ICCJ. Decizia nr. 889/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 889/2015
Dosar nr. 276/114/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 25 martie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 4 septembrie 2014, reclamanta C.A.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, modificarea deciziei nr. 1272 din 5 iunie 2014, în sensul compensării prin puncte în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 165/2013.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 1719 din 19 decembrie 2014 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat judecarea cauzei, spre competentă soluţionare, către Tribunalul Buzău, secţia civilă.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a constatat că prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013 nu tranşează cu claritate noţiunea de „entitate”, în raport de care se stabileşte competenţa de soluţionare a cererii.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii cu cele cuprinse la art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013 şi în H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în O.U.G. nr. 94/2000, republicată, precum şi în O.U.G. nr. 83/1999, republicată, care definesc noţiunea de „entitate”, tribunalul a reţinut competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii învestite cu soluţionarea cererii.
Tribunalul Buzău, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 158 din 12 februarie 2015 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă. A declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A suspendat, în temeiul art. 134 C. proc. civ., orice altă procedură şi, în conformitate cu prevederile art. 135 alin. (1) din cod, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului, prin pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, pornind de la prevederile art. 3 din Legea nr. 165/2013, că în speţă este contestată o decizie de compensare emisă de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, astfel că, în raport de art. 35 alin. (1) din lege, competenţa aparţine secţiei civile a tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul pârâta, respectiv Tribunalului Bucureşti.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:
Art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 stipulează că în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului – Ministru şi are în competenţă validarea, respectiv invalidarea, în tot sau în parte, a deciziilor emise de entităţile învestite de lege, care conţin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii.
Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării”.
Se observă că instanţele aflate în conflict au analizat, din perspective diferite, noţiunea de „entitate” folosită de legiuitor în conţinutul textului anterior citat.
Având însă în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie modificarea deciziei de compensare nr. 1272/2014 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, rezultă cu evidenţă că, în cazul de faţă, entitatea la care se referă dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut şi calitatea de emitentă a deciziei a cărei modificare se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiaşi norme legale, litigiul de faţă este de competenţa (teritorială şi materială) a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii emitente.
Cum sediul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor se află în Bucureşti, sector 1, respectiv în raza teritorială a Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 875/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 907/2015. Civil → |
|---|
