ICCJ. Decizia nr. 348/2015. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 348/2015
Dosar nr. 46399/3/2010
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 29 septembrie 2010, sub nr. 46399/3/2010, reclamanta P.C.A. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, solicitând instanţei pronunţarea unei sentinţe prin care să se dispună anularea parţială a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 100 din 05 august 2010, emisă de Municipiul Bucureşti – Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 şi obligarea pârâtului la plata sumei de 425.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru imobilul expropriat, proprietatea sa, situat în Bucureşti, str. G.C., sector 1.
În motivare, reclamanta a arătat că la sfârşitul lunii septembrie 2009, Municipiul Bucureşti prin Direcţia Transporturi, Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei, în calitate de expropriator, a notificat-o cu privire la faptul că zona în care se afla imobilul proprietatea sa, situat în str. G.C., a fost declarată „zonă de utilitate publică, de interes local” prin H.C.G.M.B. nr. 262 din 02 noiembrie 2006. Totodată, expropriatorul i-a propus, cu titlu de despăgubire pentru imobilul afectat de expropriere, suma de 176.638 RON, având în vedere evaluările efectuate de către expert. În termen legal, reclamanta a formulat şi depus la Primăria Municipiului Bucureşti o întâmpinare, prin care a arătat că nu este de acord cu cuantumul despăgubirilor stabilite.
Prin sentinţa civilă nr. 1390 din 11 iulie 2013, instanţa de fond a admis în parte contestaţia, a modificat hotărârea nr. 100 din 5 august 2010 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 a Municipiului Bucureşti şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 46.000 euro, în echivalent RON la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, precum şi suma de 22.146,40 RON, cu titlu de despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, reclamanta este titulara dreptului de proprietate al imobilului situat în Bucureşti, str. G.C., sector 1, compus din două camere, bucătărie, baie, vestibul, logie, magazie şi cota de 9,95% din părţile de folosinţă comună ale imobilului, precum şi 15,63 m.p. teren situat sub construcţie, în baza actului de vânzare-cumpărare din anul 2000 şi a certificatului de moştenitor din 24 noiembrie 2004 eliberat de B.N.P. C.
S-a reţinut că ulterior, prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 a fost declarată ca fiind de utilitate publică toate lucrările de construcţie de drumuri, de interes naţional, judeţean şi local, imobilul reclamantei fiind inclus în H.G. nr. 590 din 23 iunie 2010, iar prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 100 din 05 august 2010 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a stabilit acordarea de despăgubiri în cuantum de 140.728 RON, conform raportului de evaluare întocmit în conformitate cu această lege.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, solicitând, în principal, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei instanţei de fond, în sensul diminuării cuantumului despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat.
Prin motivele de apel, s-a susţinut că instanţa de fond a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat cu încălcarea dispoz. art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prin luarea în considerare de către experţi a unui singur act de vânzare-cumpărare şi a trei oferte, deşi legea impunea ca, la calculul despăgubirilor, să se ţină seama doar de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Analizând sentinţa instanţei de fond în raport de dispozițiile Legii nr. 33/1994 şi de criticile formulate de apelantul pârât prin motivele de apel, care stabilesc limitele devoluţiunii cauzei în prezenta cale ordinară de atac, Curtea a reţinut că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de acestea.
La stabilirea valorii reale a imobilului expropriat experţii au avut în vedere actul de vânzare cumpărare autentificat din 14 august 2012 şi trei oferte de vânzare din acelaşi an, ce priveau imobile de acelaşi fel şi care erau, ca şi dată, cel mai aproape de data efectuării expertizei – 12 iunie 2012.
La pronunţarea sentinţei apelate, instanţa a ţinut seama de concluziile acestui raport de expertiză, iar această manieră de efectuare a cercetării judecătoreşti şi soluţionare a cauzei a fost apreciată de instanţa de apel, contrar susţinerilor apelantului pârât, ca fiind în concordanţă deplină cu dispozițiile art. 26 din legea specială, care stabileşte expres şi limitativ criteriile de care se ţine seama la stabilirea despăgubirilor.
În aceste condiţii, instanţa de apel a apreciat că despăgubirile acordate de prima instanţă intimatei reclamante, cu titlu de valoare reală a imobilului expropriat, au fost stabilite legal, pe baza unui raport de expertiză la care a participat inclusiv un expert desemnat de apelantul pârât şi care nu a înţeles să formuleze un punct de vedere propriu, diferit de cel reţinut în concluziile acestei lucrări.
Instanţa a reţinut că s-au acordat legal şi despăgubiri pentru prejudiciul suferit de reclamant prin demontarea mobilierului şi aparaturii electrocasnice aflate în imobilul expropriat la data exproprierii, mutarea şi depozitarea acestuia.
Împotriva deciziei nr. 396A din 6 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General.
Se consideră că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Se arată că motivarea instanţei de apel este criticabilă, având în vedere faptul că nu poate fi admisă validarea unui raport de expertiză, întocmit cu încălcarea unor dispoziţii legale imperative, pentru faptul că apelantul Municipiul Bucureşti a avut un „expert parte”, care a participat la efectuarea expertizei şi care şi-a însuşit concluziile raportului de expertiză cu privire la valoarea de piaţă a imobilului.
Pe de o parte, în materie de expropriere, părţile nu desemnează experţi parte, ci, potrivit dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, numesc membrii ai comisiei de experţi care vor efectua expertiza de evaluare a imobilului expropriat, fiind vorba de experţi independenţi.
Pe de altă parte, faptul că expertul numit de Municipiul Bucureşti şi-a însuşit concluziile raportului de expertiză şi că întreaga comisie de experţi a întocmit un raport de expertiză în mod nelegal şi netemeinic, nu poate conduce la concluzia că ar fi acoperit motivul de nulitate generat de încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanţa nefiind ţinută de opinia experţilor.
Se consideră că, atât timp cât pentru calcularea despăgubirii, experţii au aplicat corecţii în ceea ce priveşte ofertele utilizate drept comparabile, este evident că această soluţie se aplică şi în cazul tranzacţiilor având ca obiect imobile similare.
Se critică de către recurentul –pârât susţinerile instanţei de apel potrivit cărora a fost de acord cu concluziile raportului de expertiză efectuat în faţa instanţei de fond întrucât cele trei oferte de vânzare din acelaşi an, ce priveau imobile de acelaşi fel, care erau, ca şi dată, cel mai aproape de data efectuării expertizei.
Se arată că cerinţa inserată de legiuitor în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că valoarea despăgubirii trebuie să fie calculată la data efectuării raportului de expertiză, nu poate fi analizată decât în concordanţă cu totalitatea criteriilor prevăzute de art. 26.
Prin urmare, nu poate fi preferată o evaluare a imobilului expropriat prin raportare la oferte de vânzare recente în condiţiile în care experţii au avut la dispoziţie contracte de vânzare-cumpărare, în analiza cărora puteau actualiza valoarea prin aplicarea de corecţii în ceea ce priveşte data realizării tranzacţiei.
Prin urmare, instanţele de fond şi de apel au stabilit, respectiv validat, cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
De asemenea, în mod greşit, Municipiul Bucureşti a fost obligat la plata către intimata-reclamantă la plata sumei de 22.146,40 RON cu titlu de despăgubiri, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile pentru repararea prejudiciului cauzat proprietarului, prevăzut de dispoziţiile Legii nr. 33/1994.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed:
Dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prevăd că se poate dispune modificarea hotărârii în situaţia în care hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii.
În cauză se susţine, în esenţă, nelegalitatea deciziei recurate invocându-se aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care prevăd că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum şi instanța vor tine seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceștia”.
Aceste dispoziţii statuează asupra despăgubirii ce se cuvine expropriatului care se compune din valoarea reală a imobilului preluat de stat şi pentru cauză de utilitate publică, dar şi din valoarea prejudiciului cauzat prin expropriere.
Exproprierea este un mod de transfer al dreptului de proprietate asupra imobilelor aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice, precum şi a unităţilor administrativ teritoriale, în proprietatea publică a statului, judeţului, municipiului, oraşelor şi comunelor, după caz, în condiţiile existenţei unei cauze de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Această despăgubire trebuie să reflecte valoarea de piaţă a terenului expropriat la data întocmirii raportului de expertiză, pentru a se realiza o reparaţie completă şi integrală pentru cel expropriat.
Sub acest aspect, nu pot fi primite criticile formulate de recurentul pârât privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, nici în ceea ce privește momentul calculării valorii despăgubirilor cuvenite, nici în ceea ce priveşte modalitatea de evaluare, raportată la criteriile statuate de dispoziţiile legale mai sus menţionate.
Sintagma „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele” are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractul de vânzare-cumpărare privind terenurile de acelaşi fel din zonele locale situate în aceeaşi unitate administrativ teritorială.
În mod just, instanţa a avut în vedere la stabilirea valorii reale a imobilului expropriat actul de vânzare-cumpărare autentificat din anul 2012 şi cele trei oferte de vânzare din 2012, cu privire la imobilele de acelaşi fel.
Concluziile comisiei de experţi au avut la bază preţurile de tranzacţionare ale terenurilor de acelaşi fel şi din aceeaşi unitate administrativ teritorială la momentul efectuării lucrărilor, fiind respectate criteriile impuse de dispoziţiile legale.
Criticile formulate de recurentul pârât Municipiul Bucureşti privind respingerea probei cu expertiză în faza procesuală a apelului, privind validarea raportului de expertiză, expertiză la care a participat şi un „expert parte” la propunerea Municipiului Bucureşti şi motivarea de către instanţa de apel, prin considerentele deciziei, asupra acestor chestiuni, nu poate conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate. Aceste critici nu vizează aspecte de nelegalitate a deciziei recurate, ele neputând fi încadrate în acele motive de modificare sau casare care să atragă modificarea sau casarea hotărârii recurate.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat de reclamantul pârât Municipiul Bucureşti, prin Primarul general împotriva deciziei nr. 396A din 6 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi în baza art. 312 se va menţine decizia civilă recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general împotriva deciziei nr. 396A din 6 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 346/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 351/2015. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
