ICCJ. Decizia nr. 2756/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2756/2015
Dosar nr. 3646/1/2015
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2031 din 02 octombrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 2359/1/2015, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Ş.M. împotriva deciziei nr. 1460 din 29 mai 2015 a instanţei supreme.
La data de 9 octombrie 2015 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia l civilă, cererea de revizuire a acestei decizii, formulată de revizuentul Ş.M. şi întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Intimatul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat în admisibilitatea cererii de revizuire, motivat de faptul că nu se încadrează în prevederi ie legale.
La termenul de judecată din 3 decembrie 2015, Înalta Curte, din oficiu, a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii cererii de revizuire, în raport de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ.
Analizând cererea de revizuire, prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea nu îndeplineşte cerinţele de admisibilitate, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel au prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...)". Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate este limitativă, iar nu exemplificativă.
Prin urmare nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ de art. 322 C. proc. civ., deoarece în altfel s-ar ajunge să se încalce principiul legalităţii căii de atac, în sensul că orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile prevăzute de aceasta.
Or, în speţă, nu se identifică o asemenea situaţie, întrucât prin decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cerere de revizuire, a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă cerere de revizuire.
Aşa fiind, cum decizia atacată cu revizuire, nu evocă fondul pricinii, ci, dimpotrivă, prin această hotărâre, Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale unei cereri de revizuire, hotărârea atacată nu este susceptibilă a fi reformată printr-o altă revizuire.
Prin urmare, întrucât se constată că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de prevederile imperative ale art. 322 C. proc. civ., analiza condiţiilor specifice reglementate de pct. 2, se priveşte ca fiind un demers inutil.
În concluzie, fiind inadmisibilă exercitarea căii extraordinare de atac, de retractare a revizuirii îndreptată împotriva unei decizii prin care a mai fost respinsă, o altă cerere de revizuire, conform art. 322 alin. (1) şi art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Ş.M. împotriva deciziei nr. 2031 din 2 octombrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2755/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2757/2015. Civil. Excepţie de... → |
|---|
