ICCJ. Decizia nr. 2362/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2362/2015
Dosar ar. 34588/3/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 23 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 10 octombrie 2014, reclamanţii I.G.L., O.P., S.A., C.M., I.P. şi O.P.Z., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Oraşul Ianca şi Instituţia Prefectului Brăila, prin prefect, reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţa de 19,40 ha, validarea despăgubirilor în Dosarul nr. 7377/FFCC din 01 iunie 2007 şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa nr. 189 din 11 februarie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secţia civilă, reţinând, în esenţă, că atâta timp cât imobilul ce face obiectul deciziei contestate este situat în comuna Ianca, jud. Brăila, iar Hotărârea nr. 593/2006 a cărei validare se solicită a fost emisă de Instituţia Prefectului judeţului Brăila, ca entitate învestită de lege, în înţelesul art. 3 pct. 4 lit. c) şi d) din Legea nr. l 65/2013, revine Tribunalului Brăila competenţa soluţionării cauzei.
La rândul său, Tribunalul Brăila, secţia civilă, s-a declarat necompetent teritorial să soluţioneze cauza de faţă şi, prin încheierea din 1 septembrie 2015, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 334 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., această instanţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Brăila a reţinut că art. 35 din Legea nr. 165/2013 stabileşte competenţa teritorială în favoarea tribunalului de la sediul entităţii a cărui act este contestat.
Având în vedere că decizia contestată în cauză a fost emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a cărui sediul este în Bucureşti, Tribunalul Brăila a reţinut că este competent teritorial să soluţioneze cauza Tribunalului Bucureşti, fiind lipsit de relevantă, sub aspectul competentei teritoriale a instanţei, locul situării imobilului a cărui restituire se solicită.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente;
Art. 17 alin. (1) lit a din Legea nr. 165/2013 stipulează că, în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului Ministru şi are în competenţă validarea, respectiv invalidarea, în tot sau în parte, a deciziilor emise de entităţile învestite de lege, care conţin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii.
Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării".
Cât priveşte sintagma "entitate învestită", art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, enumeră toate structurile desemnate de lege, cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii, iar la lit. g) se regăseşte Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.
Având în vedere că obiectul prezentei contestaţii îl reprezintă anularea deciziei de compensare nr. 1415/2014 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, rezultă cu evidenţă că entitatea la care se referă dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut şi calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiaşi norme legale, litigiul de faţă este de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii emitente.
Cum sediul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor este în Bucureşti, Calea Floreasca nr. 202, Sector 1, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei nu poate aparţine decât tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul acestei entităţi, respectiv Tribunalului Bucureşti.
În consecinţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, respectiv Tribunalul Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2361/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2363/2015. Civil → |
|---|
