ICCJ. Decizia nr. 2539/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2539 /2015
Dosar nr. 14940/3/2013
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 12 noiembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 30 iulie 2015, reclamantul S.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1951 din 27 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, întemeiat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând, în sinteză, faptul că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 263/2010, care erau suficiente pentru recalcularea pensiei, fără a mai fi incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular, dispoziţii ce au fost abrogate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului de faţă priveşte drepturi de asigurări sociale.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. 14940/3/2013 din data de 11 aprilie 2013, reclamantul S.L. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, în temeiul sentinţei civile nr. 11114 din 08 decembrie 2011 şi a adeverinţei din 03 decembrie 2012, eliberată de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, să calculeze diferenţele restante din pensia de serviciu, începând cu 13 iulie 2008, prin includerea sporului de 15% în venitul lunar brut realizat pe baza căruia s-a stabilit pensia de serviciu.
Reclamantul a susţinut că a formulat cerere de recalculare a pensiei de serviciu cu includerea acestui spor în contradictoriu cu C.P.M.B. anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, în cadrul Dosarului nr. 7580/2/2008, dreptul său fiind pretins şi născut în baza legii vechi, aspect reţinut prin sentinţa civilă nr. 11114 din 08 decembrie 2011, fiind invocat principiul neretroactivităţii legii, cât şi întreruperea prescripţiei extinctive.
Prin cererea depusă la data de 13 februarie 2014, reclamantul şi-a precizat obiectul cererii, solicitând obligarea pârâtei la plata diferenţelor restante de pensie de serviciu, în cuantum aproximativ 5000 RON, rezultând din aplicarea adeverinţei din 03 decembrie 2012 eliberată de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, prin includerea sporului de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor, începând cu 13 iulie 2008 şi până la data la care pensia de serviciu a fost anulată şi înlocuită conform prevederilor noii legi a pensiilor, adică până la 01 ianuarie 2011, data intrării în vigoare a noii legi.
Prin sentinţa civilă nr. 7936 din 01 septembrie 2014, Tribunului Bucureşti, secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01 ianuarie 2013, cu luarea în considerare şi a veniturilor atestate de adeverinţa din 03 decembrie 2012 eliberată de Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri; a obligat pârâta la plata către reclamant a diferenţei dintre pensia cuvenită, conform prezentei sentinţe şi pensia efectiv încasată, începând cu 01 ianuarie 2013 la zi.
Prin decizia civilă nr. 1951 din 27 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, a schimbată sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul S.L.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive, cele date în apel, liră drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".
În temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., teza a II-a "de asemenea, nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., publicată în M. Of. din data de 12 februarie 2013, prevede că „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate (...) în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale (...)".
Faţă de cele de mai sus, fiind vorba despre un litigiu de asigurări sociale, început după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, decizia civilă nr. 1951 din 27 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în apel, în litigiul având obiectul indicat, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.
Principiul legalităţii căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. În afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
În raport cu dispoziţiile legale anterior menţionate, nr. 1951 din 27 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului.
Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul S.L. împotriva deciziei civile nr. 1951 din 27 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2538/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2540/2015. Civil → |
|---|
