ICCJ. Decizia nr. 2699/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2699/2015
Dosar nr. 13513/193/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 26 noiembrie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani, secţia civilă, la data de 28 septembrie 2015, creditoarea SC E.E. SRL, a solicitat învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin, emis la data de 02 iulie 2015, scadent la data de 22 septembrie 2015 emis de debitoarea SC A. Bistriţa SA.
În drept, s-au invocat prevederile art. 6401 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 8635 din 29 septembrie 2015, Judecătoria Botoşani, secția civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu de către instanţă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.
În motivare, instanţa a reținut că, potrivit art. 641 alin. (2) C. proc. civ. cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales.
Instanța a mai arătat și că, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., în cererile privitoare la obligaţiile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin, sau dintr-un alt titlu de valoare, instanţa competentă este cea a locului de plată, iar în prezenta cauză, locul emiterii şi locul plăţii biletului la ordin este Bistriţa.
Învestită prin declinare, Judecătoria Bistrița a pronunțat sentinţa civilă nr. 7458/CC din data de 29 octombrie 2015, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Botoşani. A constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Judecătoria Bistriţa şi Judecătoria Botoşani şi a suspendat cauza şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării asupra conflictului negativ de competenţă.
În motivare, a reținut incidența art. 6401 alin. (2) teza I C. proc. civ., care prevede că cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor.
În cauza de faţă, instanța a arătat că, raportat la textul de lege invocat, creditoarea a avut alegerea de introducere a cererii de învestire cu formulă executorie, între două instanţe deopotrivă competente (competenţă alternativă), respectiv Judecătoria Botoşani ca instanţa de la sediul creditoarei sau Judecătoria Bistriţa, ca fiind instanţa de la sediul debitoarei SC A. Bistriţa SA.
Prin alegerea instanţei de către reclamant a uneia din cele două instanţe deopotrivă competente, conform art. 6401 alin. (2) teza I C. proc. civ., competenţa devine una exclusivă în favoarea instanţei respective, în speţă a Judecătoriei Botoşani.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul sesizării instanţei îl constituie învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin, emis de SC A. Bistriţa SA, scadent la data de 22 septembrie 2015.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 28 septembrie 2015, dată la care Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. fusese modificată de Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, prin introducerea art. 6401.
Astfel, în conformitate dispoziţiile art. 6401 alin. (2) „Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales”.
Dispoziţia legală mai sus redată cuprinde, în prima teză a alineatului al doilea, reglementarea unei competenţe teritoriale alternative, în sensul că sunt deopotrivă competente a soluţiona cererea de învestire cu formulă executorie, atât judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, cât şi judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului.
În speţa supusă analizei, se constată că prin legea de procedură civilă s-a prevăzut, în alin. (2) a aceluiaşi articol că, atât judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului cât şi judecătoria de la sediul sau domiciliul debitorului, au competenţă de a învesti cu formulă executorie titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti.
Prin urmare, operează dispoziţiile din art. 116 C. proc. civ., care instituie dreptul reclamantului de a opta în alegerea instanţei, “Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente”.
În speţă, raportat la textele de procedură menţionate, creditoarea a avut alegerea între două instanţe deopotrivă competente, respectiv Judecătoria Botoșani, ca instanţă în circumscripţia căreia află sediul creditoarei şi Judecătoria Bistrița, în circumscripţia căreia se află stabilit locul emiterii şi al plăţii.
Înalta Curte constată că dreptul de opţiune al creditoarei a fost exprimat între două instanţe deopotrivă competente teritorial în a soluţiona cererea de învestire cu formula executorie, aceasta fiind introdusă pe rolul Judecătoriei Botoșani.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte va trimite dosarul Judecătoriei Botoșani, în favoarea căreia se va stabili competenţa de soluţionare a cererii, ca urmare a opţiunii creditoarei, care a învestit în mod legal această instanţă, în raport de dispoziţiile art. 6401 alin. (2) C. proc. civ., cu cererea de învestire cu formulă executorie a biletului la ordin.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Botoşani.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2590/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2700/2015. Civil → |
|---|
