ICCJ. Decizia nr. 27/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 27/2015
Dosar nr. 35728/301/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 13 ianuarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Răcari la 6 ianuarie 2014, reclamantul V.G. a chemat în judecată pe pârâtul V.D., solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare - cumpărare pentru o casă de locuit construită din cărămidă şi acoperită cu tablă în suprafaţă de 80 mp, situată pe suprafaţa de 1.000 mp teren curţi construcţii, precum şi pentru suprafeţele de teren de 1.000 mp teren intravilan situat în tarlaua 19, 3.400 mp teren arabil situat în tarlaua 19, 400 mp teren arabil situat în tarlaua 19, 3.600 mp teren arabil extravilan situat în tarlaua 9 şi .2000 mp teren arabil extravilan situat în tarlaua 15.
S-a precizat că toate imobilele sunt situate pe raza com. Brezoaele, judeţul Dâmboviţa, fiind evidenţiate în titlul de proprietate din 1994 şi că preţul vânzării de 10.000 lei a fost achitat la data încheierii chitanţei - 20 octombrie 2013.
Reclamantul a arătat că pârâtul, deşi i s-a solicitat în nenumărate rânduri, a refuzat să se prezinte la notar pentru perfectarea actelor.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1669 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 358 din 10 aprilie 2014, Judecătoria Răcari a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Răcari, verificându-şi competenţa conform art. 131 C. proc. civ., a reţinut că acţiunea cu care a fost învestită este o acţiune personală cu caracter patrimonial, acest caracter fiind statuat prin decizia de recurs în interesul Legii nr. 8/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, s-a apreciat că fiind vorba despre o convenţie - promisiune de vânzare, se impune a se verifica, în principal, dacă părţile au stabilit un loc pentru executarea obligaţiei, conform art. 113 pct. 3 C. proc. civ. şi abia apoi, în lipsa acestuia, se vor aplica dispoziţiile art. 107 C. proc. civ.
Instanţa a constatat că întrucât, în speţă, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanţă” şi încheiat la 20 octombrie 2013, părţile nu au convenit un loc de executare a obligaţiei de perfectare a actelor, sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., cu privire la instanţa de la domiciliul pârâtului.
Cum domiciliul pârâtului este în Bucureşti, sectorul 3, s-a apreciat că Judecătoriei Sectorului 3 îi revine competenţa soluţionării cauzei.
S-a considerat că, deşi excepţia este relativă, totuşi instanţa nu poate sta în pasivitate, în condiţiile în care pârâţii, din neştiinţă sau ignoranţă nu înţeleg să o invoce.
Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 12808 din 22 septembrie 2014, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Răcari.
Prin aceeaşi hotărâre s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a reţinut prin considerentele sentinţei menţionate că acţiunea reclamantului priveşte bunuri şi drepturi de care părţile pot să dispună, în sensul alegerii instanţei competente, conform art. 126 C. proc. civ.
Astfel, având în vedere că a fost sesizată iniţial Judecătoria Răcari, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a constatat că este necompetentă absolut să soluţioneze litigiul.
Investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, la data de 4 decembrie 2014, Înalta Curte va stabili competenţa în favoarea Judecătoriei Răcari pentru considerentele ce succed:
Reclamantul a formulat o acţiune în constatarea vânzării cumpărării unor imobile situate în com. Brezoaele, judeţul Dâmboviţa, întemeiată pe dispoziţiile art. 1669 C. civ.
Această acţiune are natura unei acţiuni personale cu caracter patrimonial, astfel cum a statuat Înalta Curte în recursul în interesul legii în această materie, soluţionat prin Decizia nr. 8/2013 publicată în M.Of. Partea I nr. 581/2013. Potrivit acestei decizii, antecontractele de vânzare - cumpărare pe care s-au întemeiat acţiunile intentate anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. dau naştere unui raport juridic obligaţional, în conţinutul căruia intră un drept de creanţă, căruia îi corespunde o obligaţie de a face.
Acţiunea civilă prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare - cumpărare, în materia obligaţiilor de a face izvorâte din antecontract are caracter personal, deoarece reclamantul îşi valorifică un drept de creanţă, respectiv dreptul de a cere încheierea contractului, corelativ obligaţiei pârâtului de a efectua demersurile necesare în vederea încheierii acestuia.
Decizia de recurs în interesul Legii nr. 8/2013 statuează caracterul alternativ al normei de competenţă teritorială, care se determină în raport cu dispoziţiile art. 5, 7 şi 10 pct. 1 C. proc. civ., abrogat prin art. 83 lit. a) din Legea nr. 76/2012, pentru acţiunile înregistrate înainte de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a noului C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 113 din noul C. proc. civ. referitoare la competenţa teritorială alternativă prevăd că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai este competentă, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.
Situaţia acestor cereri este reglementată, din punctul de vedere al competenţei teritoriale, într-un mod identic celui din art. 10 pct. 1 din vechiul C. proc. civ. de la 1865.
Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel că instanţa nu se poate dezînvesti prin declinarea competenţei din oficiu, ori de câte ori cererea priveşte un drept de creanţă în legătură cu un imobil, putând fi formulată la instanţa domiciliului pârâtului ori, după caz, la una dintre instanţele de la art. 108 - 113 din noul C. proc. civ.
Componenţa teritorială este exclusivă numai în cazul celorlalte procese decât cele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care părţile pot să dispună, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 126 din noul C. proc. civ.
Prin urmare, cum instanţa a fost investită cu o acţiune personală imobiliară şi nu cu o acţiune reală imobiliară (în cazul căreia competenţa teritorială este exclusivă conform art. 117 din noul C. proc. civ.), instanţa întâi sesizată nu se putea dezînvesti din oficiu, excepţia fiind de ordine publică; reclamantul având opţiunea de a alege dintre instanţele deopotrivă competente.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa soluţionării cererii în favoarea Judecătoriei Răcari.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 26/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 28/2015. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
