ICCJ. Decizia nr. 338/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 338/2015
Dosar nr. 34637/3/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 29 ianuarie 2015
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 26 septembrie 2014, SC S.T. SRL, prin administrator judiciar C. SPRL, a solicitat în calitate de creditoare a debitoarei SC V.I. SRL instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani ce urmează a fi încasate de către SC V.I. SRL de la SC S. SA, în limita sumei de 16.502.841,09 RON.
Tribunalul Covasna, prin Sentinţa civilă nr. 2/S din 7 octombrie 2014, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Covasna şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă învestită a reţinut că, în speţă, se aplică dispoziţiile art. 1071 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi nu se aplică regulile privind falimentul stabilite prin Legea nr. 86/2006, potrivit cărora instanţa competentă ar fi Tribunalul Covasna, dacă în speţă nu ar fi fost chemată în judecată o persoană juridică străină.
Cum prin acţiunea în anulare nr. 113/119/2014/a2 SC S. SRL, prin administrator judiciar C. SPRL, a chemat în judecată şi pe pârâta Z.L., societate juridică străină, cu sediul în Cipru, solicitând anularea cesiunii de creanţă din 2 septembrie 2011, cerere aflată în faza de regularizare potrivit art. 200 C. proc. civ., Tribunalul Covasna - judecătorul sindic a apreciat că această cerere este strict legată de dosarul de faliment şi că în speţă nu se aplică regula generală stabilită prin Legea nr. 85/2006, ci regula pentru situaţii excepţionale privind competenţa prevăzută de art. 1071 C. proc. civ., competenţa revenind Tribunalului Bucureşti.
Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 5506 din 10 noiembrie 2014, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale; a declinat competenţa de soluţionarea a litigiului Tribunalului Covasna; a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza în favoarea Înaltei Curţi pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a se pronunţa astfel, această instanţă a reţinut că obiectul cererii introductive îl constituie instituirea unei popriri asigurătorii asupra sumelor de bani datorate debitoarei V.I. SRL, cu sediul social în Bucureşti, de către terţul poprit SC S. SA, cu sediul social în Timişoara, în favoarea creditoarei-reclamante SC S.T. SRL aflată în insolvenţă, cu sediul social în municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna.
În raport de obiectul cererii şi de cadrul procesual stabilit de creditoare tribunalul a constatat că în această cauză niciuna dintre cele trei părţi creditoare, debitoare şi terţ poprit nu este de naţionalitate străină, aşa încât nu sunt incidente normele speciale din art. 1071 C. proc. civ.
A reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 970 raportat la art. 953 C. proc. civ. cererea de poprire asigurătorie se adresează instanţei care judecă procesul în primă instanţă.
Cum, în speţă, instanţele române sunt competente potrivit regulilor de drept comun anterior menţionate, instituite de procedura specială în materia popririi asigurătorii şi cele din art. 94 şi urm. C. proc. civ., norma dispusă de art. 1071 C. proc. civ., text referitor la competenţa internă în cazul procesului civil internaţional, nu este aplicabilă.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 970 alin. (1) C. proc. civ. soluţionarea cererii, executarea măsurii, desfiinţarea şi ridicarea popririi asigurătorii se va efectua potrivit dispoziţiilor art. 953 - 958 C. proc. civ., care se plică în mod corespunzător.
Art. 953 C. proc. civ. dispune că cererea se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în primă instanţă.
Prin urmare, cum acţiunea supra fondului cauzei este înregistrată şi se află în curs de soluţionare la Tribunalul Covasna, aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a popririi asigurătorii de faţă.
Regula prevăzută de dispoziţiile art. 1071 C. proc. civ., după care se determină competenţa instanţelor române în procesele civile cu element de extraneitate nu se aplică în prezenta speţă în care niciuna dintre părţi: creditoarea SC S.T. SRL, prin administrator judiciar C. SPRL, debitoarea SC V.I. SRL şi terţul poprit SC S. SA nu au sediul în străinătate.
Textul normativ anterior menţionat, referitor la competenţa internă în cazul procesului civil internaţional stabileşte în alin. (1) principiul potrivit căruia competenţa se determină conform regulilor de drept comun sau a celor prevăzute în legi speciale.
Când nu se poate identifica instanţa competentă potrivit regulilor de la alin. (1), textul stabileşte, la alin. (2), competenţa la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti sau Tribunalul Bucureşti, după regulile de competenţă materială.
Cum, în prezenta speţă, sunt competente instanţele române potrivit regulilor de drept comun reţinute anterior, instituite de procedura specială în materia popririi asigurătorii şi cele cuprinse în Titlul III - Competenţa instanţelor judecătoreşti, Capitolul I - Competenţa materială C. proc. civ., dispoziţiile art. 1071 C. proc. civ. nu sunt incidente în prezenta cauză.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, constatând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 970 raportat la art. 953 C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2015.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 337/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 339/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
