa de fond.
Astfel, instanţa de apel în adoptarea soluţiei, s-a raportat la înscrisurile de la dosar şi la normele legale procedurale, reţinând ca cererea de revizuire respectă termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. 1 pct. 3 C. proc. civ.
Argumentele recurentei cu privire la incidenţa normelor procedurale penale, prin care se tinde la reţinerea unei alte date, ca moment de la care începe să curgă termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. 1 pct. 4 C. proc. civ. nu pot 11 primite, întrucât acţiunile civile se desfăşoară sub incidenţa dispoziţiilor Codului de procedură civilă, fără ca prevederile Codului de procedură penală să fie aplicabile, faţă de particularităţile procesului penal ce diferă de modul soluţionare a acţiunii civile, iar dispoziţiile celor două coduri nu pot fi complementare.
De altfel, căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, astfel că nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Nu pot fi primite nici criticile vizând modul de soluţionare a excepţiei lipsei de interes a revizuentei SC BTT SA, întrucât instanţa de apel a tăcut o judicioasă analiză a acesteia, reţinând ca fiind corectă soluţia de respingere având în vedere interesul revizuentei de reîntregire a patrimoniului său, cât şi faptul că litigiile ulterioare hotărârii penale dintre părţile litigante nu afectează dreptul revizuentei de a solicita retractarea Sentinţei civile nr. 502 din 26 octombrie 2000 a Tribunalului Gorj.
Pe de altă parte, se observă că sub pretextul încălcării unor principii recurenta îşi exprimă nemulţumirea sub aspectul soluţiei date excepţiei lipsei de interes a revizuentei, însă fără a face dezvoltare concretă sub acest aspect.
Pe fondul cererii de revizuire, se constată că instanţa de apel a tăcut o interpretare şi aplicare corectă a prevederilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., constatând îndeplinite cerinţele textului de lege evocat, hotărârea penală nr. 2076/2006 a Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti, ce a stat la baza cererii de revizuire, producându-şi efectele şi asupra contractului de asociere în participaţiune nr. 144 din 18 august 1999, în sensul anulării acestuia.
În acest context, sentinţa nr. 502 din 26 octombrie 2000 a Tribunalului Gorj a fost schimbată în tot, în sensul respingerii acţiunii, ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune mai sus evocat, act juridic determinant în adoptarea soluţiei de obligare a SC BTT SA la vânzarea imobilelor către SC T.P. SA datorită îndeplinirii condiţiilor art. 12 din Legea nr. 133/1999.
Criticile vizând interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 12 din Legea nr. 133/1999 şi nepronunţarea asupra probatoriului care ar fi condus la întrunirea cerinţelor textului de lege evocat, exced prezentei cauze întrucât instanţa de apel s-a pronunţat doar asupra dispoziţiilor legale în materia revizuirii, nu şi asupra fondului litigiului, dezbaterile limitându-se doar la admisibilitatea revizuirii şi la motivele pe care s-a întemeiat.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de SC T.P. SA, conform dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
În baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta SC T.P. SA va fi obligată la plata sumei de 1.492,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC B.T.T. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC T.P. SA împotriva deciziei nr. 295 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
Obligă recurenta reclamantă SC T.P. SA la plata sumei de 1492,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul pârât SC B.T.T. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 764/2015. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2362/2015. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
