ICCJ. Decizia nr. 339/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 339/2015
Dosar nr. 4781/120/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 29 ianuarie 2015
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 15 noiembrie 2013, reclamanţii V.C., T.F., D.E., B. (C.) N., G.P., S.F., S. (D.) D., P.M., F.M.M., S.G., B.I., S.I., V.C., S.I.L., N.C. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti, Tribunalul Argeş şi Ministerul Finanţelor Publice pentru ca, prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii la plata premiului anual aferent anului 2010, respectiv al 13-lea salariu, reactualizat în funcţie de indicele de inflaţie la data plăţii efective şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Prin Sentinţa civilă nr. 1765 din 14 octombrie 2014, dată cu majoritate, Tribunalul Argeş a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată la Tribunalul Dâmboviţa.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Argeş a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea."
Potrivit alin. (3) al art. 127 C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.
Reclamanţii în cauză au calitatea de magistraţi şi personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Topoloveni, unde îşi desfăşoară activitatea, instanţă aflată în circumscripţia Curţii de Apel Piteşti.
Faţă de prevederile art. 127 C. proc. civ. rezultă, fără putere de tăgadă, că intenţia legiuitorului a fost în a stabili o competenţă teritorială, în astfel de cazuri, în cadrul unei curţi de apel învecinate curţii de apel din circumscripţia căreia reclamanţii, în calitatea prevăzută de acest text, îşi desfăşoară activitatea.
În acest sens, instanţa la care reclamantul, care îndeplineşte condiţiile acestei prevederi legale, îşi desfăşoară activitatea, este reglementată în art. 127 C. proc. civ. în sens larg, respectiv curte de apel (cu toate instanţele din circumscripţia sa) şi nu "stricto sensu" de instanţă individual determinată (judecătorie, tribunal, curte de apel).
Dispoziţiile Noului C. proc. civ. prevăd, prin art. 127, o competenţă teritorială facultativă în a alege instanţa învecinată Curţii de Apel în care reclamanţii îşi desfăşoară activitatea, faţă de dispoziţiile legale în materia conflictelor de muncă instituite de art. 269 alin. (2) C. muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, legea dialogului social, în raport de care competenţa teritorială este imperativă.
Caracterul facultativ este dat de calitatea reclamanţilor care ocupă, potrivit textului de lege invocat, funcţiile de judecător, procuror, asistent judiciar şi grefier în cadrul instanţelor din circumscripţia unei curţi de apel.
Mai mult decât atât, potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, în raport de toate prevederile legale în vigoare.
În opinia separată s-a reţinut că la edictarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., intenţia legiuitorului a fost de a stabili o competenţă teritorială, în astfel de cazuri, în cadrul unei curţi de apel învecinate curţii de apel din circumscripţia căreia reclamanţii, în calitatea prevăzută de acest text, îşi desfăşoară activitatea.
În acest sens, instanţa la care reclamanta îşi desfăşoară activitatea, este reglementată în art. 127 C. proc. civ. în sens larg, respectiv curte de apel (cu toate instanţele din circumscripţia sa) şi nu "stricto sensu" ca instanţă individual determinată (judecătorie, tribunal, curte de apel).
Dispoziţiile Noului C. proc. civ. prevăd, la art. 127, o competenţă teritorială facultativă faţă de dispoziţiile legale în materia conflictelor de muncă instituite de art. 269 alin. (2) din C. muncii şi art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Caracterul facultativ este dat de calitatea reclamanţilor care ocupă, potrivit acestui text de lege, funcţiile de judecător, procuror, asistent judiciar şi grefier în cadrul instanţelor din circumscripţia unei curţi de apel.
Astfel învestit, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 1561 din 11 decembrie 2014, în majoritate, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a soluţiona conflictul.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Dâmboviţa a reţinut următoarele considerente:
Art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. stabileşte că este de ordine publică necompetenţa în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când "procesul este de competenţa unei instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura." Potrivit art. 130 C. proc. civ. invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine publică se poate face de părţi ori de judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Prin cererea adresată instanţei reclamanţii - ce deţin funcţii de judecător, respectiv grefieri şi personal auxiliar la Judecătoria Topoloveni - au sesizat instanţa cu cerere pentru plata premiului anual aferent anului 2010, intitulat "al 13-lea salariu".
În judecarea conflictelor de muncă, dispoziţiile art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 stabileşte o competenţă teritorială exclusivă, arătând că judecarea acestor cauze este de competenţa tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau locul de muncă: "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."
În raport de situaţia de fapt şi de drept mai sus expusă, având în vedere şi dispoziţiile art. 208 din Legea nr. 62/2011 care arată că, în primă instanţă, conflictele individuale de muncă se soluţionează de tribunal, în cauză se reţine competenţa de soluţionare a Tribunalului Argeş, instanţă competentă atât din punct de vedere material cât şi teritorial, toţi reclamanţii avându-şi stabilit domiciliul în circumscripţia acestei instanţe.
Referitor la prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. potrivit cărora: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (…)
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.", se apreciază că acestea nu îşi găsesc aplicarea în speţă.
Alin. (1) din art. 127 C. proc. civ. la care şi alin. (3) face referire cuprinde precizarea că judecătorul sau grefierul "are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea", situaţia în care ne puteam afla numai dacă reclamanţii funcţionau în calitate de judecători sau grefieri la Tribunalul Argeş, instanţa competentă în soluţionarea cauzei. Ori, în speţă, toţi reclamanţii au funcţie de judecători sau grefieri la o altă instanţă (în primul rând, necompetentă material), respectiv Judecătoria Topoloveni.
Pentru considerentele ce preced, aplicând dispoziţiile art. 132 C. proc. civ., instanţa apreciază că se impune admiterea excepţiei de necompetenţă teritorială şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.
Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă la 13 ianuarie 2015, Înalta Curte va constata că, în cauză, competenţa soluţionării cauzei revine Tribunalului Argeş pentru considerentele ce succed:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Argeş la 15 noiembrie 2013, reclamanţii au învestit instanţa cu soluţionarea unui conflict individual de muncă, de competenţa tribunalului în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011.
Reclamanţii îşi desfăşoară activitatea la Judecătoria Topoloveni şi nu la Tribunalul Argeş, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., dispoziţii speciale, de strictă interpretare, care reglementează expres doar situaţia în care cererea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea magistratul ce are calitatea de reclamant.
Art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care acesta îşi desfăşoară activitatea.
Sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. "competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" nu poate fi interpretată în sens larg, de curtea de apel în a cărui circumscripţie îşi desfăşoară activitatea judecătorul reclamant, ci are înţelesul de instanţa judecătorească la care acesta funcţionează efectiv.
În speţă, având în vedere că reclamanţii îşi desfăşoară activitatea la Judecătoria Topoloveni şi nu la Tribunalul Argeş, nu sunt întrunite cerinţele art. 127 C. proc. civ., astfel încât soluţionarea cererii este de competenţa Tribunalului Argeş, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul procesual ales şi locul de muncă reclamanţii.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Argeş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2015.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 338/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 340/2015. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
