ICCJ. Decizia nr. 2364/2015. Civil



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 2364/2015

Dosar nr. 41657/3/2013

Şedinţa din camera de consiliu de la 23 octombrie 2015

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. 41657/3/2013 la data de 31 decembrie 2013, reclamanta N.A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: obligarea intimatei la revizuirea deciziei de acordare a pensiei pentru limită de vârstă prin valorificarea veniturilor suplimentare menţionate în adeverinţele nr. 423 din 01 octombrie 2013 eliberata de SC P.R. SA şi nr. 111577 din 14 octombrie 2013 eliberată de CPMB şi obligarea intimatei la plata diferenţelor de drepturi de pensie începând cu data de 22 octombrie 2013 la zi; obligarea intimatei la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 28 de ani valabil la data de 01 martie 2011.

Prin Sentinţa civilă nr. 9432 din 13 octombrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, au fost dispuse următoarele: a fost admisă în parte acţiunea reclamantei; a fost obligată intimata să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie pentru limită de vârstă ale reclamantei prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 28 de ani şi la plata diferenţelor de drepturi de pensie cuvenite începând cu data de 21 martie 2011; a fost obligată intimata să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei prin valorificarea veniturilor brute menţionate în adeverinţa nr. 423 din 01 octombrie 2013 eliberată de SC P.R. SA în locul veniturilor şi sporurilor deja valorificate pentru perioada menţionată în adeverinţă şi la plata diferenţelor de pensie cuvenite începând cu data de 01 noiembrie 2013; a fost respinsă în rest acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a declarat apel.

În cuprinsul întâmpinării depuse la data de 03 martie 2015, reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 490, art. 13, art. 83 şi art. 411 C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 22 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantă privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate, cu motivarea că textele invocate ca neconstituţionale nu au legătură cu soluţia pronunţată în cauză, acestea vizând reprezentarea părţilor în faza recursului; în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ. a fost suspendată judecarea apelului până la soluţionarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a sesizării ce face obiectul Dosarului nr. 3738/90/2013 al Curţii de Apel Piteşti.

Împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, reclamanta N.A. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs reclamanta dezvoltă consideraţii referitoare la fondul pricinii şi menţiuni privind calificarea căii de atac, recurenta susţinând că instanţa de apel nu a precizat prin citaţie ce cale de atac judecă, apel sau recurs, menţionând că prevederile art. 83 C. proc. civ. nu disting în acest sens.

Investită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la comunicarea cererii de recurs către intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

La data de 14 iulie 2015, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul îndeplineşte condiţiile de formă şi este admisibil în principiu, dar motivele de recurs invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru C7, la data de 14 iulie 2015, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Recurenta a depus punct de vedere prin care a învederat că a formulat recurs atât împotriva măsurii suspendării cauzei, în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ., dispusă prin încheierea din data de 22 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (şi care formează obiectul Dosarului nr. 2566/1/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), cât şi în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, dispusă prin aceeaşi încheiere, ce face obiectul prezentului dosar. În continuare, susţine că chestiunea de drept de a cărui lămurire depinde soluţionarea procesului a fost dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 4 din 04 aprilie 2011 pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 349/15.05.2011.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 9 octombrie 2015, fără citarea părţilor.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 afin. 5 C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii recursului, reţinută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului, pentru următoarele considerente:

Din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci numai susţineri referitoare la fondul pricinii şi menţiuni privind calificarea căii de atac, recurenta reluând susţinerile din întâmpinarea depusă în apel,

Astfel, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres şi limitativ în art. 488 alin. (1) pct 1 - 8 C. proc. civ.,

Art. 489 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă ia motivele de ordine publică, iar în alineatul 2 al aceluiaşi articol se arată că aceeaşi sancţiune, a nulităţii recursului, se aplică şi în situaţia în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, astfel că, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Or, în speţă, deşi recurenta-reclamantă a indicat, formal, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ. pe care şi-a întemeiat recursul, criticile din memoriul de recurs nu pot fi încadrate, în condiţiile art. 489 alin. (2) şi 3 C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod.

De asemenea, susţinerile recurentei din punctul de vedere la raport nu au legătură cu prezenta cauză, fiind făcute referiri la recursul declarat împotriva măsurii suspendării cauzei, în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ., dispusă prin încheierea din data de 22 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (şi care formează obiectul Dosarului nr. 2566/1/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecăţii, nu se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii pronunţate în apel şi nici nu se arată în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existenţa judecăţii anterioare.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de codul de procedură civilă prin dispoziţii speciale, de strică interpretare.

Recurenta însă, în cuprinsul memoriului de recurs, a enunţat doar susţineri referitoare la aspecte care privesc istoricul cauzei şi menţiuni privitoare la calificarea căii de atac, care nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamanta N.A. împotriva încheierii de şedinţă din 22 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în ceea ce priveşte soluţia respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată nul recursul declarat de reclamanta N.A., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, împotriva încheierii de şedinţă din 22 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în ceea ce priveşte soluţia respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor,

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 octombrie 2015.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2364/2015. Civil