ICCJ. Decizia nr. 2751/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA l CIVILĂ
Decizia nr. 2751/2015
Dosar nr. 15639/302/2012/a1
Şedinţa publică din 3 decembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
În Dosarul nr. 15639/302/2012 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, având ca obiect recursul declarat de recurenta-pârâtă H.G., împotriva deciziei civile nr. 2088 A din data de 16 decembrie 2014, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant H.M. şi cu Autorităţile tutelare Primăria sector 5 şi Primăria Măneciu, pârâta H.G. a solicitat suspendarea executării silite a deciziei civile nr. 2088 A din data de 16 decembrie 2014, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 15639/302/2012 până la soluţionarea recursului.
Prin încheierea din 22 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în majoritate, s-a admis cererea de suspendare a executării deciziei civile nr. 2088 din 16 decembrie 2014, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, exclusiv în privinţa dispoziţiei privind stabilirea locuinţei copilului.
Împotriva încheierii de şedinţă din 22 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Ill-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs reclamantul H.M., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând recursul în raport de excepţia de madmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 300 alin. (2) C. proc. civ. „la cerere, instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1)".
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că „dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător".
Art. 403 alin. (3) arată că „asupra cererii de suspendare (...) instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat".
În speţă, recursul declarat de reclamantul H.M. vizează soluţia majoritară de admitere a cererii de suspendare a executării, soluţie care a fost pronunţată de curtea de apei în recurs.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
Prin urmare, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Din analiza coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că recursul declarat împotriva unei hotărâri irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
În speţă, încheierea de şedinţă din 23 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 2918/2/2014, împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului, a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri de suspendare a executării, formulată în cadrul unui dosar de recurs.
Astfel, întrucât stadiul procesual este recursul, iar hotărârea care soluţionează cauza are caracter irevocabil, şi dispoziţia instanţei din încheierea recurată, prin care s-a soluţionat un incident procedural, îşi însuşeşte acest caracter, urmând soarta hotărârii finale.
Raportat la dispoziţiile legale menţionate anterior şi la considerentele expuse, recursul declarat împotriva încheierii din 22 septembrie 2015 a Curţii de Apei Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 15639/302/2012, va fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul H.M. împotriva încheierii din 22 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IIl-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 15639/302/2012.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2750/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2753/2015. Civil → |
|---|
