ICCJ. Decizia nr. 764/2015. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 764/2015
Dosar nr. 4941/100/2008
Şedinţa publică din 10 martie 2015
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 571 din 2 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, s-a admis acţiunea precizată, formulată de reclamantul B.D.M., în contradictoriu cu pârâţii B.G. şi B.D.V.
S-a admis în parte cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantul B.D.M., în contradictoriu cu Banca Română de Dezvoltare Groupe Societe Generale SA Bucureşti prin BRD Grup B.M., pentru BRD Sucursala S.M. şi BRD Agenţia J. şi în consecinţă:
Au fost obligaţi pârâţii B.G. şi B.D.V. la plata către reclamantul B.D.M. a sumei de 676.000 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de amenajare a imobilului situat în Baia Mare, str. V.
S-a constatat existenţa în favoarea reclamantului B.D.M. a unui drept de retenţie asupra imobilului situat în Baia Mare, str. V., înscris în CF nr. xx Baia Mare nr. topo T1 şi T2, până la achitarea sumei de 676.000 RON reprezentând contravaloare lucrări de amenajare.
Au fost obligate chematele în garanţie Banca Română de Dezvoltare Groupe Societe Generale SA Bucureşti prin BRD Grup B.M., pentru BRD Sucursala S.M. şi BRD Agenţia J. la plata către reclamantul B.D.M. a sumei de 157.860 RON reprezentând preţul achitat de acesta pentru adjudecarea imobilului.
S-au respins cererile reclamantului B.D.M. privind obligarea chematelor în garanţie la plata sumei de 722.140 RON daune interese şi 720 RON cheltuieli de judecată la care acesta a fost obligat prin sentinţa civilă nr. 11255 din 14 decembrie 2011.
S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâţii B.G. şi B.D.V. împotriva reclamantului B.D.M.
S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii B.G. şi B.D.V. împotriva Băncii Române de Dezvoltare Groupe Societe Generale SA Bucureşti prin Grup B.M., pentru BRD Sucursala S.M. şi BRD Agenţia J.
Au fost obligaţi pârâţii B.G. şi B.D.V. la plata către reclamantul B.D.M. a sumei de 9.717,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Au fost obligate chematele în garanţie Banca Română de Dezvoltare Groupe Societe Generale SA Bucureşti prin BRD Grup B.M., pentru BRD Sucursala S.M. şi BRD Agenţia J. la plata către reclamantul B.D.M. a sumei de 6797,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că SC B.E. SRL Baia Mare a contractat la BRD Societe Generale SA un credit de 362.000 euro, constituindu-se ipotecă asupra imobilului proprietatea pârâţilor B.G. şi B.D.V. înscris în CF nr. zz Baia Mare, situat în Baia Mare, str. V.
În executarea silită a creanţei sale, BRD Societe Generale SA a procedat la vânzarea imobilului menţionat, în dosarul execuţional nr. 27/2003, iar reclamantul B.D.M. a adjudecat imobilul în procedura executării silite, conform procesului-verbal de licitaţie din 16 decembrie 2005, actul de adjudecare având nr. AA din 16 ianuarie 2006.
Prin cererea înregistrată la data de 28 decembrie 2007, în Dosarul nr. 9111/182/2007 al Judecătoriei Baia-Mare, intimaţii-reclamanţi B.G. şi B.D.V. au învestit prima instanţă pe calea unei cereri principale de întoarcere a executării silite conform art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., cu privire la toate capetele de cerere, inclusiv anularea actului de adjudecare nr. AA din data de 16 ianuarie 2006. În acel dosar s-a formulat cererea reconvenţională ce face obiectul dosarului de faţă, ulterior disjungerii formulându-se şi cererile privind desfiinţarea lucrărilor şi plata chiriei de către pârâţii (reclamanţi în Dosarul nr. 9111/182/2007) B.G. şi B.D.V.
Parcurgând două cicluri procesuale, Dosarul nr. 9111/182/2007 înregistrat în rejudecare sub nr. 9111/182/2007* s-a soluţionat irevocabil la data de 2 iulie 2013 prin decizia civilă nr. 751/R din 2 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Maramureş cu consecinţa anulării actului de adjudecare nr. 399/2006 şi întoarcerii executării silite cu consecinţa revenirii imobilului în proprietatea lui B.G. şi B.D.V.
Anterior, prin sentinţa civilă nr. 2729 din 18 aprilie 2006 pronunţată de Judecătoria Baia-Mare, s-a admis în parte contestaţia la executare formulată în calitate de contestatori de către B.G. şi B.D.V. în contradictoriu cu B.D.M. şi BRD - Grup S.M., s-a respins excepţia tardivităţii contestaţiei la executare şi s-a dispus „anularea procesului-verbal de licitaţie încheiat la data de 16 decembrie 2005 de către executorul bancar P.C.l. prin care s-a încuviinţat executarea silită a imobilului situat în Baia Mare, str. V., CF nr. zz Baia Mare" , identificat în CF nr. zz Baia Mare nr. topo T1 şi T2, fiind respinsă cererea contestatorilor de restituire a sumelor achitate.
S-a reţinut că această sentinţă este irevocabilă şi statuează cu autoritate de lucru judecat că executarea silită a fost nelegală ca urmare a depăşirii sumei maxim urmăribile, culpa fiind a băncii creditoare, aşadar, este cert că adjudecatarul B.D.M. a fost de bună credinţă la adjudecarea imobilului şi a fost evins la data de 2 iulie 2013 când s-a anulat irevocabil titlul său de proprietate, respectiv actul de adjudecare nr. AA/2006.
În ceea ce priveşte obiectul prezentei cauze, respectiv de a se stabili dacă adjudecatarului evins B.D.M. i se cuvine sau nu contravaloarea investiţiilor făcute la imobil, s-a reţinut buna-credinţă a reclamantului, prezumţia simplă a bunei-credinţe nefiind răsturnată.
Reclamantul a efectuat lucrările fiind proprietar al imobilului din 2006 de la adjudecare şi până la 2 iulie 2013 când actul de adjudecare s-a anulat irevocabil, iar împrejurarea că în intervalul menţionat au existat procese pe rol nu atrage automat concluzia relei-credinţe a acestuia.
În baza probatoriului administrat, s-a constatat că lucrările au fost necesare şi utile, iar persoanele care sunt ţinute a-l despăgubi pe reclamant pentru valoarea lucrărilor de investiţii sunt pârâţii B.G. şi B.D.V., care au beneficiat de lucrări prin redobândirea imobilului.
În consecinţă, reţinându-se că imobilul care a fost restituit pârâţilor este esenţial diferit faţă de imobilul adjudecat, s-a constatat că se impune ca pârâţii să achite contravaloarea lucrărilor de amenajare, astfel cum s-a stabilit prin completarea la raportul de expertiză întocmit de expert F.D., prin care expertul a evaluat valoarea îmbunătăţirilor aduse imobilului la 676.000 RON.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâţii B.G. şi B.D.V. s-a apreciat a fi nefondată şi a fost respinsă raportat la împrejurarea că reclamantul B.M. a fost de bună-credinţă la efectuarea lucrărilor neputând fi obligat la ridicarea sau desfiinţarea acestora, în considerarea dispoziţiilor art. 494 alin. (3) teza II C. civ.
De asemenea, s-a apreciat că reclamantul nu poate fi obligat la plata chiriei pentru imobilul pe care l-a folosit în calitate de proprietar în perioada 2006-2013 şi în virtutea dreptului de retenţie ulterior acestei perioade.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie a BRD Societe Generale, formulată de pârâţii B.G. şi B.D.V., a fost respinsă apreciindu-se că nu există niciun fundament pentru vreo obligaţie de garanţie a băncii faţă de aceştia.
La data de 17 aprilie 2014, pârâţii B.G. şi B.D.V. au formulat cerere de completare a hotărârii nr. 571 din 2 aprilie 2014 a Tribunalului Maramureş, arătând că instanţa a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere privind daunele-interese cerute în contradictoriu cu BRD - Groupe Societe Generale.
În motivarea acestei cereri au fost invocate prevederile art. 2812 C. proc. civ., arătându-se că BRD Groupe Societe Generale a provocat toate cheltuielile acestor procese dintre părţi, impunându-se obligarea acesteia la plata daunelor interese solicitate, în valoare de 24.900 euro.
Prin sentinţa civilă nr. 772 din 21 mai 2014 pronunţată de Tribunalul Maramureş în Dosar nr. 4941/100/2008, s-a respins cererea formulată de petenţii B.G. şi B.D.V., privind completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 571 din 2 aprilie 2014 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin cererea formulată, petenţii B.G. şi B.D.V. au solicitat completarea sentinţei în sensul ca instanţa să se pronunţe şi asupra cererilor formulate împotriva BRD Societe Generale de obligare la plata daunelor interese de 300 euro/lună începând cu 01 ianuarie 2006 la zi şi daune-interese de 29.400 euro plus dobânzi, contravaloarea chiriei şi taxa de timbru din prezentul dosar.
La termenul de pronunţare, petenţii B.G. şi B.D.V. au depus concluzii scrise în care au inserat cereri noi referitoare la daune-interese, dobânzi pretinse de la BRD Groupe Societe Generale, însă instanţa nu a avut în vedere aceste cereri formulate după dezbaterea fondului şi reţinerea cauzei în pronunţare, apreciind că petenţii pot să le valorifice eventual în alt cadru.
În consecinţă, apreciind că nu sunt întrunite cerinţele art. 2812 C. proc. civ., cererea de completare a hotărârii a fost respinsă.
Prin decizia civilă nr. 1018/A/2014 din 30 octombrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, s-a respins ca tardiv apelul declarat de pârâţii B.G. şi B.D.V. împotriva sentinţei civile nr. 571 din 2 aprilie 2014 a Tribunalului Maramureş şi s-a respins apelul declarat de aceleaşi părţi împotriva sentinţei civile nr. 772 din 21 mai 2014 a aceleiaşi instanţe.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de control judiciar a reţinut că la termenul de judecată din data de 30 octombrie 2014, prezent personal în faţa instanţei de apel, apelantul B.G. a arătat că înţelege să declare apel şi împotriva sentinţei civile nr. 571 din 2 aprilie 2014, ocazie cu care a depus la dosar un script intitulat „răspuns la întâmpinare", şi prin care a adus critici sentinţei civile nr. 571 din 2 aprilie 2014 a Tribunalului Maramureş.
Astfel, au arătat apelanţii că prin sentinţa civilă nr. 571 din 2 aprilie 2014 au fost respinse concluziile scrise făcute de aceştia înainte de pronunţarea din 05 mai 2014, referitoare la solicitarea de obligare a intimatului la contravaloarea construcţiei anterior efectuării îmbunătăţirilor şi la valoarea terenului; că nu s-a ţinut seama de faptul că pretenţiile reclamantului, bazate pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză, sunt inadmisibile iar pretenţiile apelanţilor înlătură îmbogăţirea fără justă cauză. Au mai arătat apelanţii că reclamantul nu a fost cumpărător de bună-credinţă, întrucât cunoştea viciile titlului său translativ de proprietate şi, în plus, a continuat să lucreze fără autorizaţie de construire.
În concluzie, au arătat apelanţii, în temeiul art. 494 C. civ., că se impune desfiinţarea lucrărilor efectuate de reclamant pe cheltuiala lui şi readucerea imobilului la situaţia anterioară licitaţiei, sau despăgubirea apelanţilor cu suma de 649.600 RON.
În ceea ce priveşte apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 571 din 2 aprilie 2014 a Tribunalului Maramureş, s-a constatat a fi tardiv formulat, motivat de faptul că hotărârea a fost comunicată apelanţilor B.G. şi B.D.V. la data de 8 august 2014, ultima zi pentru declararea în termen legal a apelului fiind data de 25 august 2014.
În raport de faptul că apelul împotriva sentinţei civile nr. 571 din 2 aprilie 2014 a Tribunalului Maramureş a fost declarat doar la data de 30 octombrie 2014, s-a apreciat că s-a făcut cu depăşirea termenului legal de apel de 15 zile.
În ceea ce priveşte apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 772 din 21 mai 2014, s-a apreciat a fi nefondat, reţinându-se că prin motivele de apel formulate împotriva sentinţei menţionate, apelanţii nu au arătat în concret de ce anume hotărârea ar fi nelegală, respectiv, de ce anume se impunea admiterea cererii de completare a sentinţei nr. 571/2014.
S-a mai reţinut că prin apelul promovat împotriva sentinţei nr. 772 din 21 mai 2014, apelanţii au solicitat doar ca în temeiul art. 577, 584 şi 586 din Noul C. civ., să fie obligat pârâtul B.D.M. la desfiinţarea construcţiilor executate cu rea credinţă la imobilul situat în Baia Mare, str. V., cu repunerea imobilului în situaţia anterioară, precum şi să fie obligat acesta la plata de daune interese, conform art. 584 alin. (2) lit. b) C. civ.; să fie obligat B.D.M. să cumpere imobilul la valoarea de circulaţie pe care imobilul ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat, conform art. 584 alin. (3) C. civ.
La termenul de judecată din data de 30 octombrie 2014, instanţa de apel, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererilor noi formulate pentru prima dată în apel, respectiv cererea privind obligarea pârâtului B.D.M. la desfiinţarea construcţiilor executate cu rea credinţă la imobilul situat în Baia Mare, str. V., cu repunerea imobilului în situaţia anterioară; cererea privind obligarea pârâtului B.D.M. la plata daunelor-interese, conform art. 584 alin. (2) lit. b) C. civ.; cererea privind obligarea pârâtului B.D.M. să cumpere imobilul la valoarea de circulaţie pe care imobilul ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat, conform art. 584 alin. (3) C. civ.; cererea prin care s-a solicitat instanţei să constate că în speţă operează accesiunea imobiliară artificială în raport de lucrările adăugate care sporesc valoarea economică a imobilului; cererea prin care s-a solicitat instanţei să constate, în temeiul art. 586 C. civ., că adjudecatarul este de rea-credinţă întrucât a cunoscut viciile titlului său şi a fost atenţionat să nu lucreze, neputând deci, să invoce buna sa credinţă, mai ales că lucrările au fost realizate fără autorizaţie de construire. În raport cu dispoziţiile art. 129 alin. final C. proc. civ. şi art. 294 alin. (1) acelaşi Cod, instanţa de apel a admis excepţia inadmisibilităţii acestor cereri noi.
Cu privire la motivele de apel prin care s-au invocat dispoziţiile Noului C. civ., s-a reţinut că potrivit art. 3, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, actele şi fapte juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a C. civ. nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.
Pe cale de consecinţă, s-a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Vechiului C. civ., iar nu dispoziţiile Noului C. civ., eronat invocate de apelanţi în memoriul lor de apel promovat împotriva sentinţei nr. 772/2014.
Cu privire la legalitatea şi temeinicia sentinţei nr. 772 din 21 mai 2014, s-a reţinut că prin această hotărâre a fost respinsă cererea de completare a sentinţei nr. 571/2014, cu motivarea că abia prin concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor în fond, petenţii au inserat cereri referitoare la daune interese şi dobânzi pretinse de la BRD Groupe Societe Generale.
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Baia Mare, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 9111/182 din 28 decembrie 2007, reclamanţii B.G. şi B.D.V., în contradictoriu cu pârâţii BRD Groupe Societe Generale şi B.D.M., au solicitat instanţei să dispună întoarcerea executării silite, rectificarea cărţii funciare, radierea din CF a pârâtului de rândul II, radierea ipotecii, restabilirea situaţiei anterioare de CF.
Prin încheierea civilă nr. 2113 din 10 septembrie 2008, pronunţată în Dosar nr. 9111/182/2007, cauza a fost transpusă la completul 6A Fond Civil din cadrul Judecătoriei Baia Mare, unde a fost înregistrat sub nr. 3837/182/2008.
Pârâtul B.D.M. a formulat cererea reconvenţională la data de 15 februarie 2008, prin care a solicitat obligarea reclamanţilor B.G. şi B.D.V. la plata sumei de 300.000 RON, estimată provizoriu, reprezentând contravaloarea lucrărilor de amenajare aduse imobilului situat în Baia Mare, str. V., precum şi constatarea unui drept de retenţie în favoarea sa asupra imobilului, până la achitarea sumei reprezentând contravaloarea lucrărilor de amenajare.
Tot la data de 15 februarie 2008, pârâtul B.D.M. a formulat cerere de chemare în garanţie, în contradictoriu cu pârâtele BRD Groupe Societe Generale SA - Grup B.M., BRD Groupe Societe Generale SA - Sucursala S.M., BRD Groupe Societe Generale SA Agenţia J., solicitând obligarea chematelor în garanţie la plata sumei de 157.860 RON, reprezentând preţ achitat pentru imobilul situat în Baia Mare, str. V.; obligarea chematelor în garanţie la plata sumei de 542.140 RON (estimată provizoriu), reprezentând daune interese, cu cheltuieli de judecată.
La data de 12 martie 2008, a fost înregistrată la Dosarul nr. 9111/182/2007, „cererea reconvenţională" formulată de reclamanţii B.G. şi B.D.V., în contradictoriu cu pârâtul B.D.M., având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 8.000 euro şi dobânzi aferente, reprezentând chirie lunară începând cu data de 29 noiembrie 2006 şi până la predarea imobilului.
La data de 12 martie 2008, în Dosar nr. 9111/182/2007, reclamanţii B.G. şi B.D.V. au formulat cerere de chemare în garanţie a BRD - Groupe Societe Generale - Sucursala S.M., solicitând obligarea chematei în garanţie la plata sumei de 300.000 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de amenajare aduse imobilului de către pârâtul B.D.M.
La data de 30 aprilie 2008 reclamanţii B.G. şi B.D.V. au depus la Dosarul nr. 9111/182/2007 o precizare de acţiune, prin care au chemat în judecată pe pârâta BRD Groupe Societe Generale Bucureşti - Turn BRD, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 300.000 RON plus obligarea acesteia la valoarea chiriei pentru perioada 29 noiembrie 2006 până în 19 decembrie 2007, în sumă de 91.362 euro, adică 363.471 RON, la un curs de 3,65 RON/1 euro.
Prin sentinţa civilă nr. 3078 din 22 mai 2008, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în Dosar nr. 3837/182/2008 s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş.
După înregistrarea Dosarului nr. 3837/182/2008 pe rolul Judecătoriei Baia Mare, la termenul de judecată din 30 aprilie 2008, reclamantul B.G. a arătat că susţine cererea de întoarcere a executării silite şi de anulare a actelor de adjudecare, cu radierea acestora din CF, precum şi disjungerea acestei cereri principale de cererea reconvenţională formulată de pârâtul B.D.M., respectiv de cererea de chemare în garanţie a BRD, formulată de acelaşi pârât. De asemenea, reclamantul a arătat că menţine cererea care vizează obligarea pârâtei BRD Groupe Societe Generale SA la plata către reclamanţii B.G. şi B.D.V. a sumei de 300.000 RON, reprezentând chirie.
Prin sentinţa civilă nr. 772 din 21 mai 2014 s-a reţinut de către Tribunalul Maramureş neformularea, în mod procedural, de către reclamanţii B.G. şi B.D.V., a vreunei cereri în contradictoriu cu BRD, prin care să se solicite despăgubiri, apreciindu-se de către Tribunal că cererile noi, formulate prin concluziile scrise, reprezintă practic o cerere de obligare a BRD la plata unor dobânzi.
S-a constatat că în realitate, prin sentinţa asupra fondului, nr. 571 din 2 aprilie 2014, Tribunalul Maramureş a omis să se pronunţe asupra petitului din precizarea cererii principale formulată de reclamanţii B.G. şi B.D.V. în Dosar nr. 9111/182/2007 - precizare de acţiune depusă la Dosar nr. 3837/182/2008 -, având ca obiect obligarea BRD la contravaloarea chiriei, începând cu 29 noiembrie 2006 - 19 decembrie 2007, în sumă de 91.362 euro, însă, s-a apreciat că reclamanţii apelanţi, prin apelul formulat împotriva sentinţei nr. 772/2014, nu au formulat critici cu privire la această omisiune a Tribunalului Maramureş, de a se pronunţa asupra acestui petit, necriticând în mod expres prin apel nelegalitatea soluţiei de respingere a cererii de completare a dispozitivului sentinţei nr. 571/2014, sub acest aspect.
Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar a constatat că apelul promovat de reclamanţi împotriva sentinţei nr. 772 din 21 mai 2014 a Tribunalului Maramureş practic nu este motivat astfel încât, a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 1018/A/2014 din 30 octombrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, au declarat recurs pârâţii B.D.V. şi B.G., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora au solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, recurenţii au arătat că instanţa a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului şi nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere.
Au mai susţinut recurenţii că deşi au declarat apel şi împotriva sentinţei nr. 571 din 2 aprilie 2014, acesta a fost respins ca tardiv astfel încât nu s-au putut apăra pe fondul cauzei.
În continuare, s-a arătat că prin cererea reconvenţională formulată în faţa primei instanţe au solicitat ca lucrările să fie desfiinţate întrucât la data cumpărării, BRD a vândut un imobil pentru care a fost anulat procesul-verbal de licitaţie, datoria garantului ipotecat fiind achitată.
În ceea ce priveşte buna credinţă a reclamantului B.D., au arătat recurenţii că de vreme ce acesta a cunoscut viciul titlului său încă din ianuarie 2006 când a fost citat în procesul privind anularea licitaţiei şi a procesului-verbal de licitaţie, lucrările efectuate au fost făcute cu rea credinţă, motiv pentru care apreciază recurenţii că nu beneficiază nici de dreptul de retenţie.
În ceea ce priveşte intimata BRD, au arătat recurenţii că instanţa nu s-a pronunţat asupra capetelor de cerere formulate în contradictoriu cu aceasta şi pentru toate motivele invocate, au solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prealabil examinării motivelor de recurs, verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată legala timbrare a recursului, timbrul judiciar datorat aflându-se la dosar, motiv pentru care va respinge excepţia insuficientei timbrări.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează situaţia în care hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În speţă, prin decizia atacată, instanţa de control judiciar a reţinut că prin cererea de apel, pârâţii au formulat calea de atac doar împotriva sentinţei civile nr. 772 din 21 mai 2014 a Tribunalului Maramureş, prin care s-a soluţionat cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 571 din 2 aprilie 2014 a aceleiaşi instanţe.
Or, din examinarea cererii de apel formulate la data de 21 august 2014, rezultă că pârâţii, deşi au indicat sentinţa civilă nr. 772 din 21 mai 2014, au criticat soluţia pronunţată pe fondul cauzei, respectiv cea pronunţată prin sentinţa civilă nr. 571 din 2 aprilie 2014 a aceleiaşi instanţe, identificată ca fiind acea hotărâre prin care li s-a respins cererea reconvenţională, cererea de chemare în garanţie a BRD Groupe Societe Generale şi prin care au fost obligaţi la plata sumei de 676.000 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de amenajare a imobilului în litigiu. De altfel, din dezvoltarea criticilor formulate prin memoriul de apel nu rezultă că ar fi fost atacată sentinţa nr. 772 din 21 mai 2014, nefiind formulate niciun fel de critici referitoare la soluţia dată cererii de completare a dispozitivului sentinţei prin care s-a soluţionat fondul cauzei, aspect reţinut şi de către instanţa de apel în considerentele referitoare la motivarea soluţiei de respingere a apelului declarat împotriva acestei din urmă hotărâri.
Întreaga argumentaţie dezvoltată prin memoriul de apel vizează modalitatea de soluţionare a fondului cauzei astfel încât este evident că indicarea sentinţei nr. 772 din 21 mai 2014 este doar o eroare materială a apelanţilor-pârâţi, eroare pe care instanţa, avea obligaţia de a o lămuri, aspectul fiind determinant de altfel în modalitatea de soluţionare a cauzei.
Astfel, din practicaua deciziei recurate rezultă că la termenul din 30 octombrie 2014, instanţa a pus în discuţia părţilor lămurirea acestui aspect, şi deşi pârâtul B.G. a precizat că prin memoriul de apel a fost menţionată eronat sentinţa nr. 772 din 21 mai 2014, instanţa a apreciat că pârâţii au declarat apel împotriva sentinţei fondului abia la data de 30 octombrie 2014, prin înscrisul intitulat „răspuns la întâmpinare", prin care s-au formulat critici cu privire la ambele hotărâri.
Or, aşa cum s-a arătat anterior, este fără putinţă de tăgadă că prin memoriul de apel, s-au formulat critici ce vizează fondul cauzei, respectiv soluţia pronunţată prin sentinţa civilă nr. 571 din 2 aprilie 2014, apelanţii dezvoltând argumente referitoare la greşita soluţionare a cererii reconvenţionale, a cererii de chemare în garanţie precum şi obligarea lor la plata sumei de 676.000 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de amenajare a imobilului în litigiu. Totodată, s-au formulat critici referitoare la reaua-credinţă a reclamantului B.D.M., care, susţin pârâţii că deşi cunoştea viciul titlului său, a continuat lucrările de amenajare a imobilului fără a avea autorizaţie de construcţie.
În raport de aspectele anterior menţionate, constatând că instanţa a apreciat în mod greşit asupra hotărârii apelate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (5) şi art. 315 alin. (3) C. proc. civ., urmează să admită recursul pârâţilor B.D.V. şi B.G. declarat împotriva deciziei civile nr. 1018/A/2014 din 30 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, pe care o va casa în parte şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, menţinând dispoziţia privind respingerea apelului pârâţilor împotriva sentinţei civile nr. 772 din 21 mai 2014 a Tribunalului Maramureş, secţia I civilă.
În acest sens, în rejudecare, Curtea urmează, în raport de dispoziţiile art. 295 C. proc. civ., să cenzureze sentinţa atacată, din perspectiva criticilor arătate prin motivele de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâţii B.D.V. şi B.G. împotriva deciziei civile nr. 1018/A/2014 din 30 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, pe care o casează în parte şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru soluţionarea apelului declarat de pârâţi împotriva sentinţei civile nr. 571 din 2 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia I civilă.
Menţine dispoziţia privind respingerea apelului pârâţilor împotriva sentinţei civile nr. 772 din 21 mai 2014 a Tribunalului Maramureş, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 763/2015. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2510/2015. Civil → |
|---|
