ICCJ. Decizia nr. 503/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 503/2015
Dosar nr. 670/45/2014
Şedinţa publică din 19 februarie 2015
Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 790 din data de 29 Octombrie 2014 Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a respins cererea de revizuire formulată de V.T. împotriva Deciziei civile nr. 993 din 22 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, şi a Deciziei civile nr. 379 din 27 aprilie 2011, pronunţată de aceeaşi instanţă.
În motivare, curtea de apel a reţinut că în cele două cauze, în care s-au pronunțat deciziile invocate ca potrivnice, calitatea de reclamant o are V.T., însă pârâți sunt persoane juridice diferite, iar obiectul cererilor nu este același.
Astfel, în prima acțiune s-a solicitat constatarea nulității absolute a deciziei emise de autoritatea administrativă prin care s-a acceptat donația autoarei reclamantului, iar în cea de-a doua cerere de chemare în judecată se contestă ordinul emis de Prefectul județului Iași prin care a fost soluționată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de V.T., în procedura instituită de Legea nr. 18/1991 a fondului funciar.
În consecinţă, curtea de apel a constatat că între cele două pricini există identitate numai în persoana reclamantului, nu și în ceea ce privește identitatea de obiect, cauză și a pârâților în aceeași calitate.
Împotriva acestei decizii revizuentul V.T. a declarat recurs.
În cuprinsul criticilor, intitulate „precizări”, revizuentul a criticat soluţiile pronunţate de instanţele de fond în cauză.
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Prin decizia nr. 993 din 22 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul V.T. împotriva sentinței civile nr. 8991 din 26 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr. 16192/245/2009.
Prin Decizia civilă nr. 379 din 27 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia civilă, a fost respins apelul formulat de reclamantul V.T. împotriva sentinţei civile nr. 15866 din 11 noiembrie 2010 a Judecătoriei Iaşi.
Hotărârea judecătorească a cărei revizuire s-a solicitat este cea din urmă pronunţată, respectiv Decizia nr. 993/2013 a Tribunalului Iaşi.
Aceasta a fost pronunţată în soluţionarea unui recurs, iar art. 377 alin. (2) C. proc. civ. prevede că hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
Art. 328 alin. (1) C. proc. civ. prevede şi că „hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.
Înalta Curte a reţinut că recursul declarat împotriva hotărârii prin care se soluţionează cererea de revizuire ar fi admisibil numai dacă a doua hotărâre atacată cu revizuire era susceptibilă de apel sau recurs. Aceasta deoarece, în caz de contrarietate de hotărâri, art. 327 alin. (1) C. proc. civ. impune anularea celei de a doua hotărâri, ceea ce înseamnă că admisibilitatea căii de atac se determină în raport cu cea de a doua hotărâre.
Ca urmare, Decizia nr. 790 din data de 29 Octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, este irevocabilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar conform art. 377 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi, cum un asemenea drept este unic, se epuizează chiar prin exerciţiul lui; o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii constituie o încălcare a principiilor legalităţii şi egalităţii în faţa legii.
Faţă de cele arătate mai sus, recursul formulat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins în consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul V.T. împotriva Deciziei civile nr. 790 din 29 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 537/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 504/2015. Civil. Succesiune. Recurs → |
|---|
